Expoziţia ŞTEFAN LUCHIAN. Surse şi experimente ale modernităţii

Muzeul Naţional de Artă al României vă invită să vizitaţi expoziţia ŞTEFAN LUCHIAN. Surse şi experimente ale modernităţii, deschisă în perioada 26 noiembrie 2014-26 aprilie 2015 în sala dedicată artei grafice din Galeria de Artă Românească Modernă (Calea Victoriei 49-53). Curatorul expoziţiei este Dana Crişan, specialist în cadrul Secţiei de Arte Grafice a MNAR.

Expoziţia ŞTEFAN LUCHIAN. Surse şi experimente ale modernităţiiurmăreşte evoluţia stilistică a lui Ştefan Luchian şi subliniază căutările sale tehnice inovative. Este prezentată, astfel, o selecţie de treizeci şi două delucrări din colecţia Cabinetului de Desene şi Gravuri al Muzeului Naţional de Artă al României, prilejuind întâlnirea publicului cu o parte dintre capodoperele lui Ştefan Luchian (1868 – 1916), atât din perioada de început a creaţiei sale, cât şi din ultimele etape ale vieţii.

Student la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti (1885-1889), Ştefan Luchian a încercat să îşi găsească un drum propriu, în afara căilor oficiale, iar cel care i-a deschis orizontul modernităţii a fost Nicolae Grigorescu, mentorul tinerei generaţii de artişti din acea perioadă. În expoziţie sunt prezentate compoziţii realizate sub influenţa directă a lui Grigorescu (Cap de ţărancă), dar şi a curentului impresionist (Primăvara-interpretare după Édouard Manet).

Adesea, compoziţiile lui Ştefan Luchian au variante în pastel şi ulei sau în pastel şi acuarelă. Pictată în 1901, acuarela Safta Florăreasaeste expusă după o absenţă îndelungată şi poate fi comparată cu versiunea ei în ulei din Galeria de Artă Românească Modernă. Realizată la finalul primei perioade de creaţie, lucrarea marchează trecerea spre capodoperele recunoscute ale artistului din primul deceniu al secolului XX, printre care:Ghereta din Filantropia, Puţul din strada Clucerului, Birt fără muşteriisau către acuarelele pe pânză:Copaci lângă apăşi Pe malul Dâmboviţei.

ExpoziţiaŞTEFAN LUCHIAN. Surse şi experimente ale modernităţiicuprinde şi o serie de portrete în oglindă, care rezumă parcursul vieţii sale artistice:tânărul elegant din anul 1898 în noul său atelier amenajat în casa de la şosea, boemul care zâmbeşte ironic (1902-1904) şi în final autoportretul grav din anul 1907, care îi prefigurează moartea timpurie.