Guta și mitul excesului: ce ascunde una dintre cele mai vechi boli cunoscute de omenire
Timp de secole, guta a fost considerată „boala regilor și regele bolilor”, o afecțiune asociată aristocrației, banchetelor luxoase și exceselor culinare. Însă istoria acestei boli este mult mai complexă decât sugerează caricaturile și stereotipurile care au supraviețuit până astăzi.
Guta și-a câștigat, de-a lungul secolelor, reputația de afecțiune asociată excesului și privilegiului. Analizăm câteva exemple din bogata istorie culturală a gutei și se întreabă în ce măsură această imagine a bolii ca rezultat al exceselor a banalizat experiența personală a celor care suferă de această afecțiune extrem de dureroasă.
„Regele bolilor și boala regilor”
Guta este una dintre cele mai vechi boli cunoscute de omenire și a fost numită adesea „regele bolilor și boala regilor”, atât din cauza durerilor intense pe care le provoacă, cât și datorită asocierii sale istorice cu bogăția și aristocrația. Imaginile tradiționale ale bolnavilor de gută îi prezintă adesea la mese somptuoase, înconjurați de mâncare și alcool din abundență.
Din perspectiva medicinei moderne, guta este o formă de artrită provocată de acumularea cristalelor de acid uric în și în jurul articulațiilor. Aproximativ 1,6 milioane de persoane din Regatul Unit sunt afectate de această boală. Cu toate acestea, stigmatul vechi de secole, potrivit căruia guta ar fi rezultatul exclusiv al exceselor personale, persistă și astăzi.
Originile antice ale reputației gutei
Guta este una dintre cele mai vechi afecțiuni consemnate în istorie și poate fi urmărită până în Egiptul antic, unde era cunoscută sub numele de podagra, o boală care afecta degetul mare al piciorului.
Medicul grec Hipocrate o descria drept „boala care împiedică mersul”, deoarece inflamația articulației degetului mare făcea deplasarea extrem de dificilă. Termenul „gută” provine din cuvântul latin gutta, care înseamnă „picătură”, făcând referire la teoria medicinei umorale conform căreia boala era provocată de impurități din sânge care „picurau” în articulații.
Asocierea gutei cu excesul își are originile încă din lumea greacă și romană, renumită pentru banchetele fastuoase. Hipocrate o numea „artrita bogaților”, iar medicul roman Galen o lega de desfrâu și de consumul excesiv de alcool.
Boala regilor și a nobililor
Deși medicii antici observaseră și existența unei componente ereditare, reputația gutei ca boală a excesului era deja bine înrădăcinată.
Această imagine a fost întărită de legăturile sale cu numeroase familii regale europene. Regele Henric al VIII-lea al Angliei a suferit de gută, iar Ludovic al XIV-lea al Franței, celebru pentru banchetele sale luxoase și pentru consumul excesiv de alcool, s-a confruntat și el cu această afecțiune.
În caricaturile secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, guta era adesea folosită nu doar ca simbol al lăcomiei, ci și al corupției morale. Un exemplu celebru îl reprezintă reprezentările regelui George al IV-lea al Marii Britanii, înfățișat în haine extravagante și cu piciorul bandajat, afectat de gută, ca o critică la adresa stilului său de viață costisitor și opulent.