«Râmnicul medieval», noua carte a istoricului Florin Epure, lansată la Arhiepiscopia Râmnicului

De curând a fost lansată cartea „Râmnicul medieval”, scrisă de istoricul Florin Epure, directorul Direcției Județene pentru Cultură Vâlcea. În cadrul evenimentului, desfășurat la Centrul Cultural „Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica” al Arhiepiscopiei Râmnicului, au luat cuvântul prof. dr. Ion Popescu, conf. univ. dr. Ioan St. Lazăr, președintele Forumului Cultural al Râmnicului și pr. Constantin Olariu consilier cultural al Arhiepiscopiei Râmnicului, iar Alexandra Petrică a susținut un recital la nai.

Volumul explorează transformarea Râmnicului de la un simplu sat în oraș, cu accent pe epoca medievală ca perioadă definitorie pentru patrimoniul cultural și arhitectural al Vâlcii, cel mai vechi județ din țară.

„Râmnicul medieval” acoperă o perioadă istorică foarte generoasă, plecând de le urmașii Romei din spațiul geografic cercetat, mergând cu această curgere a veacurilor până la stăpânirile habsburgice și fanariote și încheind cu începutul secolului al XIX-lea. În carte se regăsesc textele integrale ale hrisoavelor lui Mircea cel Bătrân care atestă orașul Râmnicu Vâlcea și județul Vâlcea, informații despre domnitorii care au marcat esențial destinul acestei zone și chiar despre cutremure și epidemii din vremurile trecute, dar și multe alte date mai mult sau mai puțin controversate despre oameni remarcabili, evenimente și locuri cu însemnătate istorică din această zonă. Studiul se bazează pe analiza izvoarelor istorice, cronicilor, pisaniilor, a mărturiilor (unele inedite) călătorilor străini, a două sute de izvoare și surse bibliografice citate.

„Lucrarea cuprinde între coperțile ei istoria perioadei medievale, bogată în evenimente sociale, culturale și religioase, având menirea de a chema veacurile la un loc, într-o singură făclie, lucru pe care-l considerăm înfăptuit și prin apariția acestei cărți. Acest demers științific, amplu și aprofundat, realizat la cele mai înalte exigențe, înseamnă ani de trudă și dăruire, îmbogățind istoriografia acestui ținut prin valoroase informații documentare” (pr. Nicolae Moga).

„Viața umană a existat pe teritoriul Râmnicului de astăzi din vremuri imemoriale. Atunci când memoria nu mai păstrează amintirea, arheologia o scoate la lumină. Acestea ne relevă o locuire neîntreruptă a așezării încă din preistorie.

Este evident că Râmnicul a existat cu mult înainte ca hrisovul lui Mircea Voievod cel Mare să-l consemneze la sfârșitul veacului XIV. Statutul administrativ l-a dobândit pe parcursul mai multor veacuri, evoluând dintr-un sat care a funcţionat, decenii la rând, ca „târg de vale” și mai târziu la cel de oraș. Începând cu veacul XVI-lea, numele oraşului Râmnic apare în documente însoţit de apelativul «Vâlcea».

Orașul s-a dezvoltat pe una dintre cele mai importante căi ale comerţului muntenesc, mai precis pe calea văii Oltului, ce tranzita Ţara Românească legând Sibiul de vadurile dunărene şi teritoriile bulgăreşti. Amplasarea sa este ideală, atât prin prisma comerțului local - la care se adaugă vecinătatea imediată a salinelor de la Ocnele Mari - cât și prin aceea a comerțului internațional de tranzit, care i-a stimulat, în câteva decenii, dezvoltarea urbană.

Întreg Evul Mediu reprezintă, pentru Râmnic și întreg județul Vâlcea, epoca de constituire a frumosului şi inestimabilului patrimoniu de monumente istorice, care fac din acest ținut - aşa cum spunea istoricul şi criticul de artă francez Henri Focillon - «coeur de la Roumanie et patrie de la patrie»ˮ, scrie istoricul Florin Epure, în prefața cărții sale.

Florin Epure este istoric, profesor, numismat, heraldist și realizator de emisiuni TV. Doctor în istorie cu teza „Ctitoriile lui Matei Basarab din Oltenia” (2013), el a fost lector universitar și ocupă, din 2005, funcția de director executiv la Direcția Județeană pentru Cultură Vâlcea. Este membru al mai multor societăți culturale și istorice și a fost distins cu premii și ordine de prestigiu, inclusiv Ordinul „Sfinții Brâncoveni” și Ordinul „Crucea Râmnicului”.

Printre numeroasele sale lucrări se numără „Ctitoriile lui Matei Basarab din Oltenia”, „Mănăstirea Pahomie”, „Locuri ale memoriei - Monumentele eroilor din Vâlceaˮ, „Destinul unui om, memoria unor locuri” (coautor), „Reședința vâlceană a guvernatorului Mihail Oromolu”, precum și contribuții la enciclopedii și publicații de patrimoniu cultural național.