Expoziție de covoare turkmene la Muzeul Național al Țăranului Român

În perioada 25 – 31 martie 2025, Sala Media de la Muzeul Național al Țăranului Român găzduiește expoziția de covoare turkmene, „Heavenly Beauty – Turkmen Carpet”.

Arta țeserii covoarelor a luat naștere în vechile țări turkmene în mileniile III - II î. Hr.. Acest lucru este dovedit de instrumentele din bronz pentru țesut covoare, găsite în timpul săpăturilor arheologice din Parhai, valea Sumbar. Cel mai vechi covor turkmen existent - Covorul Pazyryk – este datat în jurul secolelor V - IV î. Hr., informează un comunicat al Muzeului Național al Țăranului Român.

Conform comunicatului citat, pentru producerea covoarelor turkmene se folosesc lâna de oaie și coloranții permanenți de origine vegetală. Covoarele sunt lucrate manual, cu ajutorul unor instrumente speciale.

Covoarele turkmene se caracterizează prin desene geometrice cu motive vegetale stilizate, zoomorfe și antropomorfe. Gol (Göl) este principalul model ornamental recurent, în partea centrală a covorului. Diverse nuanțe de roșu compun culoarea principală a unui covor turkmen.

Arta tradițională de fabricare a covoarelor din Turkmenistan a fost adăugată pe Lista reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității, a UNESCO. Decizia a fost luată în cadrul celei de a 14-a sesiuni a Comitetului Interguvernamental UNESCO pentru Protejarea Patrimoniului Cultural Imaterial, care a avut loc în perioada 9 – 14 decembrie 2019, în capitala Columbiei, Bogotá.

Includerea artei naționale turkmene a țeserii covoarelor pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial a UNESCO demonstrează în mod clar recunoașterea de către comunitatea mondială, a covoarelor turkmene ca adevărate opere de artă.

Covoarele servesc atât pentru pardoseală, cât și ca decorațiuni de perete; covoare speciale sunt țesute și pentru nașterea unui copil sau pentru ceremoniile de nuntă și ritualurile de rugăciune și de doliu. Arta confecționării covoarelor este larg integrată în viața socială și culturală a poporului turkmen și este considerată un semn de identitate și unitate culturală. Abilitățile și cunoștințele aferente sunt transmise în cadrul familiei, iar viabilitatea tradiției a fost asigurată continuu de membrii comunității. Sărbătorirea anuală a Zilei Covorului joacă un rol cheie în transmiterea elementului prin adunarea diferitelor comunități, întărirea legăturilor sociale și a cooperării.