Comoara ascunsă de sub apele Gibraltarului. Peste 130 de epave, descoperite între Europa și Africa

Timp de mai bine de 2.500 de ani, apele dintre sudul Spaniei și Stânca Gibraltarului au înghițit corăbii, galere, vase comerciale, nave de război și chiar avioane. Unele au dispărut în furtuni, altele în timpul luptelor, iar multe au fost îngropate încet sub straturi de nisip și sedimente, relateaza turismistoric.ro

Astăzi, fundul Golfului Algeciras – cunoscut în lumea anglofonă drept Golful Gibraltar – seamănă cu un uriaș cimitir al mărilor. Iar arheologii spanioli spun că abia acum încep să înțeleagă adevărata amploare a ceea ce se ascunde acolo.

În cadrul unui proiect desfășurat timp de trei ani, cercetători de la Universitatea din Cádiz și Universitatea din Granada au identificat 151 de situri arheologice submarine. Dintre acestea, nu mai puțin de 134 sunt epave.

Până acum, 34 dintre ele au fost documentate în detaliu. Descoperirile acoperă mai bine de două milenii de istorie, de la corăbii feniciene și romane până la nave spaniole, britanice, olandeze și venețiene, pierdute între secolul al V-lea î.Hr. și Al Doilea Război Mondial.

La porțile lumii vechi

Golful Algeciras se află într-unul dintre cele mai importante puncte strategice din lume: chiar la intrarea în Strâmtoarea Gibraltar, locul unde Europa și Africa aproape că se ating.

În Antichitate, această zonă era cunoscută drept locul „Stâlpilor lui Hercule”, limita lumii cunoscute. Dincolo de ea începea oceanul necunoscut.

Tocmai de aceea, timp de secole, orice corabie care voia să intre în Mediterana sau să iasă spre Atlantic era obligată să treacă prin acest culoar îngust.

Negustori fenicieni, corăbii romane încărcate cu vin și ulei, vase arabe, galere medievale, nave spaniole și englezești, toate au trecut pe aici.

Dar nu toate au mai ajuns la destinație.

Epava cea mai veche: o corabie punică din secolul V î.Hr.

Cea mai veche epavă descoperită până acum aparține unei corăbii din epoca punică, datată în secolul al V-lea î.Hr.

Este una dintre cele mai vechi nave identificate vreodată în această parte a Mediteranei și oferă o imagine rară despre comerțul desfășurat de fenicieni și cartaginezi în vestul lumii antice.

În apropierea ei au fost găsite și 23 de epave romane, două nave din perioada târzie a Imperiului Roman, patru vase medievale și 24 de ambarcațiuni din epoca modernă timpurie.

Fiecare dintre ele spune o altă poveste.

Unele transportau mărfuri. Altele soldați. Unele au fost victime ale furtunilor, altele ale tunurilor.

Trei nave medievale care ar putea schimba istoria

Printre cele mai importante descoperiri se află trei epave medievale, pe care arheologii le consideră excepționale.

Aceste vase par să dateze din ultimele secole ale dominației islamice în sudul Spaniei și ar putea oferi informații esențiale despre navigația și comerțul din Al-Andalus.

Până acum, istoricii știau relativ puține lucruri despre felul în care navigau aceste corăbii și despre tehnologia lor.

Descoperirea celor trei nave ar putea schimba această imagine.

Cercetătorii speră să afle cum erau construite, ce rute urmau și ce fel de mărfuri transportau între Africa de Nord și Peninsula Iberică.

Mica navă de război care ataca Imperiul Britanic

Deși printre epave se află și corăbii uriașe din secolele XVI și XVII, una dintre cele mai fascinante descoperiri este cu totul alta: epava unei mici canonere spaniole din secolul al XVIII-lea, numită Puente Mayorga IV.

Această ambarcațiune făcea parte dintr-o categorie specială de nave folosite de spanioli împotriva britanicilor în jurul Gibraltarului.

Erau rapide, joase și greu de observat. Se apropiau de navele britanice prefăcându-se că sunt simple bărci de pescari. Apoi, în ultimul moment, își aruncau plasele, descopereau tunul montat în prova și atacau.

În rapoartele militare ale epocii, aceste canonere apar frecvent. Cu toate acestea, arheologii le-au studiat foarte puțin până acum.

De aceea, epava lui Puente Mayorga IV este considerată una dintre cele mai importante descoperiri ale proiectului.

Cutia care părea o carte

În timpul cercetărilor asupra epavei, arheologii au găsit un obiect care, la prima vedere, părea să schimbe complet povestea navei.

Era o cutie de lemn în formă de carte.

Descoperirea i-a făcut pe cercetători să creadă că au găsit poate un compartiment secret, folosit pentru hărți, documente sau chiar mesaje de spionaj.

Poate, și-au imaginat ei, ofițerul de la bord nota poziția navelor britanice sau transmitea informații secrete.

Realitatea s-a dovedit însă mult mai puțin spectaculoasă – și, tocmai de aceea, mult mai umană.

În interiorul cutiei se aflau două pieptene de lemn.

Ofițerul spaniol care le purtase la bord părea să fie mai preocupat de felul în care arăta decât de spionaj.

Este genul de detaliu care transformă o epavă dintr-un simplu obiect arheologic într-o poveste despre oamenii care au trăit cândva pe mare.

O istorie care continuă până în secolul XX

Descoperirile din Golf nu se opresc în Antichitate sau Evul Mediu.

Arheologii au identificat inclusiv motorul și elicea unui avion din anii 1930, prăbușit în apropierea coastelor spaniole.

În același spațiu submarin pot fi urmărite, ca într-un muzeu uriaș, toate etapele istoriei maritime din vestul Mediteranei: de la fenicieni și romani până la epoca marilor imperii coloniale și la războaiele moderne.

Profesorul Felipe Cerezo Andreo, coordonatorul Proiectului Herakles, spune că puține locuri din lume au o asemenea concentrare de epave aparținând unor civilizații atât de diferite.

În doar câțiva kilometri pătrați pot fi găsite nave spaniole, britanice, venețiene, olandeze sau arabe.

Este, spune el, o adevărată istorie a Mediteranei scrisă pe fundul mării.

Amenințarea care vine din prezent

Paradoxal, după ce au supraviețuit sute sau chiar mii de ani sub apă, multe dintre aceste epave sunt astăzi în pericol.

Extinderea porturilor, lucrările de dragare și construcțiile moderne pot distruge definitiv siturile arheologice.

În plus, schimbările climatice modifică fundul mării. Creșterea nivelului apei și deplasarea sedimentelor scot la suprafață unele epave, dar le fac și mai vulnerabile.

La toate acestea se adaugă o algă invazivă care acoperă pietrele și rămășițele navelor, făcând cercetările tot mai dificile.

Arheologii cer autorităților spaniole și guvernului regional din Andaluzia să protejeze zona înainte ca aceste vestigii să fie pierdute.

Muzeul de sub apă

Pentru că majoritatea oamenilor nu vor putea vedea niciodată aceste epave cu ochii lor, echipa Proiectului Herakles a găsit o soluție.

Cercetătorii au realizat modele virtuale și filmări la 360 de grade, pe care le prezintă în muzee și primării locale.

Vizitatorii primesc ochelari speciali și pot „plonja” virtual printre epave, fără să intre în apă.

Mulți se așteaptă să descopere corăbii intacte, pline de aur și comori, asemenea celor din romanele de aventuri.

În realitate, cele mai multe epave sunt greu de recunoscut: câteva scânduri, fragmente de ceramică, resturi de metal.

Și totuși, din aceste fragmente se poate reconstitui o lume dispărută.

Marea ca personaj principal

Poate că aceasta este și cea mai importantă lecție a descoperirii din Golful Gibraltar.

Istoria nu se scrie doar pe uscat, în cetăți și pe câmpurile de bătălie.

Timp de mii de ani, oamenii au trăit, au făcut comerț, au luptat și au murit pe mare.

Iar în apele dintre Europa și Africa, toate aceste povești s-au păstrat, strat peste strat, ca într-o arhivă uriașă ascunsă sub valuri.

Golful Gibraltarului nu este doar un loc unde s-au scufundat corăbii. Este unul dintre puținele spații din lume în care poate fi urmărită aproape întreaga istorie maritimă a Mediteranei.

Și, poate, doar începutul. Pentru că arheologii sunt convinși că sub nisipul și algele de pe fundul golfului se ascund încă multe alte epave.