Cutie cu sfinte moaște descoperită în altarul bisericii Sf. Nicolae „Udricani” / FOTO
Cercetarea arheologică a altarului bisericii Sf. Nicolae „Udricani” din București a condus la descoperirea unei cutiuțe de formă rotundă, din argint, în care se aflau sfinte moaște, informează Muzeul Curtea Veche.
„Cercetarea arheologică a altarului bisericii Sf. Nicolae-Udricani a condus la descoperirea, în piciorul mesei Altarului, a unei cutiuțe de formă rotundă, din argint, în care se aflau sfintele moaște. Pe fundul acestei cutiuțe, este inscripționat, pe trei rânduri, un nume și un an „ΤΡΟΑΔΟС ΤΙΜΟ / ΤΕΥ: ΑΡΧΙΕΡEΙС/ 1847. Dupǎ cum se cunoaște și din textul unei inscripții aflatǎ în bisericǎ, în partea stângă, pe peretele ce desparte pridvorul de pronaos, dupǎ incendiul din anul 1847, lăcașul de cult a fost reparat prin grija și cu cheltuiala arhiereului Timotei Troados, fost egumen al mănăstirii Sf. Ioan din Focșani”, relatează dr. Camelia-Mirela Vintilă, arheolog în cadrul Biroului Istorie Veche și Medievală, Secția Istorie a Muzeului Municipiului București.
Biserica Sf. Nicolae „Udricani” a fost ctitorită în anul 1734 prin strădania şi cheltuiala clucerului Udrecan şi a soţiei sale Maria. O perioadă de timp, aici a funcționat o mânăstire de călugări, metoh al mânăstirii Sf. Ioan din Focşani. În afara edificiului religios, în curte se mai găseau turnul clopotniță, pe sub care se făcea intrarea în incintă, câteva chilii și anexe. Diversele scutiri de dări date de domnitorii Ţării Românești, precum și donațiile consistente ale unor enoriași au îmbogățit patrimoniul bisericii, care la sfârșitul secolului al XVIII-lea, deținea moșii, vii, terenuri, o moară, locuri de case, pivnițe și prăvălii. Și parcela lăcașului de cult s-a mărit în timp devenind, conform documentelor și planurilor, una din cele mai întinse din zonă.
Mahalaua din jur, denumită inițial a Popii Isac şi apoi Udricani, avea puține case, locuite de croitori, ișlicari și cojocari. Legată de comunitatea mahalalei, în curtea bisericii a funcționat una dintre primele școli primare cu predare în limba română unde au învățat să scrie și să citească Petre Ispirescu și Anton Pann.
Marele incendiu din anul 1847 a afectat grav atât lăcașul de cult, cât și casele din jur, în urma acestuia fiind impuse o serie de reglementări în domeniul construcţiilor ce au determinat modificări asupra evoluţiei arhitectural-urbanistice a întregii zone.
Impactul și rolul social al bisericii în mahala este evident după 1877, când în curte a fost construit „Azilul Protopopul Teodor Economu”, un adăpost cu 22 de camere pentru persoanele sărace și invalide. În aceeași perioadă a fost refăcut și turnul clopotniță distrus parțial la incendiul din anul 1847.
În a doua jumătate a secolului XIX s-a schimbat și componența etnică a locuitorilor parohiei, aici stabilindu-se un număr mare de evrei de religie mozaică, care și-au ridicat propriile lăcașe de cult. Biserica, rămasă fără avere după legea pentru secularizarea averilor mănăstireşti din anul 1863 și cu un număr mic de enoriași, a ajuns dependentă de subvențile date de Ministerul Cultelor și mai apoi de primărie.
Sistematizările din perioada interbelică și mai ales cele din perioada comunistă, marcate de masive demolări, au remodelat înfățișarea urbană a zonei în care Biserica Udricani a rămas unul din puțini martori ai acestei metamorfoze.
Mai multe informații despre cercetările arheologice efectuate la această biserică se regăsesc în cadrul expoziției temporare «Povestea unei biserici de mahala. Sf. Nicolae „Udricani”» deschisă la Casa Filipescu-Cesianu.
