Biserica din Cârța: povestea unei fortificații gotice în inima Transilvaniei

Ascunsă între dealurile domoale ale Depresiunii Ciucului, în satul Cârța – acolo unde Oltul tânăr își croiește drum printre păduri și livezi – se înalță, de mai bine de cinci secole, un monument al credinței și al rezistenței: Biserica Romano-Catolică „Adormirea Maicii Domnului”. Cu zidurile sale groase și turnul ce străjuiește satul, lăcașul pare desprins dintr-un basm al Evului Mediu, purtând pe umeri istoria unei comunități ce a știut să-și apere identitatea prin timpuri potrivnice.

Arhitectura unei epoci de piatră și credință

Ridicată între 1444 și 1720, în stil gotic târziu, biserica din Cârța poartă amprenta unei epoci în care piatra se ridica spre cer în numele credinței. În 1796 i s-a adăugat o navă laterală, iar de-a lungul secolelor clădirea a suferit transformări și refaceri succesive, fără a-și pierde esența medievală.

Planul actual al bisericii dezvăluie o navă orientată est-vest, un sanctuar ușor dezaxat, capele laterale și o sacristie cu două încăperi, accesibilă printr-o scară exterioară. Corul boltit, împodobit cu chei de boltă sculptate în piatră, poartă urmele meșterilor de odinioară, iar altarul neogotic, împodobit cu stema episcopului György Mártonffy, fiu al locului, poartă inscripția „1721” – mărturie a renașterii lăcașului după vremuri grele.

În interior, timpul pare oprit: o cristelniță gotică, un tabernacol sculptat (un dulăpior sau o cutie, de obicei așezată în spatele altarului, în bisericile catolice, unde este păstrată pâinea consacrată – euharistică), și tăcerea solemnă a pietrei păstrează spiritul secolelor. În turnul de poartă, un mic muzeu bisericesc adăpostește odoare sacre și relicve care spun, în tăcere, povestea unei comunități neclintite.

Fortificația – credință și apărare într-o singură zidire

Într-o vreme când rugăciunea se împletea cu nevoia de apărare, biserica din Cârța a fost înconjurată de o incintă fortificată: ziduri groase de peste doi metri și înalte de aproximativ opt metri, ridicate din piatră locală. În grosimea zidului se întinde un drum de strajă, pe care încă se mai poate păși, oferind o priveliște încântătoare asupra satului și Văii Oltului.

Deosebit de prețioase sunt cele 14 picturi ale Căii Crucii, realizate în 1781 pe pânză, montate în nișe de-a lungul zidului fortificat și protejate de uși din lemn – un muzeu în aer liber al credinței.

Cârța – satul care a renăscut din cenușa istoriei

Așezată la 25 de kilometri de Miercurea Ciuc, Cârța este una dintre cele mai vechi localități ale secuilor, atestată documentar în 1332, când era deja o comunitate prosperă. Istoria locului este presărată cu momente dramatice: invazia tătară din 1694, revoltele secuiești împotriva dominației habsburgice, reorganizarea militară din secolul al XVIII-lea și „masacrul de la Siculeni” – toate au lăsat urme adânci în memoria colectivă.

De-a lungul timpului, oamenii din Cârța au știut însă să se ridice. După reformele din secolul al XIX-lea, satul s-a îmburghezit treptat, au apărut ateliere, mori și o fabrică de cherestea care, în 1929, a adus primele instalații electrice în comună. În perioada comunistă, colectivizarea a schimbat viața satului, dar spiritul gospodăresc nu s-a stins. După 1989, comunitatea a renăscut: pădurile și pământurile au revenit în proprietate comunală, composesoratul s-a reînființat, iar o fabrică de mobilă modernă continuă tradiția prelucrării lemnului.

Tradiții vii – ecoul unei credințe neschimbate

Deși zidurile sale păstrează liniștea veacurilor, biserica din Cârța nu este un monument al tăcerii, ci o inimă vie. În dimineața de Paște, curtea devine un loc al luminii: localnicii vin cu coșuri pline de bucate, așezate cu grijă pe iarbă, așteptând sfințirea tradițională.

După liturghie, tinerii care au împlinit vârsta majoratului pornesc călare într-o procesiune solemnă în jurul satului, oprindu-se la fiecare cruce pentru rugăciune – un ritual al trecerii și al continuității.

De Rusalii, drumurile se umplu de pelerini: credincioșii din Cârța merg pe jos până la Șumuleu-Ciuc, iar cei care vin din alte sate sunt primiți cu ospitalitate. Biserica este și astăzi un important punct pe ruta spirituală „Via Mariae”, un drum al credinței care leagă inimile comunităților din întregul Ardeal.

Un simbol al continuității

În 2012, o amplă renovare a redat bisericii splendoarea de odinioară, ne povestește ghidul nostru. Astăzi, între zidurile sale albe, se împletesc armonios ecourile Evului Mediu și vocea prezentului. Piatra, lemnul, pictura și credința alcătuiesc o poveste pe care fiecare vizitator o simte – nu doar cu ochii, ci și cu sufletul.

Biserica Romano-Catolică „Adormirea Maicii Domnului” din Cârța nu este doar un monument istoric. Este o fortăreață a memoriei, o școală de rezistență în fața timpului, și un altar al identității secuiești, unde fiecare rugăciune pare să continue șoaptele celor care au zidit-o, apărat-o și i-au dat sens.

VIZITA ÎN SATUL CÂRȚA A FOST EFECTUATĂ ÎN CADRUL UNEI DOCUMENTĂRI MEDIA REALIZATĂ ÎN PROIECTUL „ROMÂNIA ATRACTIVĂ“

Articolul face parte din numărul 288 al revistei „Historia” (revista:288), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 15 ianuarie - 14 februarie, și în format digital pe platforma paydemic.