Cât de mult şi-a iubit scriitorul Liviu Rebreanu soţia: i-a recunoscut copilul făcut cu alt bărbat
Scriitorul Liviu Rebreanu a fost un romantic incurabil, un bărbat care şi-a iubit enorm soţia. De dragul lui Fanny a acceptat să-i recunoască acesteia copilul făcut cu alt bărbat.
Liviu Rebreanu şi-a cunoscut soţia pe vremea când lucra ca secretar literar la Teatrul Naţional din Craiova. Ştefania Rădulescu, frumoasa Fanny de care Rebreanu s-a îndrăgostit iremediabil, avea 26 de ani şi un copil în vârstă de 3 ani dintr-o căsătorie anterioară. Fanny Rădulescu era actriţă, absolventă a Conservatorului de Artă dramatică. În 1912 şi-a legat destinul de Fanny Rădulescu, femeia care avea să-i rămână alături până la finalul vieţii. A iubit-o atât de mult pe Fanny, încât i-a recunoscut copilul făcut cu alt bărbat, o fetiţă. Rebreanu a cerut chiar la data căsătoriei să fie declarat tatăl lui Puia Florica, printr-un act despre care se spune că n-ar fi fost legal din punct de vedere juridic.„Juridic, ceea ce făcuse Liviu Rebreanu declarându-se tată, este act penalizat încă din dreptul roman. Altele sunt instituţiile prin care se putea efectua legal intrarea în familie a copilului minor, fie prin înfiere, fie prin adopţie cu consimţământul tatălui natural, care era în viaţă şi cunoscut. Numai că acesta nu o recunoscuse legal. Din falsul juridic de recunoaştere începe o degringoladă morală pentru cei trei, pentru familiile lor şi spectacol pentru mediul social apropiat. Se ajunge apoi la ruperea raportului de comunicare între tabere şi îndepărtarea scriitorului de familia de origine”, scrie Teodor Tanco în „Despre Liviu Rebreanu”.
Despăriţirea de familie
Faptul că a recunoscut copilul nevestei, la limita legii, în absenţa acordului tatălui natural, i-a atras criticile apropiaţilor şi familiei. Pentru Rebreanu însă gura lumii nu a contat şi a crescut-o pe Puia ca pe propriul lui copil.Iubirea lui Rebreanu pentru soţie a fost mai presus de crizele acesteia de posesie şi gelozie, celebre la vremea respectivă. Soţia lui Rebreanu era atât de geloasă, încât într-un episod de furie a rupt o umbrelă în capul actriţei Puia Ionescu, cea care se îndrăgostise de scriitor. Multe au fost doamnele vremii care i-au dat târcoale lui Liviu Rebreanu, însă scriitorul a fost un soţ devotat.
Şi-a mărturisit dragostea pentru Fanny în volumul ” Mărturisire”.”Te iubesc pentru că mă iubeşti: acesta este un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru că te iubesc, şi nimic mai mult; te iubesc numai pentru că te iubesc; aici începe iubirea. Îţi mulţumesc din suflet că te iubesc: acesta e cântecul iubirii. Omul îndrăgostit nu zice: te iubesc pentru că eşti oacheşă; nici: te iubesc pentru că eşti bună. Omul îndrăgostit zice: te iubesc cu toate că eşti oacheşă, cu toate că eşti bună şi te-aş iubi chiar dacă ai fi blondă sau dacă ai fi rea”, scria romanticul Rebreanu. Fanny a fost femeia căreia i-a rămas fidel şi devotat până la moarte.
Se spune că Fanny nu ar fi dorit copii cu scriiitorul de teamă ca fiica ei să nu treacă pe planul doi. Corespondenţa dintre cei doi soţi, pe parcursul căsniciei, dezvăluie în scriitorul devenit celebru pentru realismul din romane, un romantic incurabil.”Iubirea cere supunere, o supunere oarbă, ca şi credinţa. În iubire n-ai să fii convins niciodată, n-ai să aştepţi probe niciodată. Tot ce nu e supunere şi devotament nu e iubire. Trebuie să trăieşti mult, trebuie să suferi mult, trebuie să pricepi mult pentru ca inima ta să fie în stare a primi iubirea. Cei ambiţioşi, cei mândri, cei obraznici şi nerecunoscători nu pot şti ce este iubirea şi, aşa, cei mai mulţi dintre noi de-abia la vârsta de cinzeci de ani începem să înţelegem iubirea, atunci, deci, când e prea târziu”, mai scria Rebreanu.
