Descoperire: Războinicii germanici din epoca romană foloseau narcotice pentru curaj și rezistență
Un studiu recent sugerează că războinicii germanici din epoca romană ar fi folosit stimulente dozate cu atenție pentru a-și spori curajul și rezistența fizică în luptă. Cercetătorii au identificat sute de obiecte mici, asemănătoare unor lingurițe, descoperite frecvent alături de echipamente de război în situri arheologice din Scandinavia, Germania și Polonia, datând din perioada cuprinsă între secolele I și IV d.Hr.
Obiectele misterioase și rolul lor
Aceste artefacte, cu o lungime între 3,8 și 6,8 cm, aveau fie o cupă concavă, fie un disc plat și erau, de obicei, atașate la curelele războinicilor. Deși nu aveau un rol funcțional în fixarea curelei, proximitatea lor față de arme i-a determinat pe cercetători să concluzioneze că serveau drept unelte pentru dozarea substanțelor stimulatoare.
Studiul, condus de profesorul Andrzej Kokowski și echipa sa de la Universitatea Maria Curie-Skłodowska din Polonia, a clasificat 241 de astfel de artefacte provenite din 116 situri arheologice. Obiectele au fost descoperite constant în morminte sau mlaștini, locuri asociate cu bătălii și sacrificii, ceea ce susține ipoteza utilizării lor în context de război. Profesorul Kokowski a subliniat: „Se pare că războinicii cunoșteau efectele diverselor preparate naturale asupra corpului uman, știau unde să le găsească, cum să le folosească și le utilizau în mod conștient pentru scopuri medicinale și ritualice.”
Substanțele folosite
Echipa de cercetare a analizat disponibilitatea stimulentelor naturale în regiune, identificând o gamă variată de substanțe utilizate de germanici. Printre acestea se numărau macul opiaceu, cânepa, mătrăguna, omagul și ciupercile halucinogene. Aceste substanțe puteau fi consumate sub formă de praf sau dizolvate în alcool, oferind războinicilor o agresivitate sporită, reducerea fricii și o rezistență îndelungată.
De asemenea, studiul sugerează că utilizarea acestor stimulente nu se limita la câmpurile de luptă. Substanțele erau folosite și în medicină sau în ritualuri, reflectând o înțelegere sofisticată a efectelor lor. Exemple istorice arată că armatele din diferite epoci au recurs la narcotice, de la utilizarea amfetaminelor în armata roșie sovietică în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, până la opiul medicinal al hopliților greci.
O economie narcotică organizată
Cercetătorii sugerează că existau rețele de comerț organizat pentru a aproviziona aceste substanțe, indicând existența unei „economii narcotice” în perioada romană. Precizia cu care aceste lingurițe ajutau la dozare arată cunoștințele și disciplina implicate în utilizarea lor. Dozarea greșită a unor substanțe puternice, precum mătrăguna sau ergotul, putea avea consecințe catastrofale, inclusiv halucinații sau moarte.
„Aceste lingurițe făceau parte din echipamentul standard al unui războinic, permițându-le să măsoare și să consume stimulente în timpul luptelor,” scriu autorii studiului. Numărul mare de astfel de artefacte atestă răspândirea și importanța acestei practici în menținerea moralului și a pregătirii fizice.
O imagine complexă a germanicilor
Descoperirile contrazic percepția tradițională conform căreia triburile germanice, adesea etichetate de romani drept „barbari”, aveau acces limitat la narcotice, altele decât alcoolul. Aceste dovezi oferă o imagine mai complexă a practicilor lor culturale și medicinale.
Obiectele nu erau doar accesorii de luptă, ci simboluri ale unei înțelegeri profunde a farmacologiei, îmbinând războiul, ritualul și comerțul în structura societății lor.
Aceste descoperiri, care oferă o perspectivă fascinantă asupra vieții războinicilor germanici, au fost publicate în prestigioasa revistă Praehistorische Zeitschrift. ( Jarosz-Wilkołazka, A., Kokowski, A. & Rysiak, A. (2024). In a narcotic trance, or stimulants in Germanic communities of the Roman period. Praehistorische Zeitschrift. doi:10.1515/pz-2024-2017)
Sursă foto: Stanisław Kontny for Praehistorische Zeitschrift
