Viața unui falsificator de acte. Adolfo Kaminsky: „Dacă dorm o oră, 30 de oameni vor muri”
Suntem în 1944, în Parisul ocupat. Patru prieteni își petrec zilele închiși într-o cameră dintr-un bloc aflat pe malul stâng al Senei. Un miros puternic de chimicale înconjoară spațiul, însă vecinii nu-și fac probleme:tinerii sunt pictori și lucrează cu vopsele. Adevărul este însă altul:cei patru fac parte dintr-o grupare evreiască de rezistență și își ocupă timpul nu cu pictură, ci cu realizarea de pașapoarte false destinate familiilor de evrei ce urmează să fie deportate în lagărele morții. Cel mai tânăr dintre ei – dar și cel mai talentat – este Adolfo Kaminsky, în vârstă de 18 ani.
Astăzi, Kaminsky are 91 de ani, locuiește tot la Paris, și în loc să se gândească la miile de vieți pe care le-a salvat cu actele false realizate de el, se gândește la cei pe care nu i-a mai putut salva. Nu numai în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, ci și mai târziu, în celelalte conflicte care-au însângerat a doua jumătate a secolului XX. Căci Adolfo Kaminsky a falsificat acte în aproape toate conflictele importante din ultimele decenii.
Fiica lui, Sarah, a publicat acum o carte (Adolfo Kaminsky:Viața unui falsificator) despre povestea tatălui ei, pe care a aflat-o mult mai târziu, anunță The New York Times.
Bătrânului nu-i place să se laude cu munca sa, chiar dacă e un adevărat erou. Nu a făcut ce a făcut pentru bani – el nu a acceptat niciodată bani pentru munca sa, așa cum o fac cei care profită de suferința oamenilor pentru a se îmbogăți.
Adolfo Kaminsky a fost un falsificator de acte foarte talentat. Le făcea de la zero și improviza metode de a „învechi” actele, pentru a le da un aspect cât mai autentic. Știa însă și că cea mai mică greșeală din partea sa îl putea trimite pe posesorul pașaportului direct la închisoare sau chiar la moarte.
Kaminsky s-a născut în Argentina. Părinții săi erau refugiați ruși de origine evreiască, care se refugiaseră din Rusia la Paris, de unde au fost apoi expulzați. Când Adolfo avea șapte ani, familiei sale – care avea deja pașapoarte argentiniene – i s-a permis să revină în Franța. „Atunci am înțeles importanța cuvântului «acte»”, spune el.
La 13 ani, Adolfo a renunțat la școală pentru a munci, fiind nevoit să contribuie la întreținerea familiei. A devenit ucenic la o curățătorie de haine, unde a învățat să lucreze cu diverse substanțe chimice. Pasionat de chimie, a început să facă experimente și acasă, ajutat de șeful său, care era inginer chimist.
În vara lui 1943, familia sa a fost arestată și trimisă la Drancy, un lagăr de concentrare în apropiere de Paris. Era ultima oprire înainte de lagărele morții. De data aceasta, au fost salvați de pașapoarte. Guvernul de la Buenos Aires a protestat împotriva reținerii unor cetățeni argentineni, astfel că familia Kaminsky a fost salvată de la moarte. Au fost eliberați, însă nu s-au mai întors la Paris, unde traiul pentru evrei era mult mai periculos. S-au ascuns, iar tatăl lui Adolfo a făcut rost de acte false pentru ei din partea unui grup de rezistență. L-a trimis pe fiul lui să ridice actele, iar când agentul i-a spus băiatului că se chinuie să scoate niște pete de cerneală de pe documente, din cauza cărora ar putea avea probleme, Adolfo l-a sfătuit să folosească acid lactic, un truc învățat mai demult. Trucul a funcționat, iar băiatul a fost invitat să se alăture Rezistenței.
Ca parte a celulei de rezistență, Adolfo Kaminsky primea informații cu privire la cei care urmau să fie arestați, pe care îi avertiza apoi cât mai repede și le fabrica acte false pe loc. Se concentrau pe cazurile cele mai urgente:copiii care urmau să ajungă la Drancy. Au aranjat ca mii de copii evrei să fie trimiși în provincie sau la mănăstiri, sau chiar peste granițe, în Elveția și Spania. La un moment dat, Kaminsky și colegii lui au muncit două nopți fără pauză pentru a fabrica acte pentru un grup mare de evrei ce urmau să fie ridicați de naziști:„E un calcul simplu:într-o oră pot face 30 de acte;dacă dorm o oră, 30 de oameni vor muri.”
Istoricii estimează că rețeaua evreiască de rezistență a salvat de la deportare între 7000 și 10.000 de copii. Însă alți 11.400 n-au mai putut fi salvați.
După război, Kaminsky nu intenționa să lucreze în continuare ca falsificator. Însă prin cunoștiințele pe care și le-a făcut în timpul războiului, oamenii au continuat să-l contacteze. Astfel, Adolfo Kaminsky a mai muncit încă 30 de ani ca falsificator de documente – în războiul de independență din Algeria, în lupta anti-apartheid din Africa de Sud, în Vietnam etc.
În 1971, temându-se că prea multe persoane îi cunosc adevărata identitate și că riscă să fie prins și arestat, Adolfo Kaminsky s-a lăsat de falsificare și a continuat să trăiască din fotografie.