Diploma Cavalerilor Ioaniţi 1247 – izvoare istorice

În numele Sfintei Treimi, una şi nedespărţită, amin. Bela, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Lodomeriei şi Cumaniei de-a pururi.

Este o cerinţă a înălţimii regeşti să o datorie a mărimii celor de sus, mai presus de toate, să vegheze cu atât mai multă la sporirea numărului supuşilor, cu cât slava lor se înalţă mai ales prin mulţimea poporului supus, căci se ştie îndeosebi puterea, pacea şi siguranţa tuturor regilor şi regatelor se întemeiază pe tăria acestora. Şi încă se mai adaugă pentru o parte fără însemnătate din purtarea de grijă a regelui ca să-i privească cu mai multă blândeţe şi să-i dăruiască cu mai mari binefaceri pe aceştia prin care se nădăjduieşte că se va isca şi în lumea aceasta folos [mai bogat] şi că regele tuturor regilor va fi mai cucernic lăudat.

Aşadar, mânaţi de acest gând, după o îndelungă sfătuire cu fruntaşii şi baronii regatului nostru, ne-am oprit la această hotărâre, luată dimpreună cu venerabilul bărbat Rembald, marele perceptor al caselor ospitalierilor din Ierusalim, din părţile de dincolo de mare, cu privire la repopularea regatului, care prin năvălirea duşmănoasă a neamului numit tătari a îndurat mare pagubă, atât prin pierderea bunurilor cât şi prin uciderea locuitorilor, că deoarece acel perceptor, în numele casei ospitalierilor, s-a îndatorat de bună voie, pe sine şi casa ospitalierilor să ia arme pentru ajutorarea regatului nostru în vederea apărării credinţei creştine, potrivit cu actul scris mai jos, şi să se supună şi la celelalte îndatoriri ce se vor arăta îndată în această scrisoare, îi dăm şi îi dăruim lui, şi prin dânsul numitei case, întreaga ţară a Severinuluiîmpreună cu munţii ce ţin de ea şi cu toate celelalte ce atârnă de ea, precum şi cnezatele lui Ioan şi Farcaşpână la râul Olt, afară de pământul cnezatului voievodului Litovoi, pe care îl lăsăm românilor aşa cum l-au stăpânit aceştia şi până acum. Totuşi [le dăm] în aşa fel, încât jumătate din toate foloasele şi veniturile şi slujbele din întreaga ţară a Severinului, amintită mai sus, din cnezatele numite mai sus să o păstrăm pe seama noastră şi a urmaşilor noştri, cealaltă jumătate căzând în folosul casei pomenite mai sus, afară de bisericile clădite şi cele ce se vor clădi în toate ţările sus-zise, din veniturile cărora nu păstrăm nimic pe seama noastră – rămânând totuşi neatinse cinstea şi drepturile arhiepiscopilor şi episcopiilor, pe care ştie că le au – lăsând deoparte şi toate morile dintre hotarele ţărilor amintite, atât cele clădite cât şi ce se vor clădi – în afară de cele din ţara Litua – precum şi toate clădirile şi semănăturile făcute pe cheltuiala fraţilor zisei case, şi fâneţele şi păşunile pentru vitele şi oile lor, şi pescăriile de la Dunăre şi iazurile de la Celei, pe care le păstrăm împreună pe seama noastră şi a lor. Şi mai îngăduim ca jumătate din veniturile şi foloasele ce se vor strânge pe seama regelui de la românii ce locuiesc în ţara Litua – în afară de ţara Haţegului cu cele ce ţin de dânsa – să le culeagă sus-zisa casă.

Mai voim întru apărarea ţării şi înfrângerea şi pedepsirea atacurilor ce ni s-ar aduce de către străini, iar din partea lor sprijin şi ajutor, pe cât le va sta în putinţă. Pe lângă acestea, din sarea ce le-am îngăduit, să ducă în chip îndestulător spre folosinţa acestei ţării a părţilor dinspre Bulgaria, Grecia şi Cumania, din orice ocnă din Transilvaniade unde vor putea mai uşor să o scoată cu cheltuială dimpreună a noastră şi a lor, fără atingerea întru nimic a dreptului episcopal;tot astfel şi din banii care vor umbla acolo din voinţa regelui şi hotărârea perceptorului acestei case, ce va fi în slujbă în acea vreme, jumătate o păstrăm pe seama noastră, precum s-a mai spus mai sus şi despre cealaltă jumătate având a fi îndreptată spre folosul zisei case, fără atingerea drepturilor bisericilor. De asemenea rânduielile pe care ce va fi hărăzit zisa casă a nobililor şi altor venind din alte părţi să locuiască în ţinuturile amintite, atât în privinţa libertăţi lor cât şi a judecăţilor şi hotărârilor judecătoreşti pe care le vor rosti împotriva acelora, le vom încuviinţa şi întări – fără atingerea părţii noastre din folosinţele ieşind de acolo – cu acest adaos, că de se va rosti osândă [într-o pricină] vărsare de sânge împotriva mai marilor ţării [aceleia] şi se vor simţi nedreptăţiţi să poată face apel la curtea noastră.

Mai adăugăm că dacă ar veni vreo oaste asupra regatului nostru – lucru de care că ne ferească Dumnezeu – a cincea parte din ostaşii ţării amintite să fie datori a veni în oastea noastră şi a porni la război pentru apărarea ţării noastre. Iar dacă vom îndrepta oastea spre Bulgaria, Grecia, şi Cumania, va purcede a treia din cei în stare a merge la război, prada de război, atât din cea mişcătoare cât şi din cea nemişcătoare, numita casă îşi va primi partea sa după numărul ostaşilor din ţara Severinului precum şi armele lor. Pe lângă aceasta, am dăruit amintitului perceptor şi printr-însul casei ospitalierilor toată Cumania, de la râul Olt, şi munţii Transilvaniei, sub aceleaşi îndatoriri ce sunt arătate mai sus cu privire la ţara Severinului – în afară de ţara lui Seneslau, voievodul românilor, pe care le-am lăsat-o acelora, aşa cum au stăpânit-o şi până acum – şi întru totul sub toate acele îndatoriri ce sunt arătate mai sus cu privire la ţara Litua. Însă nu vrem să trecem cu vederea acest lucru, că de la intrarea [în stăpânire] a des-pomeniţilor fraţi, timp de douăzeci şi cinci de ani, numita casă va strânge toate veniturile ţării Cumaniei în întregime, afară de cele din sus-numita ţară a lui Seneslau, din care vor avea numai jumătate din venituri şi foloase. Iar de atunci încolo, jumătate din toate veniturile, foloasele, slujbele încuviinţate şi jurate de înălţimea regală vor fi plătite visteriei regale de către fraţii acelei case, aşa fel ca, din cinci în cinci ani, trimisul nostru osebit să fie dator a socotit veniturile, foloasele şi slujbele ce vin de acolo. Iar cheltuielile ce se vor face cu paza cetăţilor sau întăriturilor trebuie să se poarte împreună cu noi şi acei fraţi, în afară de alte condiţii din partea noastră şi excepţii din partea ospitalierilor, privind ţara Cumaniei, ca de pildă cele privind biserici, mori şi toate celelalte care s-au arătat fiecare în parte în legătură cu Severinul. La ridicarea cetăţilor în amintita ţară a Cumaniei precum şi la apărarea Cumaniei împotriva oricăror duşmani, vom sta în ajutorul fraţilor cu sfatul şi cu privirea, când va fi nevoie şi când vom fi chemaţi de aceşti fraţi, mergând chiar în persoană dacă nu vom fi opriţi de alte piedici. Le mai dăruim lor un pământ de patru sute de pluguri în Feketig sau în alt loc în Transilvania şi vom împlini acest număr unde vor crede a fi mai de folos numiţilor fraţi, la intrarea în ţara Cumaniei sau în Severin, iar pentru această danie vom da scrisoare deosebită.

În sfârşit, pentru ca această casă a ospitalierilor să-şi poată aduce cu mai mare uşurinţă pe mare ceea ce îi va trebui spre folosul ţării noastre şi al ei, i-am dăruit cetatea Scandona, de la mare, cu toate cele ce ţin de ea şi folosinţele sale, aşa cum a stăpânit preaiubitul nostru frate de fericită amintire, regele Coloman, aşa cum se ştie că ţin de această moşie, fără a se atinge de drepturile bisericilor din ele. Pe lângă acestea, am dăruit sus-numiţilor fraţi pământul Woyla, ce se află lângă Dunăre, nu departe de Semlin, pământ pe care l-am scos de sub atârnarea cetăţii Caraş, împreună cu toate foloasele şi cele ce ţin de el, aşa cum l-a stăpânit ca bun de veci Nicolae, fratele lui Ugolin. Iar des-numitul perceptor, pentru daniile noastre pe care le facem sau le-am făcut din pricinile de mai jos amintite, s-a legat limpede şi desluşit în numele zisei case să ia armele împotriva tuturor păgânilor de orice neam ar fi, precum şi împotriva bulgarilor, şi chiar împotriva altor schismatici dacă ar încerca să năvălească în regat sau în hotarele regatului [şi] să aducă îndată în regatul nostru, spre slujba noastră şi a regatului nostru o sută de fraţi bine şi potrivit înzestraţi cu arme ostăşeşti şi cai. Dar, împotriva unei oşti creştine, ce vor voi să pătrundă în regatul nostru, s-a legat în numele casei să dea cinci zeci de fraţi înarmaţi, spre paza şi apărarea cetăţilor şi întăriturilor de la hotare, precum sunt Pojon, Moson, Sopron, Cetatea de fier, Cetatea Nouă, şi chiar mai puţin, oriunde va voi regele, să-i aşeze, şi şaizeci [de fraţi înarmaţi] împotriva tătarilor, dacă s-ar întâmpla ca aceştia să intre în regatul nostru, de care lucru să ne ferească Dumnezeu;tuturor acestora, câtă vreme sunt în paza cetăţilor şi întăriturilor, li se vor plăti cele trebuincioase din veniturile regale. S-a mai adăugat în numele casei ca perceptorul sau magistrul, care va fi trimis de peste mare sau din alt loc pentru cârmuirea caselor în fiinţă atunci în regatul nostru, va fi dator la sosirea sa să făgăduiască, jurând după datina ordinului său, că pune să se păstreze întru totul credinţa regelui şi regatului, şi atât el cât şi ai săi vor ţine fără înşelăciune toate şi fiecare din cele spuse mai sus, şi că va avea grijă şi se va strădui să împoporeze nu numai ţinuturi, dar şi alte ţinuturi ale regatului nostru, şi că nu-i va primi pe ţăranii din regatul nostru de orice stare şi neam ar fi, şi pe saşii teutoni din regatul nostru, să se aşeze în ţinuturile sus-amintite, decât cu o îngăduinţă regească osebită. S-a mai adăugat de noi, şi s-a primit de perceptor, în numele amintitei case că, dacă s-ar întâmpla ca cele de mai sus sau vreunele sau ceva din cele la care s-a legat şi s-a îndatorat casa sus –pomenitului perceptor sau magistrat să nu fie ţinute în seamă de aceasta sau de alt perceptor sau magistrat pe atunci în slujbă, şi după a treia punere în vedere solemnă nu s-ar îngriji de îndreptare – şi marele magistru de peste mare, încunoştinţat după cum se cuvine din partea regelui de acest lucru, încă s-ar îndrepta timp de un an de la facerea încunoştinţării ceea ce s-a trecut cu vederea sau nu s-a împlinit de către zisul perceptor sau magistru în slujbă în acel timp – atunci judecata regească va primi o despăgubire sau pedeapsă asupra acelora prin luarea din veniturile lor sau în alt chip, potrivit bunului plac al voinţei sale, după mărimea şi felul greşelii.

Aşadar, pentru ca toate şi fiecare din cele citite înaintea noastră şi a nobililor noştri – şi pe care noi, dându-le credinţa şi întinzând dreapta noastră regală, am făgăduit să le păzim neatinse şi să punem să se păzească cât timp vor dăinui îndatoririle luate din partea sus-zisei case – să dobândească puterea unei întăriri veşnice, întrucât ţine de noi, am dat scrisoarea de faţă întărită cu bula noastră de aur, şi am poruncit ca numitul perceptor, în numele amintitei case a ospitalierilor, să fie pus în stăpânirea de fapt a celor de mai sus, în temeiul autorităţii regale, de către iubitul şi credinciosul nostru Achile, prepozitul de Alba, vicecancelarul curţii noastre.

În anul de la Întruparea Domnului o mie două sute patruzeci şi şapte, în a patra zi înainte de nonele lui Iunie, în anul domniei noastre al doisprezecelea.

sursaȘ istoriiregasite.blogspot.com