Un nou studiul dezvăluie rolul ascuns al femeilor scribi în copierea de manuscrise medievale
De secole, imaginea unui călugăr trudind asupra unui manuscris a fost reprezentarea dominantă a muncii scribale medievale. Totuși, un nou studiu publicat în Humanities and Social Sciences Communications scoate la iveală un adevăr vechi: femeile au jucat un rol semnificativ în producția de manuscrise. Cercetătorii de la Universitatea din Bergen, Norvegia, au descoperit că cel puțin 1,1% dintre manuscrisele medievale au fost transcrise de scribițe, ceea ce înseamnă, foarte probabil, peste 110.000 de cărți.
Studiul, condus de cercetătoarea Åslaug Ommundsen, reprezintă prima analiză cantitativă amplă a muncii scribilor femei. Într-un interviu acordat publicației Hyperallergic, Ommundsen a declarat: „Studiul nostru oferă dovezi statistice pentru contribuțiile adesea trecute cu vederea ale femeilor scribi de-a lungul timpului.” Deși cazuri individuale ale implicării femeilor în copierea manuscriselor au fost documentate anterior, o evaluare numerică la scară largă lipsea până acum.
Pentru a ajunge la aceste concluzii, cercetătorii au analizat 23.774 de colofonuri—scurte mențiuni adăugate la finalul textelor manuscrise, care conțin informații despre scrib, data, locul și uneori gânduri personale. Ei au identificat 254 de colofonuri care pot fi atribuite cu certitudine unor scribițe, ceea ce reprezintă o estimare conservatoare de 1,1% din toate manuscrisele produse între anii 800 și 1626 d.Hr. Chiar dacă procentul nu pare mare, el se traduce în peste 110.000 de manuscrise copiate de femei, dintre care aproximativ 8.000 sunt încă păstrate astăzi.
Printre cele mai convingătoare dovezi se numără cazul unei călugărițe, Birgitta Sigfursdóttir, care a trăit la mănăstirea Munkeliv din Bergen. În colofonul său, ea a scris cu modestie: „Eu, Birgitta, fiica lui Sigfur, călugăriță în mănăstirea Munkeliv din Bergen, am scris acest psaltire cu inițiale, deși nu atât de bine pe cât ar fi trebuit. Rugați-vă pentru mine, păcătoasa.” Alte femei scribi foloseau termeni precum scriptrix (scribă) sau soror (soră) pentru a se identifica în colofonuri. Studiul a mai dezvăluit un model surprinzător: între anii 800 și 1400, proporția femeilor scribi a rămas relativ constantă, însă în jurul anului 1400, producția de manuscrise scrise de femei a început să crească. Această creștere a coincis cu o cerere tot mai mare pentru cărți scrise în limbile locale (non-latine), ceea ce sugerează că femeile scribi au găsit mai multe oportunități pe măsură ce textele în limbaj vernacular au devenit mai răspândite.
Cu toate acestea, amploarea reală a participării femeilor în cultura manuscrisă medievală rămâne un mister. Este posibil ca unele scribițe să-și fi ascuns intenționat genul, să-și fi semnat numele pe margini în loc de colofonuri sau să fi omis orice identificare personală.
„Investigația noastră sugerează puternic existența unor comunități de femei producătoare de cărți care nu au fost încă identificate sau, cel puțin, faptul că au existat mult mai multe scribițe decât s-a presupus până acum”, au scris cercetătorii.
În continuare, specialiștii își propun să cartografieze distribuția geografică și cronologică a manuscriselor scrise de femei, să analizeze arhivele în căutarea unor rețele de producție de cărți trecute cu vederea și să studieze tipurile de texte copiate de scribițe. Așa cum subliniază Ommundsen și colegii săi, acest studiu este doar un prim pas spre descoperirea impactului real al femeilor scribi asupra culturii literare și manuscrise medievale.
„Studiul nostru ar trebui privit ca un prim pas, care deschide noi perspective”, au concluzionat autorii.
Sursa: Ommundsen, Å., Conti, A.K., Haaland, Ø.A. et al. (2025). How many medieval and early modern manuscripts were copied by female scribes? A bibliometric analysis based on colophons. Humanit Soc Sci Commun 12, 346. doi:10.1057/s41599-025-04666-6
