Întâiul concurs de frumusețe din București
Vă prezint cronica unui eveniment cu adevărat inedit și spectaculos – primul concurs de frumusețe din România (“MISS”). Pentru acest concurs, organizat de ziarul „Minerva,” s-au înscris și fotografiat peste două sute de concurente, evenimentul având loc la 1 iulie 1912, în vastul “Parc Oteteleșanu” (Palatul Telefoanelor de azi), la orele 3 după-amiaza, în prezența unui public “inteligent și cu dragoste de frumos”, numărând 10.000 de spectatori, sfârșitul programului fiind însoțit de o ploaie estivală, fără consecințe notabile.
Cronica evenimentului a apărut în „CALENDARUL MINERVEI ” – 1912, sub același titlu, și semnată cu pseudonimul SPECTATOR. Suntem introduși într-un București cu o lume care se emancipa rapid, preluând cu mare ușurință și fără scrupule – afirm eu, moravurile occidentale, prezentate în decorul fanfarei militare, care de altfel dă girul respectabilității întregii manifestări. Femeile strălucesc în superbe toalete multicolore, lungi până în pământ, acompaniate de diafane pălării cu boruri largi și voaletă, alături de siluetele bărbaților, cu costume și cravate, cu cămăși albe și guler scrobit, cu pălării de pai “retezate” și panglică lată, lungindu-și gâtul, unul în spatele altuia, pentru a nu pierde nici o clipă din vraja mărețului spectacol – așa cum ne dezvăluie fotografia de epocă.
În juriu, profesioniștii frumosului
Din juriu nu au lipsit pictorii – profesioniști ai frumosului, bine cunoscuți în acea vreme, Nicolae Vermont, C. Artachino, Costin Petrescu – apoi directorul institutului Minerva, domnul G. Filip, o doamnă, Constanța Hodoș, desemnată probabil ca factor de echilibru și încurajare pentru concurentele supuse aprigelor dezbateri, și alții.
Febra „emancipării” și „feminismului” cuprinsese spectatorii, încât așa cum consemnează cronicarul, „mai rar se poate închipui un public mai însuflețit și mai interesant în toate privințele“. Mai mult, lupta pentru supremația feminină s-a dat și în rândul spectatoarelor din public, „care își răsfățau frumusețea fizicului și a toaletelor, până în cele mai depărtate colțișoare ale parcului”.
La vederea frumuseților feminine de pe scenă, publicul se manifesta „cu tunete de aplauze și urale, atât la venire cât și la plecare“. Cele șapte fericite câștigătoare (vezi foto sus) au primit premii în bani, iar câte un obiect de toaletă a fost oferit fiecăreia dintre participante – ca un frumos și gentil gest de încurajare și recunoștință.
Finalul spectacolului a fost grandios, laureatele fiind conduse în triumf, „cu un adevărat alai, ca în poveste, până departe pe străzile capitalei”. Bucureștiul devenea tot mai mult, „micul Paris“, pitoresc și frivol, cochet și devorator, strălucitor și decadent.
Primele domnișoare laureate
Noi, acum, reînnoim după aproape un secol gestul de gentilețe și omagiu masculin, publicând numele primelor trei domnișoare laureate: Viorica Predescu (Puia Milea), Mimi Marchand, Valeria Sabin. Numele celorlalte premiante sunt de asemenea consemnate în cronică.
Retrospectiva evenimentului ne-a prilejuit contactul cu primele simptome de emancipare ale noilor moravuri cu impact în epocă, și tot mai larg acceptate. Noile concepții, aduse de iureșul modernității, eclonau de sub crusta unei societăți aflate în pragul cataclismelor istorice, care vor urma atât de curând. După război, societatea românească, patriarhală și conservatoare, ieșită din matcă, va fi zdruncinată din temelii, rapid și necruțător.
Ca unul din evenimentele cele mai de seamă ale anului trecut (1912), trebuie socotit „Concursul de frumusețe” organizat de marele ziar „Minerva” în ziua de 1 iulie, la orele 3 după amiază.
Însemnătatea acestei dintâi sărbătoriri a frumuseții femeii a avut darul sa pună în mișcare întreaga Capitală, ațâțând curiozitatea și deșteptând până la cele din urmă hotare ale modernistului, trebuința de a străluci, de a domni, ce zace în sufletul oricărei femei.
De altminteri, acesta fiind întâiul concurs de frumusețe din țara noastră, e foarte lesne de înțeles că în ziua de 1 iulie, frumosul parc Oteteleșanu nu mai putea să încapă valurile de lume ce soseau într-una, îngrămădindu- se la un loc pe puțin zece mii de inși.
Și cu toate că un asemenea concurs la noi, unde apucăturile patriarhale încă mai dăinuiesc, cu toate că o întrecere de frumusețe între femei s-ar fi părut cu neputință de înfăptuit, cu trei zile mai înainte, un număr de peste două sute de concurente s-au prezentat la Administrația Institutului „Minerva“, înscriindu-se și fotografiindu-se în acest scop.
Așa că vioiul și inteligentul public bucureștean a avut cu drept cuvânt de ce să se puie în mișcare, grăbindu-se fiecare să ocupe un loc cât mai potrivit în vastul Parc Oteteleșanu.
Pe scenă luară loc concurentele, pe câteva șiruri de scaune rânduite înaintea mesei ocupate de juriu, care era alcătuit din pictorii Costin Petrescu, Nicolae Vermont, C. Artachino, D-na Constanța Hodoș, D-nii Dr. Hugo Zaigler, G. Filip – directorul institutului Minerva, Paul Botzan și N. Pora.
În momentul începerii concursului, în vreme ce muzica militară executa cele mai frumoase arii, priveliștea înfățișată de scena și întregul „Parc Oteteleșanu”, era cu adevărat măreață. Mai rar se poate închipui un public mai însuflețit și mai interesant în toate privințele.
O imensă mare de capete ți se înfățișa ochiului, răpindu-te farmecul și bogăția exuberantă de culori, ce o dă oriunde, și mai ales vara, toaletele femeilor.
Parcă concursul nu se dădea numai între frumusețile înscrise și prezentate pe scenă, ci el lua proporțiile date între zecile și sutele de spectatoare, care își răsfățau frumusețea fizicului și aceea a toaletelor, până în cele mai depărtate colțișoare ale „Parcului”.
Și cu toate că un cer din ce în ce mai noros, nu prevestea o vreme deplin frumoasă, lumea aceea imensă aștepta liniștită începerea concursului, care și fu vestită la orele 3, cu un marș executat de fanfară.
Începură apoi în ordinea înscrierii, să se prezinte pe scenă în fața juriului, fiecare din concurente, care trebuise să vină gătită cât mai simplu și fără să întrebuințeze prea mult mijloacele false de înfrumusețare.
E ușor de înțeles, deci, că multe adevărate frumuseți s-au înfățișat în acest întâi concurs de frumusețe de la noi. Și fiecare din concurente, în clipa în care trecea în fața juriului, dacă era o frumusețe cu adevărat, cu tunete de aplauze și urale o saluta mulțimea, atât la venire cât și la plecare.
Iar „nemărginita greutate a selecției“ este cu atât mai ușor de înțeles, cu cât pentru cele câteva premii ce trebuiau acordate, era vorba de ales dintr-un număr cel puțin îndoit, de fermecătoare frumuseți femeiești!
Premiile
De la farmecul frumuseții nevinovate, de la frumusețea naivă a fecioriei, și până la captivanta strălucire a femeii ce farmecă ochiul artistului, și lasă în uimire, în treacăt, armii întregi de bărbați, între aceste două extremități, o gamă întreagă de caprițioase și răpitoare motive de îngemănare a frumuseții femeiești, cu capodoperile plăsmuite de sufletele marilor artiști.
Dar ca cea mai nobilă încoronare a creației, a fost sărbătorită femeia, în acea zi memorabilă, deși nu au putut obține premii decât D-ra Viorica Predescu (Puia Milea) (pr. I, 500 lei); D-ra Mimi Marchand, (pr. II, 200 lei); D-ra Valeria Sabin, (pr. III, 100 lei); D-ra Silica Georgescu (pr. IV, 50 lei); D-ra Maria Bădulescu (pr. V, 50 lei); D-ra Anicuța Mateescu (pr. VI, 50 lei); D-ra Ecaterina Pavel (pr.VII, 50 lei), celorlalte concurente oferindu-li-se câte un obiect de toaletă.
Ceea ce este demn de notat, este „febrilitatea și însuflețirea unanimă“, cu care s-a făcut acest concurs de frumusețe, deși, către sfârșit, ploaia s-ar fi părut că gonește mulțimea.
Cu ovații și aplauze frenetice a condus mulțimea pe premiante, ducându- le cu un adevărat alai, ca în poveste, până departe pe străzile Capitalei.
Așa că acest dintâi concurs de frumusețe, a avut darul pe de o parte, să-i dea publicului bucureștean, unul din „cele mai fermecătoare spectacole ce se pot închipui“, iar pe de alta, să strângă și mai mult raporturile de „caldă cordialitate între mulțime și ziarul Minerva”, care a luat această frumoasă inițiativă.
Nu-i deci de mirare, că această splendidă sărbătoare a frumuseții femeiești, a rămas multă vreme în amintirea publicului, dovedindu-se o dată mai mult, „inteligența și dragostea de frumos, ce caracterizează publicul bucureștean“.