Ceramica românească ieri, azi și mâine. Donația Jean-François Garmier
Muzeul Etnografic al Transilvaniei vă invită joi, 6 noiembrie 2013, de la ora 13.00, la vernisajul expoziției CERAMICA ROMÂNEASCĂ IERI, AZI ȘI MÂINE. DONAȚIA JEAN-FRANÇOIS GARMIER.
Născut în 1948, Jean-François Garmier are o desfășurat o impresionantă activitate în domeniul muzeologiei franceze, ocupând poziții de manager muzeal timp de peste 35 de ani. El a condus succesiv, în perioada 1976-2011, muzeele din orașul Mâcon, muzeele din comitatul Nièvre, iar apoi muzeele din orașul Bourges.
Specialist în istoria artei, și-a susținut teza de doctorat cu o lucrare despre obiectele medievale aflate, în secolul al XIX-lea, în colecțiile de artă din Lyon. A publicat lucrări de istorie a colecțiilor de artă, istorie a arhitecturii medievale și moderne, artă contemporană și ceramică populară.
A întreprins, cu începere din anul 1998, peste 70 de călătorii de studiu în România, dedicate cercetării ceramicii populare. Pe parcursul celor 16 ani de studii în acest domeniu, a vizitat toate centrele importante de producție ceramică și a studiat în detaliu activitatea a peste 30 de olari. În paralel cu realizarea acestor cercetări, Jean-François Garmier și-a constituit o impresionantă colecție de ceramică populară românească, numărând peste 500 de piese.
Colaborator al Muzeului Etnografic al Transilvaniei din anul 2003, a devenit un excelent cunoscător al colecției ceramice, al fototecii și al bibliotecii acestei instituții.
În anul 2013, Jean-François Garmier și-a donat colecția de ceramică românească Muzeului Etnografic al Transilvaniei. O parte a pieselor din donația Garmier sunt prezentate în cadrul acestei expoziții.
În opinia avizată a lui Jean-François Garmier, ceramica tradițională românească, prin motivele sale decorative unice și prin cromatica sa de excepție, este una dintre cele mai interesante și valoroase componente ale patrimoniului cultural tradițional european.
„Constituită cu începere din anul 1999, colecţia prezentată parțial în această expoziţie este alcătuită din obiecte care atestă starea producției de olărie din România în secolul al XX-lea şi la începutul secolului al XXI-lea. Expoziția îşi propune să ilustreze mutaţiile importante pe care acest meşteşug le cunoaşte şi prezintă adaptarea acestuia la o lume nouă, în care funcţia decorativă înlocuieşte, din ce în ce mai mult, funcţia utilitară tradiţională. Multe dintre obiectele care o alcătuiesc nu au o valoare estetică deosebită, dar simplitatea lor reflectă realitatea actuală. Ansamblul format din 500 de piese de olărie fost donat Muzeului Etnografic al Transilvaniei pentru a continua îmbogăţirea importantei sale colecţii cu piese datând din secolul al XVII-lea, şi pentru a permite astfel asigurarea continuităţii reflexiei etnologice asupra uneia din creaţiile emblematice ale artei populare româneşti. În prima sală, pot fi văzute obiecte datând aproximativ din prima jumătate a secolului al XX-lea, perioadă în care olăria, bogat ornamentată, îşi îndeplinea încă străvechea funcţie utilitară, cu toate că își pierduse deja productivitatea. A doua sală prezintă producţia actuală. Toate piesele au fost realizate între anii 1998 şi 2012 şi au fost achiziționate direct de la producători. Prezentarea se termină cu o evocare a viitorului. Alături de o producţie cu caracter popular, semiindustrială, din ce în ce mai stereotipă, se observă apariţia unor obiecte noi, „moderne”, care nu mai respectă tradiţia. Se constată însă, deopotrivă, şi existenţa unor produse de o foarte bună calitate tehnică şi artistică, care reînnoiesc şi îmbogăţesc tradiţia.”(Jean-François Garmier)
