Descoperiri arheologice în fortificația medievală timpurie de la Zalău

Săpăturile arheologice, cu caracter preventiv, efectuate în fortificația medievală timpurie de la Zalău (cartier Ortelec) în anii 2022-2023 (fig. 1) au condus la descoperirea urmelor unor construcții cu caracter ecleziastic, databile în perioada evului mediu timpuriu.

În incinta fortificată s-au identificat și cercetat 202 complexe arheologice cu caracter funerar, databile în perioada evului mediu timpuriu. Acestea constau în două categorii: morminte de inhumație și gropi cu reinhumări de oase umane. Din păcate, din cauza intervențiilor mecanizate asupra solului în perioada comunistă, multe din contextele funerare (morminte de inhumație) au fost răvășite parțial sau total. Faptul că, în acea perioadă, o mare parte din incinta fortificată a fost nivelată mecanizat, multe morminte s-au conturat la adâncimi extrem de mici față de nivelul actual de călcare (de ex. 0, 10/0, 15/0, 20 m), astfel că majoritatea oaselor umane erau in stare proastă de conservare (dificil de prelevat!), situație determinată și de caracteristicile chimice ale solului. Săpăturile arheologice au reliefat faptul că utilizarea de lungă durată a acestui spațiu sepulcral (limitat ca întindere) a dus la deranjarea mormintelor mai vechi, existând multe suprapuneri de gropi sepulcrale și repetate situații de reinhumări. Cu foarte puține excepții, majoritatea mormintelor au orientarea vest-est (cu ușoare deviații). Din aceste morminte provin o serie de artefacte (fig. 2) din metal (argint, bronz, fier) și sticlă: inele de deget, verigi de buclă, mărgele, catarame, monede din argint (denari) emise de mai mulți regi ai Ungariei: Solomon (1063-1074), Ladislau I (1077-1095), Coloman (1095-1116), Ștefan II (1116-1131), informează un comunicat al Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău (MJIAZ).

Cimitirul de inhumație s-a dezvoltat în jurul unei prime construcții cu caracter ecleziastic, succedată, pe același amplasament, de o alta, cu dimensiuni, realizare și planimetrie diferită față de prima (fig. 3):

în Etapa I s-a ridicat o construcție din lemn (o capelă), destinată cel mai probabil membrilor elitei fortificației.
în Etapa II, pe același amplasament, construcția din lemn a fost înlocuită cu o altă construcție (o biserică) cu fundații din fragmente de monumente romane (spoliate din anticul Porolissum) legate doar cu lut, fără mortar. Posibil ca și elevația acestei construcții să fi fost tot din lemn. Planimetrie diferită și dimensiuni mult mai mari față de cea din Etapa I. Destinată, cel mai probabil, întregii comunități.

Conform comunicatului MJIAZ, toate complexele arheologice care au avut fundații din piatră au fost protejate și conservate prin acoperirea cu geotextil și pământ (fig. 4).

→