Cine au fost soțiile lui Ștefan cel Mare, în „Historia” de octombrie

Cum era Ștefan cel Mare în casa lui, ce influenţă au avut asupra sa evenimentele de familie, soţiile, copiii, problemele legate de alianţele matrimoniale și de succesiune? A avut domnitorul atâţia copii din flori pe cât se spune? Aflați răspunsurile în Dosarul lunii octombrie. „Historia” vă așteaptă la toate punctele de distribuție a presei și online, pe platforma paydemic.

Marele domn a avut trei căsătorii legitime. În lumea capetelor încoronate de atunci şi de mai târziu, legăturile matrimoniale se stabileau în primul rând din raţiuni politice, pentru a asigura alianţe profitabile şi prestigiu internaţional, şi rareori sau deloc din raţiuni sentimentale. De cele mai multe ori, căsătoriile se puneau la cale prin mijloace diplomatice, fără ca viitorii miri să se cunoască în mod direct.

Cumpără acum

Prima grijă a lui Ștefan cel Mare după consolidarea domniei începute în anul 1457 a fost aceea de a încheia o căsătorie de prestigiu, care să îi asigure, pe lângă o alianţă politică, o descendenţă la tron. Prin reţelele diplomatice ale epocii, a pus la punct detaliile căsătoriei cu prinţesa Evdochia, sora marelui cneaz al Kievului, Simeon, şi fiica defunctului cneaz Alexandru (Olelko). Căsătoria a avut loc la Suceava, la 5 iulie 1463, la şase ani de la învestirea sa ca domn al Moldovei. Actul matrimonial era considerat atunci un element important al consolidării domniei suveranului, o premisă a continuităţii dinastice, aşa cum şi în mediul rural de astăzi căsătoria este considerată pentru orice bărbat dovada intrării sale în maturitatea deplină.

„Căsătoria a durat doar patru ani, până în 1467, când Evdochia s-a stins din viaţă ca urmare a unei boli sau a unei naşteri nefericite. Se ştiu foarte puţine lucruri despre prima soţie a voievodului. Ea nu a apucat să vadă gloria şi împlinirea măreţului său soţ, murind chiar în timpul bătăliei victorioase de la Baia, purtată de Ștefan cel Mare împotriva regelui Ungariei, Matei Corvin”, notează Valentin Tănase.

Care au fost celelalte două căsătorii și câți urmași a avut Ștefan? Veți afla din paginile Dosarului de luna aceasta.

Enigmele României

De la perioada lui Alexandru Lăpușneanu sărim peste secole ca să ajungem la cea în care Barbu Catargiu a devenit prim-ministru. Împușcat în iunie 1862, moartea acestuia a rămas încă o enigmă. Despre aceasta și despre alte evenimente și personaje ale secolului XX vorbește Marcel Iureș într-un interviu dat revistei „Historia”, cu ocazia lansării sezonului al doilea al producției History Channel „Marcel Iureș prezintă Enigmele României”. Primul episod: pe 22 octombrie, la ora 21:00.

Poveștile prea puțin știute ale Mănăstirii Slatina

Construită în secolul al XVI-lea, în timpul domniei voievodului moldovean Alexandru Lăpuşneanu, mănăstirea reprezintă un testament al înfloririi spirituale şi artistice din Moldova medievală. Slatina este remarcabilă nu doar prin funcţia sa religioasă, ci şi prin grandoarea sa arhitecturală, fiind un exemplu important de stil arhitectural moldovenesc.

„Pe valea Pârâului Suha Mică, aproape de Fălticenii atâtor minţi luminate și de Mălinii copilăriei lui Labiș, într-un loc pitoresc, întâlnim frumoasa Mănăstire Slatina, veche ctitorie voievodală. Parcurgând ruta mănăstirilor din zona Moldovei, din programul cultural România Atractivă, o vei descoperi de după perdeaua munţilor ca un falnic castel medieval, ale cărui turle sclipitoare par că ating cerul Bucovinei.” Așa începe povestea mănăstirii, relatată de Ciprian Plăiașu.

Uimitoarea istorie a orașului lui Tache, Ianke și Cadâr

La mijlocul distanţei dintre Galaţi și Iași, între două spinări de dealuri prelungi din podișul care îi poartă numele, se află municipiul Bârlad, cu o istorie fabuloasă, pe care vă invită să o descoperiţi Sterian Pricope:

„Bârladul a jucat dintotdeauna un rol administrativ mult mai important decât al altor târguri din Moldova, fiind menţionat inclusiv de cancelarii străine, de exemplu în tratatul de la Lablau, semnat la 15 martie 1412 între regele Poloniei Vladislav Jagello şi cel al Ungariei Sigismund. Aici apare villa Berlam – oraşul Bârlad, ceea ce denotă importanţa localităţii pe plan internaţional, dar şi pe lista delegaţilor la consiliul egumenic de la Constanţa (Baden), din 1415.”

Localitatea a prosperat sub domnitorii Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare şi Petru Rareş, ultimul fiind întâmpinat aici de către boierii delegaţi care i s-au închinat ca domnitor. Și nu întâmplător, căci Bârladul, aşezat de drumul comercial numit „al Ţarigradului“, la intersecţia cu legături către Vest (Bacău) şi Est (Fălciu), era centru vamal din 1408, iar viitorul domnitor venea aici cu căruţele de peşte de la Galaţi. De altfel, reprezentările de pe stema istorică a oraşului, o roată de moară înconjurată de trei peşti, simbolizează şi cărăuşia cu peşte de la Dunăre către nordul Moldovei şi Ţara Leşească, negustorie care tranzita şi era vămuită la Bârlad.

Începuturile sportului de echipă în România

Sărbătorim anul acesta un secol de la obţinerea primei medalii olimpice, la Jocurile Olimpice de la Paris, unde selecţionata noastră de rugby a ocupat a treia treaptă a podiumului. În plus, încă se aud ecourile Campionatului European de Fotbal, deci e un moment bun să ne amintim de promotorii jocurilor de echipă în România, care au căpătat de-a lungul timpului proporţiile unui adevărat fenomen.

Unul dintre ei a fost Octav Luchide (1901-1979), avocat și participant activ la viaţa sportivă bucureşteană şi naţională: a fost ales cenzor al FSSR la alegerile din iulie 1923, devenind apoi membru al Comitetului Regional Bucureşti al FSSR şi preşedinte al Comisiilor de Rugby şi de Judecată. În articolul lui Sorin Anton Minea veți afla detaliile unei vieți dedicate sportului.

***

La final de revistă, inspirați-vă din recomandările noastre de filme, cărți și expoziții, care merită descoperite luna aceasta.

Lectură cu plăcere!