Ceasul lui Mihai Eminescu scos la licitaţie jpeg

Ceasul lui Mihai Eminescu scos la licitaţie

Marţi, 22 noiembrie 2016, în cadrul licitaţiei „Istoria Românilor”, Casa Artmark va scoate la vânzare şi un ceas de buzunar, despre care afirmă că a aparţinut lui Eminescu. Licitaţia va avea loc la Athénée Palace Hilton Bucureşti, de la ora 20.30. Preţ de pornire:5.000 de euro.

Organizatorii afirmă că oferă spre vânzare „Ceas de buzunar ce a aparţinut poetului Mihai Eminescu, cu dedicaţie din partea junimiştilor:«Maestrului slovei», datat 1876. Mecanism cu armare manuală având 15 rubine, serie carcasă 12902. Ceasul este gravat pe capacul din spate cu iniţialele poetului, «M. E.», încadrate de motive florale. Acesta vine însoţit de cutie şi cheie pentru întoarcere. Piesă unicat ce a aparţinut celui mai important poet român, oferită cadou poetului din partea membrilor societăţii «Junimea», în anul 1876. În anul 1876, Eminescu era director al Bibliotecii Centrale din Iaşi, profesor suplinitor, revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui, redactor la ziarul «Curierul de Iaşi», continuând totodată să publice în revista «Convorbiri Literare». Piesa de faţă a fost expusă în cadrul expoziţiei «Eminescu în arhive şi biblioteci particulare», în Rotonda MNLR (Muzeul Naţional al Literaturii Române) în anul 2012.”

A aparţinut sau nu lui Eminescu ceasul scos la licitaţie de Artmark?

Eminescu, se ştie, a avut un ceas de aur, de mare valoare, ceas expus în prezent la Muzeul Naţional al Literaturii Române din Iaşi. Dacă avea un ceas (de buzunar) de aur mai avea rost să i se dăruiască încă unul, mult mai modest, din argint?

Lucian Vasiliu, director al MNLR – Iaşi în anii ʼ90:„Ceasul de aur al lui Eminescu aflat în patrimoniul muzeului din Iaşi este, într-adevăr, un ceas foarte scump şi i-a fost dăruit poetului de către tatăl său, Gheorghe Eminovici. Dar acest lucru s-a întâmplat la anul 1881.”

Deci nu era deplasat ca poetul să primească în dar un ceas de buzunar de argint cu cinci ani înainte de a primi ceasul de aur.

Căutând prin cărţi, găsim un episod care-l leagă pe Eminescu de un anume ceas. Să fie vorba despre ceasul de argint oferit de junimişti „Maestrului slovei”? Iată pasajul:„Ca junimist, poetul a ţinut, la 16 martie 1876, pe când era încă revizor, şi o conferinţă, «Influenţa austriacă», ultima dintr-un ciclu de conferinţe organizat de «Junimea». (…) Eminescu s-a pomenit deodată în faţa unui public pretenţios (…) Epuizându-şi ideile înainte de ora academică, Eminescu trăgea de fraze impacientat (…) căutând să umple prăpastia de timp arătată de ceasul pe care îl muta nervos din buzunarul jiletcii pe masă şi viceversa.” (G. Călinescu, „Viaţa lui Mihai Eminescu”, Editura Pentru Literatură, 1966)

În încercarea de a afla cât mai multe despre ceasul ce va fi licitat la Artmark, ne-am adresat unui specialist şi am trimis fotografiile ceasornicului la Muzeul Ceasului din Ploieşti, de unde am primit răspuns din partea doamnei Elisabeta Savu, expert acreditat de Ministerul Culturii în orologerie:„Ceasul este o piesă specifică celei de-a doua jumătăţi a sec. al XIX-lea, fiind produs de o firmă elveţiană anonimă. Are mecanism cu eşapament ancoră (ansamblu mecanic ce asigură precizia ceasornicului, nota red.) şi 15 rubine;armare manuală, cu cheia;cadran din email alb cu cifre romane pentru ore şi arabe pentru minute;două indicatoare şi secundar excentric.

Inscripţia ANCRE de pe capacul mediu desemnează tipul de eşapament al ceasului şi nu denumirea unei firme. Astfel de piese erau produse de firme de bijutieri care asamblau carcasele proprii cu mecanisme de ceasuri pe care le comandau la diferite fabrici din acest domeniu.

Sursă:mediafax