Două predici nou descoperite ale Sfântului Augustin abordează unul dintre cele mai periculoase mistere biblice
Două predici necunoscute până acum ale Sfântului Augustin au fost identificate într-un manuscris din secolul al XII-lea, păstrat în Polonia, dezvăluind modul în care acesta interpreta episodul Vrăjitoarei din Endor, precum și teme precum magia, moartea și autoritatea divină.
Un manuscris păstrat într-o bibliotecă din Polonia a oferit cercetătorilor o descoperire pe care foarte rar se așteaptă să o facă: două predici necunoscute până acum ale Sfântului Augustin, una dintre cele mai influente personalități intelectuale ale Antichității târzii, relatează Arkeonews.
Textele latine, conservate într-un manuscris din secolul al XII-lea aflat astăzi în Biblioteca Diecezană din Pelplin, tratează unul dintre cele mai tulburătoare episoade din Biblie: vizita regelui Saul la Vrăjitoarea din Endor și misterioasa apariție a profetului Samuel, mort de mult. Pentru Augustin, această poveste ridica o întrebare care rămâne tulburătoare și astăzi: poate magia să ajungă la sufletele celor morți sau Dumnezeu i-a îngăduit lui Saul să vadă ceea ce a văzut?
Descoperirea a fost făcută de profesorul dr. Christian Tornau, de la Universitatea din Würzburg, și de dr. Clemens Weidmann, din cadrul Corpus Scriptorum Ecclesiasticorum Latinorum (CSEL), un important proiect academic dedicat editării textelor latine creștine timpurii. Analiza lor indică faptul că predicile nu sunt imitații medievale, ci opere autentice ale lui Augustin din Hipona, care a trăit între anii 354 și 430 d.Hr.
O descoperire remarcabilă
Povestea nu a început printr-o mare săpătură arheologică sau prin descoperirea unei arhive secrete, ci printr-o simplă cerere de a examina un manuscris vechi.
În 2024, Tornau a fost contactat de Asociația Mănăstirii Bad Doberan, din nordul Germaniei, fiind rugat să descifreze un manuscris latin din secolul al XII-lea. Cartea aparținuse inițial Abației Bad Doberan și este păstrată în prezent la Pelplin, în Polonia.
La prima vedere, manuscrisul părea să conțină șase predici atribuite lui Augustin. Patru erau deja cunoscute. Două nu erau.
Această diferență este importantă. Scrierile lui Augustin au modelat teologia creștină, filosofia medievală și concepțiile despre har, păcat, memorie, istorie și natura Bisericii. Lucrări precum Cetatea lui Dumnezeu și Confesiunile au devenit pietre de temelie ale arhitecturii intelectuale a creștinismului occidental. Însă, tocmai datorită autorității sale, Evul Mediu a produs numeroase texte atribuite în mod fals lui Augustin.
Un nou text augustinian nu poate fi acceptat ca autentic doar pentru că un copist medieval i-a scris numele deasupra lui. El trebuie să reziste unei analize riguroase.
Vrăjitoarea din Endor și întrebarea dificilă a lui Augustin
Predicile nou identificate se concentrează asupra capitolului 28 din Prima Carte a lui Samuel, un pasaj care i-a nedumerit timp de secole atât pe interpreții evrei, cât și pe cei creștini.
În relatarea biblică, regele Saul se confruntă cu războiul împotriva filistenilor. Dumnezeu nu-i mai răspunde nici prin vise, nici prin profeți, nici prin sorți sacri. Disperat, Saul caută o femeie din Endor, descrisă ca având puteri de divinație. La cererea lui, aceasta îl cheamă pe profetul Samuel dintre morți, iar acesta îi vestește înfrângerea și moartea.
Pentru gânditorii creștini, acest episod reprezenta un teren teologic extrem de delicat.
Dacă femeia l-a chemat cu adevărat pe Samuel, înseamnă oare că puterile magice pot stăpâni sufletele celor morți? Dacă a creat doar o iluzie, ce se întâmplă cu veridicitatea relatării biblice? Iar dacă Dumnezeu i-a îngăduit lui Samuel să apară, de ce ar lucra voința divină printr-un act pe care Saul însuși îl condamnase?
Cele două predici îl arată pe Augustin analizând aceste tensiuni în fața unei adunări de credincioși. Prima predică pare să fi fost rostită într-o duminică. În loc să ofere imediat un răspuns definitiv, Augustin expune problema și își lasă ascultătorii să reflecteze asupra mai multor posibilități. Abia în cea de-a doua predică, rostită aparent în miercurea următoare, revine asupra subiectului și cântărește argumentele mai în detaliu.
Această structură conferă descoperirii o valoare aparte. Nu este vorba despre simple note teologice abstracte. Predicile par să-l surprindă pe Augustin ca predicator, gândind împreună cu auditoriul său și lăsând pasajul biblic să-și păstreze dificultatea înainte de a conduce comunitatea spre o concluzie.
De ce cercetătorii cred că predicile sunt autentice
Atribuirea către Augustin se bazează pe o analiză filologică minuțioasă. Tornau și Weidmann au examinat limbajul, stilul, sintaxa, umorul, structura retorică și argumentația teologică a predicilor. Potrivit lor, toate aceste caracteristici indică în mod convingător că autorul este Augustin și nu un imitator ulterior.
Textele au fost analizate și împreună cu studenți internaționali în cadrul unui atelier interdisciplinar organizat de CSEL. În toamna anului 2025, aproximativ douăzeci de specialiști în limba latină au studiat materialul la Viena. Concluzia lor a fost unanimă: predicile sunt autentice.
Un asemenea nivel de prudență este esențial. Numele lui Augustin circula foarte larg în cultura manuscriselor medievale, iar predicile se numărau printre genurile cel mai ușor de atribuit greșit. Un scurt text moral sau teologic putea fi copiat sub autoritatea lui Augustin chiar dacă acesta nu avea nicio legătură cu el.
În acest caz însă, dovezile interne par deosebit de solide. Predicile nu doar că „sună augustinian” într-un sens vag. Metoda, ezitările, modul de argumentare și ritmul pastoral corespund felului în care Augustin aborda adesea problemele dificile ale Scripturii.
Un manuscris cu o istorie medievală complicată
Manuscrisul însuși ridică o altă întrebare: cum au supraviețuit aceste predici?
Potrivit lui Tornau, realizarea unui astfel de manuscris în secolul al XII-lea este oarecum neobișnuită pentru acest tip de material. O copie realizată în secolele al VIII-lea sau al IX-lea ar fi fost mai tipică. El consideră, prin urmare, că manuscrisul de la Pelplin a fost copiat după un exemplar mai vechi, legat de Abația Amelungsborn din Saxonia Inferioară.
Un vechi catalog al bibliotecii de la Amelungsborn menționează un text cu titluri și o succesiune a conținutului foarte asemănătoare. Acesta ar putea indica sursa manuscrisului din Pelplin. Totuși, legătura nu poate fi demonstrată cu certitudine. Biblioteca de la Amelungsborn a fost distrusă în timpul Războiului de Treizeci de Ani, în secolul al XVII-lea, odată cu documentele care ar fi putut confirma această ipoteză.
O descoperire modestă ca dimensiune, dar importantă prin semnificație
Tornau a descris descoperirea cu prudență. Ea nu se compară cu marile descoperiri augustiniene ale secolului al XX-lea, când au fost identificate grupuri mult mai ample de texte necunoscute. Totuși, chiar și două predici au o importanță considerabilă.
Ele completează ceea ce se știa despre interpretarea biblică a lui Augustin, despre reflecțiile sale privind magia, necromanția, moartea și autoritatea divină. De asemenea, oferă un exemplu viu al modului în care un episcop din Antichitatea târzie putea implica oamenii obișnuiți într-o reflecție asupra unui pasaj biblic care refuza explicațiile simple.
Pentru cititorii de astăzi, subiectul este deosebit de fascinant. Aceste predici îl așază pe Augustin la granița dintre teologie și supranatural, întrebându-se dacă un ritual interzis putea dezvălui adevărul, dacă înșelăciunea demonică putea imita profeția și dacă puterea lui Dumnezeu putea fi recunoscută chiar și într-un episod marcat de teamă și neascultare.
Prima ediție critică a predicilor este în prezent în curs de pregătire. Ea va include textul latin, o traducere în limba germană, contextul istoric și teologic, precum și o analiză formală a autenticității. Publicarea este prevăzută pentru sfârșitul anului 2026.
Foto sus: Vrăjitoarea din Endor îl cheamă pe profetul Samuel dintre morți. Pictură de Nikolai Ge, din 1857 (© Wikimedia Commons)
Mai multe pentru tine...
