Sf├óntul Augustin ÔÇô Via┼úa ┼či opera jpeg

Sf├óntul Augustin ÔÇô Via┼úa ┼či opera

Augustin (de Hippona), Sf├óntul n─âscut Aurelius Augustinus (13.11.354, Tagasta, Numidia, azi Souk Ahras, Algeria ÔÇô 28.08.430, Hippo Regius, azi Annaba, Algeria;s─ârb─âtorit pe 28 august de Biserica Romano-Catolic─â ┼či pe 15 iunie de Biserica Ortodox─â). Episcop al Hipponei, unul dintre cei patru P─ârin┼úi ai Bisericii Apusene (al─âturi de Sf. Ambrozie, Sf. Ieronim ┼či Sf. Grigorie cel Mare), doctor al Bisericii ┼či probabil cel mai important g├ónditor cre┼čtin dup─â Sf. Pavel, Sf. Augustin a adaptat filozofia Antichit─â┼úii la ├«nv─â┼ú─âtura cre┼čtin─â, cre├ónd un sistem filozofic foarte important ┼či extrem de puternic. Numeroasele sale lucr─âri scrise, dintre care cele mai importante sunt Confesiuni(Confessiones, 397 d.Hr.) ┼či Despre Cetatea lui Dumnezeu(De civitate Dei), au ini┼úiat metoda exegezei biblice ┼či au contribuit la fundamentarea g├óndirii cre┼čtine medievale ┼či moderne. Augustin este considerat remarcabil prin faptele sale ┼či uimitor prin ceea ce a scris.

Din fericire, o bun─â parte dintre scrierile lui (peste cinci milioane de cuvinte) au supravie┼úuit timpului, toate f─âc├ónd dovada puterii ┼či a ascu┼úimii min┼úii sale (dar ┼či a unor limite legate de disciplinele ┼či de nivelul de cunoa┼čtere), iar unele av├ónd rara calitate de a fi atras ┼či re┼úinut aten┼úia cititorilor, at├ót ├«n vremea sa, c├ót ┼či ast─âzi. Stilul lui teologic a modelat cre┼čtinismul apusean ├«ntr-o manier─â excedat─â doar de Biblia ├«ns─â┼či. Lucr─ârile sale continu─â s─â fie relevante ┼či ast─âzi, par┼úial datorit─â apartenen┼úei sale la o confesiune predominant─â ├«n Apus at├ót ├«n timpul s─âu, c├ót ┼či azi.

Din punct de vedere intelectual, Augustin reprezint─â cea mai semnificativ─â adaptare a tradi┼úiei platonice antice la ideile cre┼čtine realizat─â vreodat─â ├«n cre┼čtinismul catolic. Augustin a luat contact cu trecutul platonic ├«ntr-o manier─â mult mai limitat─â ┼či mai diluat─â dec├ót au f─âcut-o mul┼úi contemporani ai s─âi care erau vorbitori de greac─â. Scrierile sale au fost ├«ns─â at├ót de citite ┼či de imitate ├«n cre┼čtinismul apusean, ├«nc├ót sinteza oferit─â de el privind tradi┼úiile cre┼čtine, romane ┼či platonice a definit termenii unor tradi┼úii ┼či dezbateri ulterioare. At├ót romano-catolicii, c├ót ┼či protestan┼úii moderni ├«i datoreaz─â mult lui Augustin, de┼či, confruntate cu unele elemente ireconciliabile din g├óndirea acestuia, nici uneia dintre cele dou─â comunit─â┼úi nu i-a fost ├«ntotdeauna u┼čor s─â recunoasc─â deschis aceast─â mo┼čtenire. De exemplu, Augustin este recunoscut at├ót drept un lupt─âtor pentru libertatea omului, c├ót ┼či ca un ap─âr─âtor elocvent al ideii de predestinare divin─â, iar ideile sale despre sexualitate sunt umane, ├«n inten┼úie, dar au fost adesea resim┼úite ca av├ónd efecte opresive.

Viaţa

Augustin s-a n─âscut la Tagasta, un modest or─â┼čel roman dintr-o vale aflat─â la 64 km de coasta Africii, la doar c├ó┼úiva kilometri de locul unde ultimele semne de civiliza┼úie roman─â disp─âreau, ├«nghi┼úite de dealurile Numidiei. P─ârin┼úii lui Augustin erau membri ai clasei respectabile a societ─â┼úii romane, permi┼ú├óndu-┼či s─â tr─âiasc─â din munca altora, dar erau adesea str├ómtora┼úi financiar. Ei au reu┼čit, uneori lu├ónd bani cu ├«mprumut, s─â-i dea fiului lor o educa┼úie foarte elevat─â ┼či, de┼či mai avea cel pu┼úin un frate ┼či o sor─â, se pare c─â a fost singurul copil dat la ├«nv─â┼ú─âtur─â.

A studiat mai ├«nt├ói ├«n Tagasta, apoi la ┼čcolile ├«nalte din ora┼čul ├«nvecinat, Madauros, ┼či la Cartagina, marele ora┼č african. Dup─â o scurt─â perioad─â de profesorat la Tagasta s-a ├«ntors ├«a Cartagina, unde a predat retorica, cea mai important─â disciplin─â de studiu pentru un nobil roman, la care, desigur, era foarte priceput. Aflat ├«nc─â la Cartagina, a scris o scurt─â lucrare filozofic─â, din p─âcate pierdut─â ast─âzi, ai c─ârei scop era s─â-i pun─â ├«n eviden┼ú─â meritele ┼či s─â-l propulseze ├«n carier─â.

Nelini┼čtit ┼či ambi┼úios, ├«n 383 d.Hr., la 28 de ani, Augustin a plecat din Africa, vr├ónd s─â-┼či fac─â o carier─â la Roma. Acolo a fost scurt timp profesor, ├«nainte de a fi numit ├«n importanta pozi┼úie de profesor imperial de retoric─â la Milano. Ora┼čul, pe atunci re┼čedin┼úa obi┼čnuit─â a ├«mp─âratului, era capitala de facto a Imperiului Roman de Apus ┼či locul unde se puteau realiza carierele cele mai str─âlucite. Augustin poveste┼čte c─â el, dar ┼či numero┼čii membri ai familiei, se a┼čteptau s─â primeasc─â cel pu┼úin func┼úia de guvernator provincial, drept posibil─â ÔÇô ┼či profitabil─â ÔÇô recompens─â pentru meritele sale. ├Äns─â cariera lui Augustin a cunoscut un e┼čec la Milano. Dup─â doar doi ani, a renun┼úat la postul de profesor ┼či, dup─â o perioad─â de relativ─â inactivitate ┼či de c─âutare de sine, s-a ├«ntors la Tagasta. Acolo ┼či-a petrecut vremea ca un mic boier local cultivat, ocup├óndu-se de propriet─â┼úile familiei, cresc├óndu-┼či fiul, Adeodatus, pe care i-l n─âscuse o femeie din clasele de jos care ├«i era de mult timp iubit─â (numele i-a r─âmas necunoscut) ┼či continu├óndu-┼či preocup─ârile literare. Moartea fiului adolescent l-a sc─âpat pe Augustin de grija pentru transmiterea ├«n bun─â stare a mo┼čtenirii familiei, a┼ča c─â a lichidat propriet─â┼úile ┼či, la 36 de ani, s-a trezit literalmente obligat, ├«mpotriva voin┼úei sale, s─â intre ├«n r├óndul clerului din ora┼čul de coast─â Hippona, la nord de Tagasta.

Transformarea nu era cu totul surprinz─âtoare. Augustin fusese, ├«ntr-un fel sau altul, preocupat de religia cre┼čtin─â, iar pr─âbu┼čirea carierei sale de la Milano fusese pus─â ├«n leg─âtur─â cu intensificarea sentimentelor sale religioase. Toate lucr─ârile sale, ├«ncep├ónd de atunci ├«ncolo, erau motivate de loialitatea sa fa┼ú─â de o form─â special─â de cre┼čtinism, ├«n acela┼či timp conven┼úional─â, dar ┼či intelectual─â. Coreligionarii s─âi din Africa de Nord au acceptat cu destul─â greutate punctele sale de vedere ┼či stilul distinct, iar Augustin a ales s─â r─âm├ón─â de partea ramurii ÔÇ×oficialeÔÇŁ a cre┼čtinismului, aprobat─â de ├«mp─âra┼úi, dar detestat─â de cele mai entuziaste ┼či mai numeroase fac┼úiuni ale Bisericii din Africa.

Competen┼úele literare ┼či intelectuale ale lui Augustin i-au dat ├«ns─â puterea de a-┼či exprima ideile despre cre┼čtinism ├«ntr-un mod care l-a diferen┼úiat de contemporanii s─âi africani. Avea darul unic de a scrie la un nivel teoretic foarte elevat, pentru cititorii cei mai competen┼úi, dar, ├«n acela┼či timp, putea ┼úine predici ├«nfl─âc─ârate ┼či impetuoase, ├«ntr-un stil pe care ├«l putea admira ┼či o audien┼ú─â mai pu┼úin cultivat─â. ├Än 391 d.Hr., la Hippona, Augustin a fost f─âcut prezbiter (preot cu autoritate mai mic─â dec├ót aceea a un cleric modern cu acela┼či titlu), iar ├«n 395 sau 396 d.Hr. a devenit episcop, func┼úie pe care a ocupat-o tot restul vie┼úii.

Hippona era un ora┼č comercial, lipsit de bog─â┼úia ┼či de cultura Cartaginei sau a Romei, iar acolo Augustin nu s-a sim┼úit niciodat─â ├«ntru totul acas─â. Pentru a rezolva probleme ecleziastice, mergea c├óteva luni pe an la Cartagina, ├«ntr-un mediu mai binevoitor fa┼ú─â de talentele sale dec├ót ora┼čul de adop┼úie. Educa┼úia pe care o primise ┼či mediul cultural ├«l preg─âtiser─â pentru arta retoricii:manifestarea for┼úei sinelui prin limbaj ├«l diferen┼úia pe orator de tovar─â┼čii s─âi ┼či convingea mul┼úimea s─â ├«i accepte punctul de vedere. Faptul c─â educa┼úia lui Augustin era ├«n acord cu talentul s─âu natural este cel mai bine observat ├«ntr-un episod petrecut pe c├ónd avea pu┼úin peste 60 de ani. ├Än timp ce vizita ora┼čul Cesareea Mauretanensis a reu┼čit, prin for┼úa personalit─â┼úii ┼či a cuvintelor sale, s─â calmeze o revolt─â incipient─â.

Stilul retoric a reprezentat o constant─â pe parcursul func┼úiunii sale ecleziastice, de-a lungul ├«ntregii cariere. S-a aflat mereu ├«n centrul unor polemici, purtate de obicei cu alte persoane de aceea┼či religie. ├Än anii ├«n care tr─âise retras la ┼úar─â ┼či la ├«nceputul perioadei petrecute la Hippona, a scris o serie de mai multe lucr─âri ├«n care ataca maniheismul, o sect─â cre┼čtin─â din care f─âcuse ├«nsu┼či parte ├«n adolescen┼ú─â ┼či pe care o p─âr─âsise dup─â zece ani, c├ónd devenise imprudent s─â r─âm├ón─â membru.

├Än urm─âtorii 20 de ani, din 390 d.Hr. p├ón─â ├«n 410 d.Hr., s-a luptat cu perseveren┼ú─â pentru a face ca modelul de cre┼čtinism creat de el s─â triumfe asupra celorlalte forme din Africa. Tradi┼úia autohton─â a cre┼čtinismului african ajunsese ├«n conflict cu ├«mp─âra┼úii cre┼čtini care ├«i urmaser─â lui Constantin (d. 305-337 d.Hr.) ┼či era respins─â ca schismatic─â;fusese numit─â donatism, de la Donatus, unul dintre primii s─âi conduc─âtori. Augustin, ├«mpreun─â cu ┼čeful ┼či colegul s─âu din Biserica oficial─â, episcopul Aurelius de Cartagina, au dus o lupt─â continu─â ┼či necru┼ú─âtoare ├«mpotriva lor, prin intermediul c─âr┼úilor scrise de ei, al ajutorului primit din partea capilor Bisericii ┼či al peti┼úiilor alerte c─âtre oficialit─â┼úile romane. ├Ämp─âratul care era pe tron ├«n 411 d.Hr. a trimis un reprezentant oficial la Cartagina, pentru a pune cap─ât disensiunilor. ├Äntre 1 ┼či 8 iunie a avut loc o dezbatere public─â, ├«n trei sesiuni, la care au participat sute de episcopi din fiecare tab─âr─â, ┼či care s-a ├«ncheiat cu o decizie ├«n favoarea Bisericii oficiale. Restric┼úiile ulterioare privitoare la donatism au f─âcut ca lupta s─â se termine ├«n favoarea partidei lui Augustin.

Chiar ┼či atunci, de┼či se apropia de 60 de ani, Augustin ┼či-a g─âsit ÔÇô sau ┼či-a fabricat ÔÇô o ultim─â mare provocare pentru el ├«nsu┼či. Indignat de implica┼úiile ├«nv─â┼ú─âturilor unui anume Pelagius, predicator r─ât─âcitor, Augustin s-a ├«nfl─âc─ârat de o verv─â polemic─â fa┼ú─â de o serie de idei, pe care Pelagius este posibil s─â le fi expus. Al┼úi reprezentan┼úi ai Bisericii au fost descump─âni┼úi de atitudinea lui Augustin ┼či au reac┼úionat cu pruden┼ú─â, ├«ns─â el a perseverat, ajung├ónd prin 400 d.Hr. s─â reia atacul ├«mpotriva unor c─âlug─âri austeri ┼či a unor episcopi respecta┼úi. La vremea c├ónd a murit, punea la cale un amplu, dar neclar atac ├«mpotriva ultimului ┼či celui mai civilizat dintre adversarii s─âi, episcopul italian Iulian din Eclanum.

├Än to┼úi ace┼čti ani, Augustin ┼či-a construit o reputa┼úie de scriitor, nu doar ├«n Africa, ci ┼či dincolo de grani┼úele ei. Faptul c─â a cultivat cu grij─â pe aceia ale┼či pentru a purta coresponden┼ú─â ├«i f─âcuse cunoscut numele ├«n Gallia, Spania, Peninsula Italic─â ┼či ├«n Orientul Mijlociu, iar c─âr┼úile lui circulau prin toat─â lumea mediteraneean─â. ├Än ultimii ani de via┼ú─â a alc─âtuit un catalog al c─âr┼úilor scrise de el, adnot├óndu-le cu mult─â grij─â, pentru a putea respinge orice acuza┼úie de inconstan┼ú─â. A avut adversari, dintre care mul┼úi au lansat atacuri ├«nfl─âc─ârate la adresa lui, de┼či, ├«n general, ace┼čtia nu ┼či-au pierdut respectul fa┼ú─â de el datorit─â puterii ┼či eficien┼úei scrierilor sale. ├Än ciuda celebrit─â┼úii, Augustin a murit f─âr─â s─â se realizeze.

Pe vremea tinere┼úii sale, sf├ór┼čitul epocii Pax Romana era de neconceput, ├«ns─â ├«n ultimul s─âu an de via┼ú─â, el ┼či concet─â┼úenii s─âi din Hippona au fost asedia┼úi de o armat─â de invadatori care ajunseser─â ├«n Africa prin str├ómtoarea Gibraltar. Contemporanii ├«i numeau vandali, iar for┼úele lor de atac erau alc─âtuite dintr-un grup amestecat de ÔÇ×barbariÔÇŁ ┼či aventurieri ├«n c─âutarea unui loc unde s─â se stabileasc─â. Hippona a c─âzut la pu┼úin timp dup─â moartea lui Augustin, urmat─â foarte repede de Cartagina. Vandalii, al c─âror crez cre┼čtin era mult mai particularist dec├ót oricare dintre cultele cu care se r─âfuise Augustin ├«n Africa, au st─âp├ónit N Africii timp de un secol, p├ón─â c├ónd armatele romane trimise din Constantinopol au invadat iar regiunea ┼či le-au r─âsturnat sistemul. ├Äns─â mo┼čtenirea l─âsat─â de Augustin ├«n ┼úinutul s─âu natal nu a supravie┼úuit practic mor┼úii sale.

Rena┼čterea cre┼čtinismului ortodox din sec. VI d.Hr., sub protec┼úia Constantinopolului, s-a sf├ór┼čit ├«n sec. VII d.Hr., odat─â cu invaziile islamice care au smuls permanent Africa de Nord din sfera de influen┼ú─â a cre┼čtinismului, p├ón─â la ├«ncercarea de recre┼čtinare, timid─â ┼či care ast─âzi dispare cu rapiditate, f─âcut─â de colonialismul francez din sec. XIX.

Augustin a supravie┼úuit prin scrierile sale. Obiceiul s─âu de a le cataloga i-a ajutat mult pe colaboratorii s─âi. Volumele esen┼úiale din opera literar─â a lui Augustin au supravie┼úuit ┼či au ie┼čit intacte din Africa. Se spune c─â r─âm─â┼či┼úele sale p─âm├ónte┼čti au fost duse ├«n Sardinia, apoi la Pavia (Italia), unde sunt p─âstrate ├«ntr-un relicvariu ┼či venerate. Indiferent care este adev─ârul, nu este imposibil ca o parte dintre adep┼úii lui Augustin s─â se fi retras ├«n Sardinia, lu├ónd cu ei trupul episcopului ┼či c─âr┼úile sale. Aceasta r─âm├óne cea mai bun─â presupunere.

image

Repovestirea vieţii

Povestea anilor de tinere┼úe este bine cunoscut─â ÔÇô cu mult mai bine dec├ót a oric─ârui alt grec sau roman respectabil. ├Än Confesiunilesale, Augustin ├«┼či poveste┼čte tinere┼úea foarte conving─âtor ┼či pu┼úini biografi rezist─â tenta┼úiei de a o scurta, ca s─â serveasc─â scopurilor lor. Totu┼či, este o povestire teologic─â din punct de vedere structural ┼či relatat─â cu un scop complex, alegerea evenimentelor semnificative fiind f─âcut─â cu mare aten┼úie. Augustin inten┼úiona, ├«n esen┼ú─â, s─â se autojustifice ┼či autocreeze. De┼či a avut un succes modest ├«n timpul vie┼úii lui Augustin, lucrarea a devenit apoi tot mai important─â, definindu-i via┼úa a┼ča cum ├«┼či dorise el, ├«n modalit─â┼úi evidente, dar ┼či subtile.

Pentru Augustin, momentul de cotitur─â ├«n via┼úa sa a fost cel al convertirii la o form─â puternic─â ┼či foarte particular─â de cre┼čtinism. El men┼úiona c─â a tr─âit experien┼úa respectiv─â la Milano ┼či ┼či-a explicat ├«ntregul parcurs ulterior al vie┼úii pun├óndu-l ├«n rela┼úie cu ea. ├Äns─â contemporanilor li s-a p─ârut ciudat c─â el a pus ├«n eviden┼ú─â tocmai acest moment ÔÇô ├«ntr-o perioad─â c├ónd se afla, ├«n mod foarte convenabil, departe de Africa ┼či de privirile curioase care ar fi vrut s─â-i cunoasc─â motiva┼úiile ┼či ac┼úiunile ÔÇô ales dintr-o via┼ú─â ce nu p─ârea a fi fost ├«ntotdeauna chiar a┼ča cum o povestise el. Nici unul dintre pu┼úinii lui contemporani care au citit Confesiunilenu pare convins de povestea felului ├«n care distrac┼úiile tinere┼čti au l─âsat loc maturit─â┼úii austere.

Augustin era mereu respectuos ┼či re┼úinut. Nici el, nici biografii s─âi moderni nu au ajuns la esen┼úa personalit─â┼úii sale. Iar m─ârturiile pe care le-a l─âsat ├«n Confesiunipentru cei care se ocup─â de psihobiografie nu au u┼čurat deloc munca cititorilor moderni care vor s─â-l ├«n┼úeleag─â;├«n mod ciudat, citirea ├«n registru freudian a lui Augustin, din sec. XX, a pus accentul pe acelea┼či evenimente emo┼úionale pe care le-a povestit ┼či el, o asemenea lectur─â devenind astfel prizoniera inten┼úiilor de lectur─â ale lui Augustin.

Faptele concrete din povestea lui religioas─â sunt c─â era fiul Monic─âi, botezat─â ├«n cre┼čtinism, ┼či al lui Patricius, care s-a botezat pe patul de moarte, c├ónd Augustin era adolescent. Nici unul dintre cei doi nu era foarte evlavios, ├«ns─â Monica a devenit mult mai cucernic─â la v─âduvie, iar cre┼čtinii o venereaz─â ca sf├ónt─â. Pe c├ónd era copil, Augustin a intrat ├«n Biserica cre┼čtin─â ca un catihet ├«nc─â nebotezat, iar ├«n diferite momente ale vie┼úii s-a g├óndit s─â se boteze, ├«ns─â a am├ónat momentul din pruden┼ú─â. La educa┼úia lui clasic─â s-a ad─âugat ┼či o lectur─â curioas─â, ├«ns─â superficial─â, a Scripturilor cre┼čtine;apoi a f─âcut o pasiune pentru manihei┼čti, bucur├óndu-se de tov─âr─â┼čia ┼či de polemicile lor, la care a luat parte cu ├«nfl─âc─ârare, aproape zece ani. S-a asociat cu manihei┼čtii ┼či i-a folosit ca instrument politic, chiar ┼či dup─â ce a sus┼úinut c─â s-a ├«ndep─ârtat de credin┼úa lor;ajuns la Milano, i-a abandonat. ├Än acel ora┼č, unde Ambrozie devenea vestit ca ap─âr─âtor al ortodoxiei, Augustin a descoperit ortodoxia ÔÇô sau cel pu┼úin a considerat c─â aceasta este satisf─âc─âtoare ca practic─â a unui om de bun─â condi┼úie. ├Äns─â chiar ┼či c├ónd a acceptat s─â primeasc─â botezul de la Ambrozie, ├«n 387 d.Hr., reunind astfel religia mamei sale ┼či practicile culturale ale tat─âlui, a reu┼čit s─â-┼či construiasc─â un cre┼čtinism al s─âu, propriu.

Influen┼úat ├«ntr-o anumit─â m─âsur─â de Ambrozie, ┼či-a transformat cre┼čtinismul ├«ntr-un rival ┼či un ├«nlocuitor al austerit─â┼úii filozofilor antici. Dup─â ce a citit textele lui Platon ┼či a ├«n┼úeles corect o parte a doctrinei acestuia, Augustin a hot─âr├ót c─â, de fapt, cre┼čtinismul era posibil doar dac─â el reu┼čea s─â dep─â┼čeasc─â limitele ce i-ar fi fost impuse de vreo fa┼ú─â bisericeasc─â ÔÇô a┼ča c─â a hot─âr├ót s─â r─âm├ón─â celibatar, cu toate c─â era un laic ┼či nu i se cerea acest lucru. Via┼úa lui lumeasc─â, ├«n care avusese o mul┼úime de iubite, a luat sf├ór┼čit, iar Augustin a acceptat abstinen┼úa sexual─â ca pre┼ú al credin┼úei. Dup─â o iarn─â lung─â, petrecut─â retras din calea ispitelor ora┼čului, s-a dus la Ambrozie pentru a fi botezat, iar apoi a plecat pe ne┼čtiute din Milano ┼či ├«n urm─âtorii patru ani a tr─âit ├«n singur─âtate. Nu prev─âzuse c─â acest stil de via┼ú─â avea s─â-l duc─â la intrarea ├«n r├óndurile clerului cre┼čtin ┼či probabil ar trebui s─â-l credem c├ónd afirm─â c─â nici nu voise acest lucru.

Era deja episcop al Hipponei c├ónd a ├«nceput s─â-┼či scrie povestea vie┼úii, ca o dram─â a c─âderii ┼či m─âririi, a p─âcatelor ┼či convertirii, a disper─ârii ┼či a m├óntuirii. ┼×i-a scris povestea ├«ntr-o perioad─â c├ónd nu era ├«nconjurat de suspiciune ÔÇô adversarii lui donati┼čti considerau c─â era foarte ciudat, sau cel pu┼úin foarte ├«n interesul lui, c─â atunci c├ónd plecase din Africa era un maniheist nebun, iar la ├«ntoarcere sus┼úinea cu sfiiciune c─â fusese botezat ├«n Biserica oficial─â. Se pare c─â felul ├«n care ┼či-a povestit via┼úa avea ca scop s─â-i ├«nt─âreasc─â pe adep┼úii lui ┼či s─â-i dezarmeze pe adversari. ├Än cazul ├«n care Confesiunilen-ar fi ajuns p├ón─â la noi, nu am fi b─ânuit ce poveste se afl─â ├«n spatele lor. Ar trebui s─â ├«nv─â┼ú─âm s─â o ascult─âm f─âr─â s─â l─âs─âm ca nara┼úiunea egocentric─â s─â ne orbeasc─â, pentru a putea citi cu un ochi proasp─ât via┼úa lui Augustin.

image

Confesiunile(Confessiones, 397 d.Hr.)

De┼či povestirea autobiografic─â ocup─â o mare parte din c─âr┼úile a noua ┼či a treisprezecea aleConfesiunilor, ea este exterioar─â scopului lucr─ârii. Pentru Augustin, confesiunile sunt un termen atotcuprinz─âtor pentru discursurile religioase oficiale:rug─âciunea c─âtre Dumnezeu, ├«nvinuirea de sine, m─ârturisirea credin┼úei. Cartea este o medita┼úie bogat─â ├«n semnifica┼úii a unui b─ârbat ├«n floarea v├órstei (abia ├«mplinise 40 de ani c├ónd a scris-o) care se g├ónde┼čte la cursul ┼či sensul vie┼úii sale. Opozi┼úia dintre r─ât─âcirile trecute ┼či noua sa pozi┼úie oficial─â, ca episcop, este pus─â ├«n eviden┼ú─â ├«n multe feluri ├«n cadrul c─âr┼úii, nu ├«n ultimul r├ónd prin faptul c─â un text care ├«ncepe ca o povestire despre copil─ârie se termin─â cu o analiz─â extins─â ┼či foarte teologic─â a Genezei. Prin urmare, firul narativ merge de la ├«nceputurile vie┼úii unui om la cele ale societ─â┼úii umane. ├Äntre aceste dou─â extreme, relatarea despre p─âcat ┼či m├óntuire re┼úine aten┼úia celor mai mul┼úi cititori.

Cei care ├«ncearc─â s─â descopere ├«n ea amintirile unui mare p─âc─âtos sunt, invariabil, dezam─âgi┼úi, fiind adesea z─âp─âci┼úi de am─ânuntele nesemnificative ale e┼čecului, care ├«ns─â ├«l preocup─â pe autor. Relatarea m├óntuirii are o mai mare importan┼ú─â. Augustin este influen┼úat mai ales de puternicele predici intelectuale ale afabilului episcop Ambrozie, un diplomat ├«nn─âscut, care ├«mpac─â, pentru el, atrac┼úia exercitat─â de cultura intelectual─â ┼či social─â a Antichit─â┼úii, de care Augustin era atras ┼či pe care o cuno┼čtea ca nimeni altul, cu ├«nv─â┼ú─âturile spiritual-cre┼čtine. Leg─âtura ├«ntre cele dou─â este felul ├«n care Ambrozie expune, iar Augustin recepteaz─â o parte dintre doctrinele lui Platon, a┼ča cum fuseser─â ele preluate ├«n Antichitatea t├órzie de ┼čcoala neoplatonic─â. Augustin i-a dat ascultare lui Ambrozie ┼či a citit, ├«n traducere latin─â, c├óteva dintre operele extrem de dificile ale lui Plotin ┼či Porfir;de la ei ┼či-a ├«nsu┼čit o viziune intelectual─â a c─âderii ┼či ridic─ârii sufletului omului, o viziune pe care a g─âsit-o confirmat─â ├«n lectura Bibliei, a┼ča cum o propunea Ambrozie.

Totu┼či, pentru Augustin, religia nu a fost niciodat─â o problem─â strict intelectual─â. Cartea a ┼čaptea din Confesiunirelateaz─â o convertire total satisf─âc─âtoare din punct de vedere intelectual, ├«ns─â cartea a opta, absolut extraordinar─â, ├«l ajut─â s─â fac─â necesarul pas ├«nainte. Augustin n-ar fi putut s─â ajung─â singur s─â-┼či doreasc─â ritualul purificator al botezului, f─âr─â s─â se desprind─â total de dorin┼úele carnale. Pentru el, botezul presupunea renun┼úarea la sexualitate ├«n toate manifest─ârile sale. Augustin relateaz─â ├«nConfesiunic─â a ajuns la voin┼úa de a renun┼úa la sexualitate dup─â ce a citit epistolele Sf. Pavel. Scena hot─âr├ótoare a avut loc ├«ntr-o gr─âdin─â din Milano, unde a avut impresia c─â aude o voce de copil care-i spunea:ÔÇ×Ia ┼či cite┼čteÔÇŁ(├«n latin─â:Toile, legere), ┼či imediat dup─â aceea el a g─âsit ├«n scrisorile Sf. Pavel inspira┼úia pentru a adopta o via┼ú─â de castitate.

Restul Confesiunilorsunt ├«n mod esen┼úial o medita┼úie despre faptul c─â, de┼či studiaz─â continuu scripturile ┼či ├«ncearc─â s─â ├«n┼úeleag─â ├«n┼úelepciunea divin─â, tot nu reu┼če┼čte s─â ating─â perfec┼úiunea ┼či despre felul ├«n care, odat─â ajuns episcop, Augustin face pace cu propriile defecte. Volumul, ├«mbibat de limbajul Bibliei, este o oper─â de o mare for┼ú─â ┼či m─âiestrie artistic─â.

image

Cetatea lui Dumnezeu(De civitate Dei)

La 15 ani dup─â scrierea Confesiunilor, ├«ntr-o vreme c├ónd Augustin aproape c─â pusese cap─ât ├«ndelungatelor sale conflicte cu donati┼čtii (ori ceruse sprijinul autorit─â┼úilor pentru a face acest lucru), ├«ns─â ├«nainte de a ├«ncepe s─â se ridice chiar el ├«mpotriva pelagienilor, lumea roman─â a fost zguduit─â de vestea unui conflict armat ├«n Peninsula Italic─â. O armat─â de str├ónsur─â, av├óndu-l ├«n frunte pe Alaric, un general de origine germanic─â ┼či c─âruia i se ├«ncredin┼úase conducerea unei bande ÔÇ×barbareÔÇŁ, ├«ncerca de mult s─â smulg─â imperiului anume privilegii, atac├ónd din timp ├«n timp ┼či jefuind regiunile prospere ale acestuia. ├Än 410 d.Hr., for┼úele lui Alaric au atacat ┼či cucerit chiar Roma, unde au r─âmas c├óteva zile, ├«nainte de a se ├«ndrepta spre S Italiei. Semnifica┼úia militar─â a acestui gest era de-a dreptul nul─â ÔÇô debandada guvern─ârii romane devenise at├ót de mare, ├«nc├ót era aproape la ordinea zilei ca bande ├«narmate s─â ┼úin─â prizoniere provincii ├«ntregi, iar trupele de care vorbim aveau s─â mai hoin─âreasc─â vreo zece ani, ├«nainte de a se stabili ├«n Spania ┼či ├«n S Fran┼úei de azi.

├Äns─â efectul simbolic pe care l-a avut cucerirea Romei de c─âtre str─âini, fapt f─âr─â precedent de c├ónd galii reu┼čiser─â acest lucru ├«n 390 ├«.Hr., a zguduit ├«ncrederea multor oameni, preocupa┼úi de soarta lor, de-a lungul ├«ntregii lumi mediteraneene. ┼×i, cum acest lucru se ├«nt├ómpla la nici 20 de ani dup─â edictul decisiv ├«mpotriva ÔÇ×p─âg├ónismuluiÔÇŁ, dat de ├«mp─âratul roman Teodosiu I ├«n 391 d.Hr., au ap─ârut de ├«ndat─â specula┼úii potrivit c─ârora poate c─â Imperiul Roman gre┼čise fa┼ú─â de zei. Poate c─â noul zeu cre┼čtin nu era at├ót de puternic pe c├ót p─âruse. Poate c─â vechii zei ├«┼či ap─âraser─â mai bine supu┼čii.

E greu de spus c├ót de serioase ori de puternice erau aceste argumente;├«n vremea aceea, p─âg├ónismul era ├«n deriv─â, iar cre┼čtinismul de neclintit de la c├órma guvern─ârii. ├Äns─â Augustin a v─âzut ├«n murmurele de ├«ndoial─â o ocazie excelent─â pentru polemic─â, pe care o c─âutase ├«ndelung, a┼ča c─â a s─ârit ├«n ap─ârarea c─âilor lui Dumnezeu. E destul de improbabil c─â aceia care se ├«ndoiau ┼či cititorii lui ar fi fost p─âg├óni. ├Än cel mai r─âu caz, e clar c─â audien┼úa pe care o ┼úintea el era format─â din mul┼úi indivizi afla┼úi ├«ntr-o afiliere exterioar─â fa┼ú─â de Biserica cre┼čtin─â. ├Än urm─âtorii 15 ani, edific├ónd o argumenta┼úie laborioas─â, el a schi┼úat un nou mod de a ├«n┼úelege societatea uman─â, plas├ónd cetatea lui Dumnezeu deasupra ┼či ├«mpotriva cet─â┼úii omului. Roma a fost detronat─â ÔÇô iar pr─âdarea ora┼čului considerat─â f─âr─â importan┼ú─â ÔÇô ├«n favoarea Ierusalimului ceresc, adev─ârata cas─â ┼či origine a cet─â┼úeniei pentru to┼úi cre┼čtinii. Cetatea omului era condamnat─â s─â fie distrus─â, iar cei ├«n┼úelep┼úi trebuiau s─â-┼či p─âstreze ÔÇ×acteleÔÇŁ de locuitori ai cet─â┼úii de sus, care tr─âiesc ├«n aceast─â lume ca pelerini ce t├ónjesc dup─â ├«ntoarcerea acas─â.

Despre Cetatea lui Dumnezeuîmpotriva păgânilor(De civitate Dei contra paganos, 413-426/427 d.Hr.) este împărţită în 22 de cărţi. Primele zece resping pretenţiile de putere divină ale diferitelor comunităţi păgâne. Ultimele 12 reiau povestea biblică a omenirii, începând de la Geneză până la Judecata de Apoi, oferind ceea ce Augustin consideră a fi adevărata istorie a cetăţii lui Dumnezeu, iar istoria cetăţii omului, inclusiv istoria Romei, poate fi înţeleasă cum trebuie numai dacă este plasată prin confruntare cu cetatea lui Dumnezeu.

Lucrarea este prea lung─â ┼či uneori, mai ales ├«n ultimele c─âr┼úi, prea discursiv─â ca s─â poat─â fi citit─â ast─âzi cu u┼čurin┼ú─â ├«n ├«ntregime, ├«ns─â este impresionant─â ca ├«ntreg ┼či fascinant─â ├«n anumite p─âr┼úi. Atacul ustur─âtor din primele c─âr┼úi la adresa p─âg├ónismului este memorabil ┼či eficient, ├«nt├ólnirea cu platonismul, ├«n c─âr┼úile 8-10, are o mare importan┼ú─â filozofic─â, iar ultimele c─âr┼úi (├«n special cartea a 19-a, ├«n care apare viziunea adev─âratei p─âci) ofer─â o imagine a destinului uman care avea s─â r─âm├ón─â conving─âtoare timp de cel pu┼úin o mie de ani. ├Äntr-un fel, Cetatealui Dumnezeueste (chiar ├«n mod con┼čtient) reluarea cre┼čtin─â a Republiciilui Platon ┼či a imita┼úiei platoniciene a lui Cicero, Republica.

Cetatea lui Dumnezeua fost citit─â ├«n numeroase moduri ├«n decursul Evului Mediu, unele puncte fiind considerate ├«n mod virtual un document fondator al ordinii politice regale ┼či papale, pe care Augustin cu greu ┼či-ar fi imaginat-o. Ea este o viziune extrem de contradictorie a vie┼úii oamenilor, care accept─â dezastrul, moartea ┼či dezam─âgirea, p─âstr├ónd speran┼úa ├«ntr-o via┼ú─â mai bun─â care urmeaz─â s─â vin─â, o speran┼ú─â ce reu┼če┼čte s─â u┼čureze ┼či s─â dea un sens vie┼úii ├«n aceast─â lume.

Revizuiri(Retractationes, 426-427 d.Hr.)

O carte care, din multe puncte de vedere, este la fel de neobi┼čnuit─â ca ┼čiConfesiunile, scris─â ├«n ultimii ani ai vie┼úii, ofer─â o lectur─â retrospectiv─â a carierei lui Augustin. Formal, volumul este un catalog al scrierilor sale, cuprinz├ónd comentarii referitoare la ├«mprejur─ârile elabor─ârii acestora ┼či retract─âri sau rectific─âri ulterioare. (Unul dintre efectele c─âr┼úii a fost c─â le-a u┼čurat cititorilor medievali g─âsirea ┼či identificarea operelor autentice ale lui Augustin;de aceea, ea este un factor important ├«n supravie┼úuirea at├ótor opere ale sale.) Un alt efect al c─âr┼úiieste c─â le inculc─â ┼či mai mult imaginea  vie┼úii lui Augustin a┼ča cum a conceput-o el. Foarte pu┼úine lucruri din acest volum sunt false ori neconcludente sau inexacte, ├«ns─â forma ┼či prezentarea lor fac din carte una de propagand─â. A┼ča cum se prezint─â aici, Augustin a fost credincios, consecvent ┼či ne┼čov─âielnic, ├«n doctrin─â ┼či ├«n via┼ú─â. Mul┼úi dintre cei care l-au cunoscut ar fi putut detecta la el fie progrese, fie tergivers─âri, ├«n func┼úie de punctul lor de vedere.

Despre doctrina cre┼čtin─â(De doctrina christiana, c─âr┼úile 1-3 396/397d.Hr., cartea a patra, 426 d.Hr.)

A fost ├«nceput─â ├«n primii ani de episcopat ai lui Augustin, dar terminat─â dup─â treizeci de ani. ├Än aceast─â imita┼úie a oratoriei lui Cicero, ├«n scopuri cre┼čtine, el elaboreaz─â o teorie a interpret─ârii Scripturilor ┼či ofer─â un ghid practic pentru cei care vor s─â devin─â predicatori. Cartea a exercitat o mare influen┼ú─â ├«n Evul Mediu, ca tratat de educa┼úie ce sus┼úinea primatul ├«nv─â┼ú─âturilor religioase bazate pe Biblie. Accentul pe care-l punea pe interpretarea alegoric─â a Scripturilor, f─âcut─â ├«n ni┼čte parametri foarte lac┼či, era ├«n mod special semnificativ, ┼či r─âm├óne de interes pentru filozofi datorit─â modului subtil ┼či plin de influen┼ú─â ├«n care Augustin discut─â teoria ÔÇ×semnelorÔÇŁ, precum ┼či pentru felul ├«n care limbajul reprezint─â realitatea.

Despre Sfânta Treime(De Trinitate, 399/400-416/421 d.Hr.)

Cele mai r─âsp├óndite ┼či ├«ndelungate controverse teologice din sec. IV d.Hr. au avut ca subiect doctrina cre┼čtin─â a Trinit─â┼úii ÔÇô reprezentat─â prin Tat─âl, Fiul ┼či Sf├óntul Duh. Africa lui Augustin a r─âmas ├«n mare parte ├«n afara acestor dispute, majoritatea lucr─ârilor fiind scrise ├«n greac─â, limb─â pe care teologul o cuno┼čtea foarte pu┼úin ┼či, de aceea, nu avea acces la aceste scrieri. ├Äns─â el cuno┼čtea foarte bine prestigiul ┼či importan┼úa subiectului, de aceea ┼či-a expus propria p─ârere despre el ├«n cele 15 c─âr┼úi ale volumului. Augustin adopt─â cu grij─â o pozi┼úie foarte ├«n linia oficial─â, potrivit spiritului timpului s─âu ┼či al vremurilor ce i-au urmat, ├«ns─â adaug─â propriile accente ├«n felul ├«n care prezint─â asem─ânarea dintre Dumnezeu ┼či om:el consider─â c─â treimea lui Dumnezeu se reflect─â ├«ntr-o galaxie de trinit─â┼úi asem─ân─âtoare ├«n sufletul omului ┼či, de aceea, vede aici at├ót setea de medita┼úie, c├ót ┼či ra┼úiunea profund─â a optimismului referitor la condi┼úia uman─â.

Comentarii literale la Genez─â(De genesiad litteram, 401-414/415 d.Hr.)

Pentru Augustin, povestea crea┼úiei din Cartea Facerii reprezint─â scriptura prin excelen┼ú─â. El a scris cel pu┼úin cinci tratate extinse despre aceste capitole (dac─â includem aici ┼či ultimele trei c─âr┼úi din Confesiuni┼či c─âr┼úile 11-14 din Cetatea lui Dumnezeu). Tratatul acesta este rezultatul multor ani de munc─â, de la sf├ór┼čitul anilor 390 d.Hr. p├ón─â prin 410 d.Hr. No┼úiunea de comentariu ÔÇ×literalÔÇŁ poate s─â surprind─â pe mul┼úi dintre contemporani, c─âci expunerea istoric─â a nara┼úiunii e scurt─â ┼či se refer─â mai degrab─â la rela┼úiile implicite ├«ntre Adam ┼či Eva ┼či omenirea c─âzut─â. Este de men┼úionat c─â subtextul tuturor scrierilor lui Augustin despre Facere era hot─âr├órea sa de a valida bun─âtatea lui Dumnezeu ┼či a crea┼úiei sale ├«mpotriva dualismului maniheist.

Predicile

Aproape o treime dintre lucr─ârile care au supravie┼úuit constau ├«n predici, care cuprind peste un milion ┼či jum─âtate de cuvinte, majoritatea notate de scribi ├«n timp ce el vorbea spontan. Predicile acoper─â o palet─â larg─â de subiecte. Multe sunt simple prezent─âri ale scripturilor, citite cu voce tare ├«n timpul slujbei, potrivit regulilor biserice┼čti, ├«ns─â Augustin a urm─ârit ┼či anumite teme. Exist─â predici pornind de la cei 150 de Psalmi, adunate chiar de el ├«ntr-o colec┼úie separat─â, Ennarationes in Psalmos(Enara┼úiuni pornind de la Psalmi, 392-418 d.Hr.). Sunt probabil cele mai importante opere ale sale ca autor omiletic, c─âci ├«n poezia spiritual─â ├«n─âl┼ú─âtoare a evreilor el descoper─â mesaje pe care le poate aplica ├«n mod consistent la viziunea sa auster─â, plin─â de speran┼ú─â ┼či realist─â despre cre┼čtinism. La un nivel intelectual mai ridicat se afl─â Tractalus in evangelium Iohannis CXXTV(Tratat despre Evanghelia lui Ioan, 413-418 d.Hr.), care alc─âtuie┼čte un comentariu total al celei mai filozofice dintre Evanghelii. Alte predici sunt grupate mai ales ├«n func┼úie de scripturi, dar merit─â s─â not─âm c─â Augustin nu a vorbit prea mult despre profe┼úii veterotestamentari, iar afirma┼úiile despre Sf. Pavel sunt consemnate mai degrab─â ├«n lucr─ârile scrise dec├ót ├«n predicile publice.

Primele scrieri

Modernii care au f─âcut o pasiune pentru nara┼úiunea din Confesiunisunt foarte interesa┼úi de lucr─ârile lui de tinere┼úe, scurte ┼či atr─âg─âtoare, multe oglindind stilul ┼či maniera dialogurilor lui Cicero, ├«ntr-un con┼úinut nou, cel al cre┼čtinismului platonizant:Contra academicos(├«mpotriva academicienilor, 386 d.Hr.), De ordine(Despre ordine, 386 d.Hr.), De beata vita(Despre via┼úa fericit─â, 386 d.Hr.) ┼či Soliloquia(Solilocvii, 386/387 d.Hr.). Aceste opere se aseam─ân─â ┼či nu prea cu scrierile ulterioare, ecleziastice, semnifica┼úia lor istoric─â ┼či biografic─â fiind dezb─âtut─â cu patim─â, ├«ns─â aceste dispute nu trebuie s─â ascund─â faptul c─â sunt piese ├«nc├ónt─âtoare ┼či sclipind de inteligen┼ú─â. ┼×i, dac─â numai ele ne-ar fi r─âmas de la Augustin, el tot ar fi r─âmas un personaj foarte respectat, de┼či minor, al literaturii latine t├órzii.

Lucr─ârile polemice

Au supravie┼úuit peste o sut─â de titluri scrise de Augustin, cele mai multe dedicate discut─ârii controverselor care agitau spiritele ecleziastice ├«n timpul anilor s─âi de episcopat. Probabil c─â, dintre operele scrise ├«mpotriva manihei┼čtilor, Confesiuniler─âm├óne cea mai atractiv─â ┼či interesant─â;secta respectiv─â este foarte pu┼úin cunoscut─â azi, din cauza respingerii am─ânun┼úite a doctrinelor sale gnostice, mai pline de idiosincrazii, ca s─â aib─â prea mare importan┼ú─â. ├Äns─â polemica dintre Augustin ┼či donati┼čti a avut o rezonan┼ú─â modern─â, datorit─â rolului jucat ├«n crearea unei rela┼úii ├«ntre Biseric─â ┼či stat (├«n viziunea lui Augustin, statul ┼či Biserica folosindu-se reciproc deliberat pentru a-┼či atinge scopurile) ┼či deoarece a sus┼úinut cauza unei Biserici universale, ├«mpotriva particularit─â┼úilor locale. Pentru teologie, ├«n De baptismo contra Donatistas(Despre botez;401 d.Hr.), Augustin ├«┼či expune mai clar ideile antidonatiste, ├«ns─â o alt─â lucrare, Gesta Collationis Carthaginensis(Actele Conciliului de la Cartagina, 411 d.Hr.), d─â, mai stenografic, o idee mai clar─â despre politicile ┼či impresiile proaste ale schismei.

Problemele puse de atacurile lui Augustin la adresa pelagianismului au o istorie lung─â ├«n cadrul cre┼čtinismului, ie┼čind ├«n mod vizibil din nou la suprafa┼ú─â ├«n dezbaterile din timpul Reformei despre liberul arbitru ┼či predestinare. De spiritu et littera(Despre spirit ┼či liter─â, 41 d.Hr.), scris─â pe la ├«nceputul controversei, este relativ irenic─â ┼či ├«┼či expune foarte frumos punctul de vedere. De gratia Christi et de peccato originali(Despre gra┼úia lui Hristos ┼či despre p─âcatul originar, 418 d.Hr.) este o expunere mai metodic─â. Pozi┼úiile cele mai puternice pe care, ├«n ultimii ani de via┼ú─â, Augustin se plaseaz─â ├«n favoarea predestin─ârii sunt prezentate ├«nDe praedestinatione sanctorum(Despre predestinarea celor sfin┼úi, 429 d.Hr.) ┼či De dono perseverantiae(Despre darul perseveren┼úei, 429 d.Hr.).

Spiritul ┼či realiz─ârile Sf. Augustin

Influen┼úa Sf. Augustin a fost imens─â ├«n Evul Mediu. Au supravie┼úuit mii de manuscrise, iar multe biblioteci medievale serioase ÔÇô care nu aveau mai mult de c├óteva sute de c─âr┼úi ÔÇô posedau mai multe lucr─âri ale lui Augustin dec├ót ale oric─ârui alt scriitor. Aceast─â celebritate este paradoxal─â cu at├ót mai mult cu c├ót multe dintre ele au fost recuperate dup─â moartea sa, din locuri ┼či comunit─â┼úi aflate foarte departe de el. Augustin era citit cu l─âcomie ├«ntr-o lume ├«n care cre┼čtinismul devenise at├ót de important ├«ntr-un mod pe care el nici m─âcar nu-l visase, adic─â o lume care nu sem─âna cu cea c─âreia i se adresau c─âr┼úile sale.

O parte din succesul lui se datoreaz─â puterii de necontestat a scrisului s─âu, o alta norocului pe care l-a avut de a-┼či men┼úine o reputa┼úie de om al doctrinei oficiale, nep─âtat─â nici de dezbaterile referitoare la cele mai extremiste idei ale sale;dar, ├«n primul r├ónd, Augustin ┼či-a g─âsit vocea ├«n c├óteva teme pe care le-a expus elocvent de-a lungul carierei sale. ├Än tinere┼úe, c├ónd, ├«n Solilocvii, se ├«ntreab─â ce vrea s─â cunoasc─â, ├«┼či r─âspunde:ÔÇ×Numai dou─â lucruri:pe Dumnezeu ┼či sufletulÔÇŁ. Astfel, el vorbe┼čte despre respectul pentru un Dumnezeu ├«ndep─ârtat, distant ┼či misterios, dar ┼či puternic ┼či prezent f─âr─â ├«ncetare ├«n orice timp ┼či loc. Totus ubique(├«n latin─â, Totul peste tot) este cuv├óntul-cheie, mereu repetat, al doctrinei lui Augustin.

├Än acela┼či timp, Augustin surprinde am─âr─âciunea ┼či nesiguran┼úa condi┼úiei umane, centrat─â pe experien┼úa izolat─â ┼či individual─â a persoanei. C─âci, din tot ce scrie despre comunitatea cre┼čtin─â, cre┼čtinul lui st─â singur ├«n fa┼úa lui Dumnezeu, captiv ├«ntr-un trup ┼či suflet unic, dureros de con┼čtient de felul diferit ├«n care se cunoa┼čte pe sine ┼či ├«n care poate cunoa┼čte al┼úi oameni ÔÇô de la distan┼ú─â ┼či cu mare greutate.

Probabil c─â Augustin a fost un prieten mult prea autoritar pentru cei care l-au cunoscut, o for┼ú─â vijelioas─â, de ne├«nfr├ónt, dar nu observ─âm ├«n preajma lui nici un prieten at├ót de apropiat cum a fost Atticus pentru Cicero sau Lou Andreas-Salome pentru Rainer Maria Rilke, ceilal┼úi doi solitari foarte elocven┼úi. ├Äns─â Augustin are o mare capacitate de observa┼úie. Sinelui s─âu izolat ├«n prezen┼úa lui Dumnezeu ├«i este refuzat─â chiar ┼či satisfac┼úia solipsismului:sinele nu se poate cunoa┼čte p├ón─â c├ónd Dumnezeu nu se ├«ndur─â s─â le reveleze fiin┼úelor umane identitatea lor, ┼či nici m─âcar atunci nu este posibil─â nici o ├«ncredere, nici o odihn─â.

Despre Augustin ┼či ideile sale s-au scris mii ┼či mii de pagini. Datorit─â importan┼úei sale, el este adesea adus ├«n discu┼úie pe marginea unor subiecte (de la imaculata concep┼úie p├ón─â la etica contracep┼úiei) pe care cu greu ┼či le-ar fi imaginat ori le-ar fi discutat. ├Äns─â tema Dumnezeului imperial ┼či cea a sinelui condi┼úionat sunt foarte profunde ┼či merg departe, explic├ónd refuzul s─âu de a accepta doctrinele maniheiste ale unui diavol puternic, ├«n r─âzboi cu Dumnezeu, particularismul donatist, confruntat cu religia universal─â, sau afirma┼úiile pelagienilor despre autonomia ┼či ├«ncrederea oamenilor. Ideile sale despre sexualitate ┼či locul femeilor ├«n societate au fost testate cu am─ânuntul ┼či g─âsite ├«n ultimii ani, ├«ns─â ┼či ele ├«┼či au r─âd─âcinile ├«n singur─âtatea unui om ├«ngrozit de tat─âl lui ÔÇô ori de Dumnezeul lui.

Omul Augustin ┼či experien┼úa lui, at├ót de viu ├«nf─â┼úi┼čat─â ┼či, ├«n acela┼či timp, ├«nv─âluit─â ├«n Confesiunilesale, dispar din fa┼úa noastr─â, fiind ├«nlocuite de ├«nv─â┼ú─âtorul senin pictat ├«n arta medieval─â ┼či renascentist─â. Merit─â s─â amintim c─â Augustin ┼či-a sf├ór┼čit via┼úa ├«ntr-o comunitate care tremura pentru bun─âstarea material─â ┼či c─â a ales s─â-┼či tr─âiasc─â ultimele zile singur ├«ntr-o chilie, pun├óndu-┼či pe perete, ├«ntr-un loc de unde ├«i putea vedea, cei ┼čapte Psalmi ai c─âin┼úei, pentru a se r─âfui o ultim─â dat─â cu p─âcatele sale, ├«nainte de a se ├«nf─â┼úi┼ča creatorului s─âu.

sursa:http://istoriiregasite.wordpress.com/2012/12/29/sfantul-augustin-viata-si-opera/