Cetatea Feldioara: o bijuterie medievală a Transilvaniei

Cetatea Feldioara, un simbol al moștenirii medievale săsești din sudul Transilvaniei, se remarcă prin arhitectura sa impunătoare și bogata sa istorie. Aflată pe malul Râului Olt, la 20 km de Brașov, această fortificație a fost inițial un avanpost al Cavalerilor Teutoni și ulterior un centru important al comunității din zonă. Restaurată recent, cetatea oferă o incursiune captivantă în trecut prin expoziții tematice și evenimente culturale.

Cetatea Feldioara, introdusă în Ruta Cetăților din proiectul de turism cultural România Atractivă, este un loc de poveste care ascunde multe mistere, legende, dar și realități istorice care îi surprind pe cei care îi trec pragul. Localitatea Feldioara domina Țara Bârsei de Jos de pe colina care se desprinde din Munții Perșani și se opreste pe malul Oltului.

Localitatea Feldioara are o istorie ce datează din epoca neolitică, fiind descoperite artefacte de tip Ariușd, monede grecești și macedonene, precum și obiecte romane din secolul al IV-lea d.Hr. Toate acestea confirmă continuitatea vieții în zonă și importanța sa strategică de-a lungul mileniilor, însă cea mai impozantă construcție este cetatea.

Așezarea Feldioara este atestată documentar din anul 1240, sub numele de Castrum Sancte Maria. Pe lângă rolul său defensiv, localitatea a avut o importanță comercială semnificativă, primind drept de târg de la regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, în secolul al XIV-lea. Evoluția așezării este marcată de următoarele date, când rând pe rând a primit recunoașterea statutului ei: 1370 Castrum Mariee, apoi 1378 Villa, 1392 Oppidum nostrum (regis) și, la scurtă vreme, 1413, Civitas nostra (regis), din nou Oppidum 1427, 1808 Cetatea de pământ și, în 1854, Feldioara.

De asemenea, Feldioara a fost locul unei bătălii importante la 22 iunie 1529, când oastea lui Petru Rareș a învins trupele lui Ferdinand de Habsburg, consolidând influența, pentru o perioadă, a Moldovei în regiune. Cu timpul, Brașovul va polariza viața economică a zonei, Feldioara rămânând o localitate rurală locuită de români și sași în proporții egale.

Arhitectura, istoria și restaurarea cetății

Cunoscută în trecut sub denumirea de „Marienburg”, cetatea Feldioara este una dintre cele mai bine conservate fortificații medievale din România. Construită inițial din pământ și întărită cu palisade, cetatea a evoluat în timp, devenind un bastion de piatră al Cavalerilor Teutoni în secolul al XIII-lea. Astăzi, restaurarea sa recentă a redat gloria arhitecturală și istorică acestui loc, atrăgând turiști și pasionați de istorie.

Cetatea Feldioara a fost ridicată ca o fortificație strategică în Țara Bârsei. Cavalerii Teutoni, care au ocupat zona între 1211 și 1225 la ordinele regelui Ungariei Andrei al II-lea, au transformat-o într-o cetate din piatră, folosind-o drept reședință principală a Ordinului în Transilvania vreme de 14 ani, cât au fost prezenți aici. Experiența de constructori a teutonilor acumulată în Țara Sfântă și în Asia Mică a adus pe meleagurile transilvănene tehnici și soluții de construcție întâlnite la marile castele cruciate de la Tyr, Crac des Chevaliers și Ascalon. Din vechea cetate a teutonilor se mai păstrează astăzi numai un rest dintr-un zid de piatră în partea de nord-vest. Acest zid s-a dovedit din punctul de vedere al tehnicii de construcție total diferit de restul ansamblului. La baza lui au fost așezați bolovani mari, deasupra cărora s-a ridicat un zid din bolovani legați cu mortar de bună calitate.

După plecarea teutonilor, cu ocazia incursiunilor făcute de tătari în anul 1241 – marea invazie mongolă –, atât prima capelă, cât și cetatea și celelalte clădiri au fost distruse. Pe ruinele fortificației, cistercienii care controlau localitatea printr-un ordin dat de regele maghiar Bela al IV-lea au construit actuala biserică. Cetatea a fost refăcută pe planul actual și a rămas un centru important pentru comunitatea săsească, având un rol defensiv împotriva invaziilor otomane și tătare. În secolele ulterioare, a servit și ca depozit de provizii, precum și refugiu pentru localnici din comunitatea dezvoltată la poalele cetății.

Cetatea Feldioara prezintă o formă ovală alungită, cu patru turnuri orientate spre punctele cardinale, legate prin ziduri masive de piatră. Curtea interioară păstrează ruinele unei vechi mănăstiri, construite după plecarea Cavalerilor Teutoni. De-a lungul zidului de incintă, se regăsesc încăperi destinate depozitării proviziilor și refugiului populației. Restaurarea dintre 2013 și 2017 a urmărit redarea aspectului original din secolul al XVII-lea, utilizând tehnici tradiționale de construcție și materiale locale.

Cetatea, care multă vreme a fost ruină, se găsește în extremitatea sudică a platoului pe care se află Feldioara. Teritoriul este delimitat printr-un șanț de apărare, nu prea adânc, săpat în epoca medievală. Cetatea este importantă nu doar pentru cavalerii teutoni și pentru sașii ce le-au urmat, ci și pentru istoria românilor. Cetatea a fost distrusă în 1430 de turci, precum și de Vlad Țepeș în campania din 1457, locuitorii refăcând-o în același an.

Totuși un episod interesant s-a petrecut în anul 1526, când între voievodul Transilvaniei Ioan Zapolya și Ferdinand de Habsburg, fratele împăratului Germaniei, Carol Quintul, s-a iscat un conflict pentru coroana Regatului maghiar. Solicitat de amândouă taberele, voievodul moldovean Petru Rareș a stat câtva timp în cumpănă, apoi s-a decis să-l sprijine pe Ioan Zapolya. Voievodul Moldovei a încheiat cu cel al Transilvaniei o înțelegere, ca în schimbul ajutorului militar să primească Bistrița și Rodna, cu ținuturile înconjurătoare și veniturile lor, precum și confirmarea stăpânirii pentru cetatea Ciceu și Cetatea de Baltă, vechi posesiuni ale domnitorilor moldoveni în Transilvania. Ca urmare a acestui acord, în anul 1529 au avut loc trei expediții ale oștilor moldovenești peste munți, iar ultima luptă s-a dat la Feldioara, la 22 iunie, lângă apa Bârsei.

Pe lângă cetate, în Feldioara se regăsesc monumente istorice de mare valoare, precum biserica evanghelică (secolul XIII) – situată în partea de est a localității –, biserica ortodoxă (1788) și monumentul ridicat în memoria celor 39 de tineri brașoveni căzuți în bătălia din 1612 dintre principele Ardealului, Gabriel Bethlen, și brașoveni.

MPORTANŢA CULTURALĂ ȘI TURISTICĂ

Cetatea Feldioara nu este doar un monument istoric, ci și un spaţiu de promovare a culturii locale. Expoziţiile din cetate oferă o perspectivă asupra vieţii feldiorenilor de altădată, ilustrând meșteșugurile, agricultura, portul tradiţional, religia și educaţia comunităţii. De asemenea, evenimentele anuale, precum Noaptea Muzeelor, Cetatea Copiilor sau festivalurile medievale din septembrie, reînvie atmosfera istorică prin parade, demonstraţii militare și ateliere meșteșugărești.

Cetatea Feldioara reprezintă o mărturie vie a trecutului medieval transilvănean, oferind vizitatorilor o experienţă unică de explorare a istoriei și culturii regiunii. Restaurarea sa și integrarea sa în destinaţiile propuse de proiecte pre-cum România Atractivă au transformat-o într-un important obiectiv turistic, contribuind la păstrarea și promovarea patrimoniului cultural al României. Într-un peisaj de o frumuseţe aparte, Feldioara rămâne o destinaţie de neratat pentru cei pasionaţi de istorie și tradiţie.

Articolul face parte dintr-un text publicat în numărul 278 (revista:278) al revistei „Historia”, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 13 martie - 14 aprilie, și în format digital pe platforma paydemic.