Povestea satului din munți, care nu apărea pe hărți, părăsit la începutul anilor ‘60
În anii ‘50, satul Tecuri de pe Valea Streiului (județul Hunedoara) stârnea fascinația puținilor săi vizitatori, care se încumetau să urce aici, fie pornind din Baru Mare prin valea Streiului, fie urcând peste dealuri, din satul învecinat Crivadia - pe potecile anevoioase ale unui traseu de 8 - 10 kilometri.
Sus ţi se deschid în faţa ochilor privelişti minunate; înapoi Retezatul cu căciula-i ţuguiată şi albă de zăpadă, în faţă spinările împădurite ale munţilor Sebeşului. De aici până la Tecuri nu mai sunt nici doi kilometri. O potecă străbate de-a curmezişul două văi de munte, coborând într-un găvan. Pe fundul acestui găvan, dispuse în formă de cerc, se găsesc cabanele coloniei muncitorilor forestieri de la exploatarea Tecuri. La Tecuri au fost create bune condiţii de viaţă pentru muncitori. S-au construit şapte cabane noi în care se pot odihni foarte bine peste 100 muncitori sezonieri. Pe lingă acestea au fost date în folosinţă 12 camere pentru familişti. În vara trecută s-a început construirea de clădiri cu două apartamente din cărămidă”, arăta ziarul România Liberă în 1957.
Alte clădiri de locuit se aflau atunci în construcție, iar o școală de patru clase urma să fie înființată pe munte. Cantina avea 40 de abonați permanenți, informa ziarul din anii de comunism.
„Când peste pădure coboară încet umbra înserării, în colonia de la Tecuri începe o vie animaţie. Oamenii trec de la o cabană la alta, merg la cantină unde se serveşte masa caldă, intră la magazin pentru a face cumpărături, vin la șeful exploatării, maistrul principal Neagoe, pentru organizarea diferitelor treburi pentru a doua zi. Dintr-o cabană străbate în noapte o doină din fluier”, informa România Liberă.
Din Baru Mare, călătorii parcurgeau cam nouă kilometri până la poalele masivului calcaros pe care fusese înființată colonia Tecuri. De aici, urcau abrupt pe sub instalațiile funicularelor.
„Drumul nostru nu era un urcuș obișnuit pe munte, cu porțiuni mai line, cu ocolișuri. Aveam în față un perete vertical de stâncă acoperit cu stejari, pe care trebuia să-l luăm pieptiș, să ne metamorfozăm în alpiniști de performanță. Timpul zbura cu repeziciune, dar noi stăteam parcă pe loc. Bocancii alunecau pe deasupra straturilor de frunze rămase din toamna trecută care ascund cu viclenie colțurile potrivnice de piatră. Și greul de-abia de-acum încolo începe — ne vestește, încurajator, călăuza. Un vuiet ca înaintea unei mari furtuni crește tot mai aproape, tot mai aproape, amenințător. E semn că am ajuns din nou în preajma firului de funicular, pe care coboară o sarcină uriașă de bușteni. Numai atât cât ține o clipă îi vedem alunecarea piezișă pe deasupra unei râpe prăpăstioase, unde zac putrezite rămășițe din lemnul care se slobozea cu ani în urmă, fără milă, din vârful muntelui”, informa revista Magazin, în 1960.
Un cablu de fier întins pe stânci era folosit de călători ca punct de siguranță pentru a nu dezechilibra deasupra prăpastiilor pe marginea cărora înaintau.
Sus, însă, oamenii descopereau panorama spectaculoasă a țării Hațegului, îngrădită de munți și se bucurau de ospitalitatea familiilor izolate din satul de munte. O școală fusese înființată în anii ‘50 pentru copiii din Tecuri, iar un învățător urca zilnic pe poteca abruptă pentru a-i învăța carte.
„Viața se desfășoară și aici în chip obișnuit. Bărbații se duc dimineața la lucru în pădure — și lucrul e ușor fiindcă mecanizarea e un ajutor de mare preț. Ei dau lemn pentru industrie, pentru mobilă, pentru cofraje. Seara la club se joacă șah, ori se adună oamenii și cântă împreună. Merită să urci până la Tecuri cu toate riscurile drumului, fie și numai pentru bucuria forestierilor de a primi un oaspete”, informa ziarul Magazin.
La începutul anilor ‘60, odată ce pădurea s-a rărit, colonia a dispărut și ea. O cabană forestieră amintește acum de locul fostului sat al muncitorilor forestieri. În apropierea ei, peștera Tecuri a rămas un loc pitoresc pentru amatorii de călătorii pe munte.
Citește mai multe amănunte pe adevarul.ro
Mai multe pentru tine...
