53 de personaje biblice confirmate de arheologie

De secole, se poartă dezbateri aprinse despre Biblie: este ea istorie, mit sau ceva între cele două? Cercetările semnificative realizate de profesorul Lawrence Mykytiuk de la Universitatea Purdue dau un nou argument celor care consideră că textul biblic reflectă persoane reale. Într-un articol publicat recent în Bible History Daily, Mykytiuk a reunit dovezi care confirmă existența a 53 de figuri menționate în Biblie, identificate prin descoperiri arheologice.

Un „arbitru de scor” în arheologia biblică

Mykytiuk, profesor emerit de Știința Informării la Purdue, nu se descrie ca arheolog, ci ca un „arbitru de scor”. Specialitatea sa este analiza minuțioasă a inscripțiilor, sigiliilor și tăblițelor din Antichitate, pentru a vedea dacă fac trimitere la persoane menționate și în Scriptură.

„Analizez inscripțiile ca să văd dacă se referă la personaje biblice și «țin scorul» atunci când pot face identificări solide”, a explicat el într-un interviu pentru Bible Gateway.

Munca aceasta a început în anii ’90, când a fost fascinat de o bulă de lut (sigiliu) ce purta numele unui rege menționat în Vechiul Testament. De atunci, a cercetat mii de inscripții, comparându-le cu relatările biblice. Rezultatul este o listă tot mai mare de regi, preoți și dregători care pot fi fixați cu certitudine în istorie.

De la Regele David la Darius al II-lea

Una dintre cele mai impresionante confirmări este cea a regelui David, figură centrală a Vechiului Testament. Mult timp considerat de unii cercetători drept un personaj legendar, numele lui apare în trei inscripții antice – una egipteană, una aramaică și una moabită – datând din secolul al IX-lea î.Hr., toate făcând trimitere la dinastia davidică descrisă în Biblie.

La fel de bine atestat este Nabucodonosor al II-lea, monarhul babilonian care a distrus Ierusalimul și a exilat populația. Numele său apare pe nenumărate tăblițe cuneiforme, multe scrise probabil chiar sub supravegherea lui. Cărți biblice precum Regii II, Ieremia și Daniel îl menționează extensiv, iar arheologia confirmă fără dubiu existența sa istorică.

Mormântul lui Darius

Alte figuri importante sunt:

• Șișac (Sheshonq I) – faraonul egiptean care a invadat Iuda în jurul anului 925 î.Hr., menționat în Regii I 11:40, campanie consemnată și pe pereții templului din Karnak.
• Ezechia, regele lui Iuda (Regii II 18:13), cunoscut pentru reformele religioase și confruntarea cu Sanherib, regele asirian; inscripțiile și celebrul tunel de apă din Ierusalim îi confirmă domnia.
• Cirus cel Mare al Persiei (Ezra 1:1), care le-a permis evreilor exilați să se întoarcă la Ierusalim; Cilindrul lui Cirus redă aceeași imagine de „restaurator” a popoarelor strămutate.
• Belșațar, coregent al Babilonului (Daniel 5), considerat multă vreme o invenție biblică, până când inscripțiile i-au confirmat domnia alături de tatăl său, Nabonid.

Lista completă pe scurt

Potrivit cercetărilor lui Mykytiuk, arheologia confirmă existența a 53 de personaje biblice – de la faraoni și regi până la guvernatori, preoți și scribi. Printre conducătorii Egiptului se numără Șișac (Sheshonq I), Osorkon IV, Tirhakah (Taharqa), Necho II și Hofra (Apries). Din Moab vine regele Meșa, iar din Aram-Damasc regii Hadadezer, Ben-Hadad fiul lui Hadadezer, Hazael, Ben-Hadad fiul lui Hazael și Rețin.

Regatul de Nord al Israelului oferă nume precum Omri, Ahab, Iehu, Ioas, Ieroboam al II-lea, Menahem, Pecah, Hosea și guvernatorul persan Sanbalat I. Regatul lui Iuda este reprezentat de David, Ozia (Azaria), Ahaz, Ezechia, Manase, Hilchia, Șafan, Azaria marele preot, Ghemaria, Ioiachin, Șelemia, Iucal, Pașhur și Ghedalia.

Din Imperiul Asirian apar Tiglat-Pileser al III-lea, Salmanasar al V-lea, Sargon al II-lea, Sanherib, Adramelec și Esarhadon, iar din Babilon – Merodac-Baladan al II-lea, Nabucodonosor al II-lea, Nebo-Sarsechim, Nergal-Sharezer, Nebuzaradan, Evil-Merodac și Belșațar. Imperiul Persan completează lista cu Cirus cel Mare, Darius I, Tattenai, Xerxes I, Artaxerxes I Longimanus și Darius II Nothus.

Ștantă din vremea regelui Ezechia

Criterii stricte de identificare

Cum știm că aceste inscripții se referă exact la persoanele din Biblie? Mykytiuk folosește criterii riguroase: un nume nu este suficient; trebuie să coincidă și titlul, filiația, perioada istorică și locul. Doar când toate acestea se aliniază, el consemnează o „identificare solidă”.

Aplicând aceste standarde, Mykytiuk a confirmat 53 de figuri, de la regi celebri ca Ahab, Omri și Xerxes I, până la funcționari mai puțin cunoscuți, precum Iucal, un slujbaș al regelui Zedechia (Ieremia 37:3).

De ce contează

Pentru Mykytiuk, proiectul nu este despre a dovedi credința, ci despre a respecta istoria: „Indiferent de credința religioasă, și pe baza unui volum mare de dovezi clare și concrete, nu am motive să resping – ci multe să accept – credibilitatea istorică generală a Bibliei”, a declarat el pentru Bible Archaeology Report.

Rezultatele sale contrazic tendința unor cercetători moderni care resping Biblia ca sursă istorică, exceptând cazurile confirmate independent. Confirmarea a zeci de personaje prin arheologie arată că, cel puțin din epoca regelui David încoace, textul biblic se aliniază în mod semnificativ cu realitatea istorică.

Limitele arheologiei

Totuși, Mykytiuk recunoaște limitele. Personaje dinaintea lui David, precum Avraam sau Moise, rămân în afara dovezilor actuale: „Trecerea timpului a distrus enorm de multe artefacte materiale și scrise”, spune el. Dar crede că ceea ce a supraviețuit este suficient pentru a lua în serios o mare parte din relatarea biblică.

O punte între credință și știință

Confirmarea a 53 de personaje biblice are relevanță atât pentru cercetători, cât și pentru milioane de credincioși din întreaga lume. Pentru evrei, creștini și musulmani, aceste nume reprezintă o moștenire comună a credinței. Pentru istorici, ele sunt repere care leagă inscripțiile antice de unul dintre cele mai influente texte ale umanității.

Lista lui Mykytiuk rămâne deschisă și este actualizată constant, pe măsură ce ies la lumină noi inscripții. Munca lui arată că, într-o epocă a scepticismului, pietrele și tăblițele lumii antice încă mai vorbesc – și uneori confirmă poveștile Scripturii.