Banca Angliei, complice cu naziştii în furtul aurului din Cehoslovacia

Banca Angliei a recunoscut că a avut un rol într-unul dintre cele mai controversate momente ale istoriei-a ajutat naziştii să vândă aurul furat din Cehoslovacia, cu puţine luni înaintea izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial.

Un document istoric scris în 1950, dar publicat online pentru prima dată marţi în The Telegraph, prezintă în detaliu cum „Bătrâna Doamnă“ a transferat aurul aflat în seifurile sale către germani, în pofida faptului că guvernul britanic de la acea dată îngheţase toate bunurile cehe deţinute în Londra.

Banca Angliei susţine în documentul redactat în 1950 că rolul său în tot acest episod, care a continuat puţin după 1940, a fost „înţeles complet greşit“.

Naziştii au invadat Cehoslovacia în septembrie 1938, iar în martie anul următor, Banca Acordurilor Internaţionale (BIS) i-a cerut Băncii Angliei să transfere aur în valoare de 5.6 milioane de lire sterline dintr-un cont al băncii naţionale din Cehia către unul aparţinând Reichbank-ului. Cea mai mare parte a aurului – aproape 2.000 de lingouri-au fost depozitate în Belgia, Olanda şi la Londra. BIS era prezidată la acel moment de unul din directorii Băncii Angliei, Sir Otto Niemeyer.

, Banca Acordurilor Internaţionale (BIS) a fost înfiinţată în 1930 drept un organism non-politic, cu scopul de a facilita plăţile pentru reconsolidarea Germaniei după Primul Război Mondial.

Banca centrală al Regatului Unit a vândut de asemenea aur naziştilor în iunie 1939, fără a aştepta aprobarea guvernului. Documentul istoric dezvăluie că „a existat o tranzaţie de aur la 1 iunie 1939, când s-au înregistrat vânzări de aur de 440.000 de lire sterline şi transporturi de lingouri de aur către New York, în valoare de 420.000 lire sterline, din contul nr. 19 al BIS.“

Jurnaliştii de la The Telegraph susţin că acestea sunt practic cantităţile de aur livrate la Londra, de către Reichsbank. „În acest caz, înainte de a acţiona, Banca Angliei s-a adresat lordului Cancelar, care a spus că doreşte să ceară opinia unor jurişti ai Coroanei.“ Cu toate acestea, la cerea Băncii Acordurilor Internaţionale, pentru a nu cauza întârzieri şi, implicit, penalizări în ziua următoare, Banca Angliei a acţionat, fără a mai aştepta alte opinii.

Trei luni mai târziu, guvernul britanic a declarat război Germaniei, după ce aceasta a invadat Polonia.

Banca Angliei insistă în documentul oficial din 1950, că ar fi fost „greşit şi periculos“ pentru viitorul BIS ca instituţia bancară să ia alte decizii decât cele pe care le-a întreprins. „Guvernul britanic şi cel francez ar fi încălcat tratatele de pace dacă ar fi blocat tranzacţiile cu germanii“.

Cu toate acestea, istoricii consultaţi de The Telegraph susţin că guvernatorul Băncii Angliei din acea perioadă, baronul Montagu Norman, i-a susţinut pe nemţi până în Al Doilea Război Mondial. Ei afirmă că baronul ar fi participat la botezul fiului preşedintelui Reichsbank-ului, chiar înainte de declanşarea războiului.

Documenul scoate la iveală recomandarea pe care guvernul britanic a făcut-o Băncii Angliei, chiar înainte de începutul conflictului, de a nu accepta niciun ordin de la Banca Acordurilor Internaţionale de pe urma căruia „duşmanul“ ar putea beneficia.

Sursa:www.adevarul.ro