Un emirat pitoresc așteaptă să fie descoperit: Ras Al Khaimah

Când Europa se pregătește de iarnă, trage draperiile groase și aprinde focul în sobe, în Ras Al Khaimah începe sezonul. Sezonul de mare, de munte, de dune, de călătorie-aventură, cu gust de curmale, ceai negru și cafea cu cardamom.

Cel mai nordic dintre cele șapte emirate care alcătuiesc Emiratele Arabe Unite (EAU), cu nume sugestiv și reprezentativ (literalmente: „vârful cortului“), Ras Al Khaimah nu vrea să rămână mai prejos în materie de turiști decât suratele sale faimoase Abu Dhabi și Dubai și, pentru asta, se promovează curajos: „emiratul naturii“. Nu e o îndrăzneală, citiţi: kilometri de plaje scăldate de apele Golfului Persic, culmi muntoase impresionante și dătătoare de adrenalină (cea mai lungă tiroliană din lume e aici, pe Jebel Jais), deșert verde (da, chiar așa: deșert presărat cu copaci ghaf, acacia și plante cu frunze grase, suculente, care adună apa), mangrove, flamingo (aţi ridicat o sprânceană? Şi noi, înainte de vizită), plan- taţii de curmali, sate tradiţionale populate până mai ieri de triburile locului, situri istorice aflate pe lista provizorie UNESCO, forturi care trimit la încleștările zonei, dar și o fermă de perle care amintește de îndeletnicirile istorice ale locuitorilor.

„Cel mai frumos apus din Emirate e aici, în Ras Al Khaimah.“

Jos pălăria: emiratul Ras Al Khaimah a pus la punct o strategie de promovare care nu lasă niciun colţișor nearătat, neevidenţiat, un model de bună practică în materie de turism, din care am avea atâtea de învăţat, și care a făcut ca spaţiul acesta de 1.684 kmp din Peninsula Arabică, de 140 de ori mai mic decât suprafaţa României, să intre în topuri turis- tice de notorietate precum World’s Greatest Places of 2022 (revista „Time“), Best destinations to visit in 2023 (CNN Travel) sau Best pla- ces to go in Asia 2024 („Condé Nast Traveler“).

Sunteţi gata? Să purcedem.

Cititorii români sunt familiarizaţi, fără îndoială, cu zona, căci auzi știri aproape zilnic despre cutare care trăiește la Dubai, și-a făcut vacanţa la Dubai sau a trecut prin Dubai, escală în călătorii spre zone mai îndepărtate ale Asiei. Și, în ultimele luni, aproape că nu e român care să nu fi auzit despre „ciocolata Dubai“, această uriașă găselniţă de marketing care stârnește atenţia generală și interesul particular al papilelor gustative. Pornim de aici, de la ce știm, dar e nevoie să punctăm:

Dubai e numai unul dintre cele șapte emirate care alcătuiesc Emiratele Arabe Unite (EAU), o federaţie de state care s-a născut, sub această denumire, în decembrie 1971. Șase emi- rate – Abu Dhabi, Dubai, Sharjah, Ajman, Umm Al Quwain și Fujairah – au decis să se unească după câștigarea independenţei și lor li s-a alăturat, în februarie 1972, și Ras Al Khaimah; iată, de la început, un detaliu care deosebește și evidenţiază istoria acestui spaţiu faţă de emiratele surate.

Oameni și îndeletniciri: fotografii-document din arhiva Muzeului Național din Ras Al Khaimah

Monarhul acestei federaţii de state este conducătorul celui mai mare emirat din uniune, Abu Dhabi, iar prim-ministru este emirul Dubaiului. Conducătorul emiratului Ras Al Khaimah, șeicul Saud bin Saqr Al Qasimi, e membru al Consiliului Suprem al Emiratelor Arabe Unite, care adună laolaltă toţi conducătorii.

Turismul: drumul de urmat

Ras Al Khaimah, cel mai nordic dintre cele șapte emirate alcătuind EAU, se învecinează cu Oman în partea de sud și tot cu Oman în nord-est, unde se află peninsula/exclava Musandam, provincie a Sultanatului Oman, situată strategic în Strâmtoarea Hormuz, la intrarea în Golful Persic.

Pădure de mangrove

Din suprafaţa totală a Emiratelor Arabe Unite (aprox. 84.000 kmp), Ras Al Khaimah ocupă 1.684 kmp, al patrulea emirat ca mărime după Abu Dhabi, Dubai și Sharjah. Din populaţia totală a EAU, estimată la aproximativ 11 milioane de locuitori, 450.000 locuiesc în Ras Al Khaimah, iar PIB-ul acestui emirat este de 11,5 miliarde USD (30,8 USD per capita).

Turismul reprezintă astăzi aproximativ 5% din PIB, unul dintre sectoarele cu cea mai puternică ascensiune, căci emiratul își propune să devină lider regional în turism sustenabil până anul viitor și să atragă 3 milioane de turiști și vizitatori anual până în 2030. Înţelegeţi acum: turismul e considerat o cheie esenţială pentru viitorul și bunăstarea emiratului, iar exemplele apropiate, Abu Dhabi, Dubai, nu fac decât să întărească faptul că acesta este drumul de urmat.

Călători din lumea întreagă sunt astfel încurajaţi să înveţe drumul către Ras Al Khaimah, iar, în cazul românilor, drumul e mai degrabă scurt: emiratul se află la 5 ore de zbor de București și la încă 45 de minute cu mașina de la Aeroportul Internaţional Dubai.

Argumente în favoarea vizitării? O sumedenie.

Fortul Dhayah, ultimul punct de rezistență în fața britanicilor în timpul asediului din 1819

Situri pe lista provizorie UNESCO

Cu o istorie care se întinde pe parcursul a 7.000 de ani, Ras Al Khaimah este presărat cu situri răspândite pe toată suprafaţa emiratului; aproximativ o mie. Dintre acestea, patru lo- curi anume – Julfar, Shimal, Al Jazeera Al Hamra și Dhayah – au fost deja plasate de către Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Știinţă și Cultură (UNESCO) pe lista provizorie a siturilor de patrimoniu global. Și, mai cu seamă, la acest Julfar datând din epoca islamică se face referire în toate incursiunile turistico-istorice în emirat: port și miez comercial de importanţă uriașă, cu maximum de dezvoltare în anii 1300-1650, în mare măsură predecesor al capitalei Ras Al Khaimah de astăzi.

Cercetările arheologice arată că Julfar a fost o așezare de sine stătătoare, care se tot muta atunci când canalele portuare deveneau impracticabile, și că a sfârșit înglobat în Ras Al Khaimah, așezarea vecină, în permanentă extindere; acest faimos Julfar din alte timpuri se afla în nordul actualei capitale Ras Al Khaimah, nu departe de alte locuri de interes istoric și arheologic, precum Shimal.

Situl Shimal include peste o sută de morminte preistorice, așezări diverse, dar și un palat medieval menţionat adesea drept „Palatul Shebei“, cu perioada sa de glorie în secolele XIII-XVI. Se crede că palatul a fost odinioară reședinţa conducătorului din Julfar, iar denumirea trimite la faimoasa regină menţionată în Coran; e însă o titulatură fără semnificaţie istorică, născută din folclorul local. Alături de ruinele palatului din Epoca islamică mijlocie, rămășiţele arheologice din cadrul sitului Shimal sunt reprezentative pentru Epoca Wadi Suq (2000-1600 î.e.n.), dar și pentru Epoca târzie a bronzului (1600-1300 î.e.n.) – situl include cel mai mare cimitir preistoric de morminte megalitice din sud-vestul Arabiei.

(...)

Perle și magie, la ferma Suwaidi

Dar punctul de atracţie al zilei e vizita la ferma de perle Suwaidi, o instituţie în toată puterea cuvântului în Ras Al Khaimah, de vreme ce scufundarea după perle a fost mo- torul regiunii din timpuri imemoriale, principala îndeletnicire, principala sursă de venit, de bunăstare.

Încă din secolele XII-XIII, generaţii ale familiei Al Suwaidi au luat drumul apei, în căutarea minunăţiilor sidefii – până la Mohammed Bin Abdulla Al Suwaidi, în secolul XX, unul dintre ultimii pescari de perle din Emiratele Arabe Unite înainte de petrol și de apariţia perlelor de cultură.

Nepotul acestui ultim pescar, Abdulla Rashed Al Suwaidi, a reînnodat tradiţia familiei în 2005, înfiinţând prima fermă de perle de cultură din regiunea Golfului și cultivând de-atunci și până în zilele noastre mai mult de 100.000 de perle la ferma din Al Rams, în apele lagunei aflate la poalele Munţilor Hajar; apa de ploaie care vine din munţi oxigenează laguna, care devine un minunat mediu de cultură.

Și ce bucurie e călătoria prin lagună, căci plecăm în această aventură la bordul unei bărci ancorate la cheiul din Al Rams, în nordul emiratului, după ce vom fi străbătut drumuri uscate între dune, trecând prin orășele cu case pe un singur nivel și cu străzi principale mărginite de ateliere de reparaţii mașini și electrocasnice. Nu-i de mirare, aici, nisipul e companion permanent și un strat subţire, cărămiziu, acoperă cam tot ce se poate acoperi și mai ales mașini; așa că service-urile din emirat(e) nu sunt de întreţinere, ci de continuare a vieţii...

Și după toate aceste drumuri care nu par să ducă înspre apă, suprafaţa verzuie, liniștită care se zărește, cu multe ambarcaţiuni care se leagănă, e un balsam pentru ochi. Cum e întreaga noastră călătorie spre inima fermei, în mijlocul apei, după ce vom fi trecut pe lângă limbi de nisip și insuliţe pe care vezi, deopotrivă, pui de cămilă, păsări numeroase și ciripitoare, dar și câţiva flamingo, după ce vom fi trecut de rânduri-rânduri de mangrove, după ce ne vom fi bucurat de pernele colorate, confortabile, de pe vasul care ne duce la destinaţie și de vântul răcoros care bate prin păr într-un emirat în care nu te-ai fi așteptat să-l găsești.

Fragmentul face parte dintr-un text publicat în numărul 275 al revistei „Historia” (revista:275), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 17 decembrie - 14 ianuarie, și în format digital pe platforma paydemic.