Povestea lui Leon Troțki, creatorul Armatei Roșii, care a sfârșit în exil în Mexic cu un piolet în cap

Leon Troțki a fost un lider revoluționar marxist și teoretician politic, cunoscut pentru rolul său central în Revoluția Rusă din 1917 și pentru contribuțiile sale la formarea Armatei Roșii. A avut o idilă cu pictorița mexicană Frida Kahlo și a fost ucis cu un cuţit de spart gheaţă.

Leon Troțki  (născut Lev Davidovici Bronstein) s-a născut pe  7 noiembrie 1879 în Ianovka, regiunea Herson ( Ucraina de astăzi), ca fiu al unui fermier bogat evreu, David Bronstein. La 8 ani a fost trimis de tatăl său la școală la Odessa, iar după 6 ani a fost transferat la Nikolaev.

Troțki a cunoscut marxismul în 1896, când era la școala din Nikolaev, unde studia matematica. A fost pentru prima oară arestat în 1898, când era organizator al Sindicatului Muncitorilor din Sudul Rusiei și a fost condamnat la doi ani de închisoare.

leÎn această perioadă s-a căsătorit cu Alexandra Sokolovskaia. În 1900 a fost condamnat la patru ani de exil în Siberia, unde i s-au și născut primele două fiice. A evadat din Siberia și și-a luat numele de Troțki de la un temnicer întâlnit în Odessa. A plecat la Londra unde s-a alăturat lui Vladimir Ilici Lenin, editorul și directorul ziarului Iskra Scânteia al Partidului Social Democrat al Muncii din Rusia.

A participat la Congresul al doilea al PSDMR ținut la Londra în vara anului 1903. În disputa internă care a divizat partidul, a luat partea menșevicilor împotriva lui Lenin. Deși atașamentul față de ideile menșevice a fost de scurtă durată, proastele relații cu Lenin au durat următorii 14 ani.

Condamnat la exil pe viață

În 1905 el s-a reîntors în Rusia împreună cu Parvus. El a fost ales președinte al Sovietului deputaților muncitorilor din Sankt Petersburg. Implicarea sa în greva generală din octombrie și sprijinul acordat rebeliunii armate au dus la condamnarea sa la exil pe viață.

În ianuarie 1907, el a evadat din exil și s-a refugiat la Londra, unde a participat la Congresul al cincilea al PSDMR. În octombrie, s-a mutat la Viena, unde a editat ziarul social-democrat Pravda (Adevărul), care era introdus prin contrabandă în Rusia.

A fost unul dintre numeroasele ziare revoluționare ruse care au purtat același nume și nu a avut nici o legătură cu ziarul oficial de mai târziu al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, Pravda.

Conform documentelor epocii, după evadarea din exil, poliția țaristă a efectuat un raid la Odesa in vederea arestării tuturor persoanelor cu numele de familie Bronstein. Există marturii că a fost arestată o persoană cu numele de familie Bronstein, student la una dintre institutiile din Odesa, originar din Telenești, Basarabia.

Aceasta a servit ca motiv de speculații cum că Troțki ar fi fost originar din Telenești. De fapt, poliția rusă a stabilit că studentul de la Telenesti nu era rudă cu Troțki. În consecință, a fost eliberat.

În anii războaielor balcanice, 1911-1913, totuși, Troțki s-a aflat la București, unde s-a întâlnit cu socialiștii Cristian Racovski, Zamfir Ralli-Arbore și Pantelimon Halippa. Aceasta rezultă din dosarul întocmit de NKVD la arestarea lui Pantelimon Halippa in data de 29 martie 1952.

Cum se apropia războiul, Troțki s-a mutat în Elveția neutră, iar mai apoi în Franța. A fost expulzat din Franța și trăia în orașul nord-american New York, când, în februarie 1917, a izbucnit Revoluția rusă și țarul Nicolae al II-lea a fost detronat.

A părăsit New Yorkul în martie la bordul vasului S.S. Christiania Fiord, dar a fost interceptat de oficialii marinei britanice în Halifax, Nova Scotia. Troțki și alți cinci compatrioți au fost arestați și mai multe milioane de dolari în aur au fost confiscate de pe vapor. El a ajuns până la urmă în Rusia în luna mai a aceluiași an. De la întoarcerea sa, a fost un sprijinitor al poziției bolșevice.

Aderând la această formațiune câteva luni mai târziu, Troțki s-a implicat în mod activ în eforturile de răsturnare a guvernului provizoriu condus de Alexandr Kerenski și a devenit membru al Sovietului din Petrograd.

A creat Armata Roșie

După venirea la putere a bolșevicilor, el a devenit Comisar al Poporului pentru Afacerile Externe, având ca sarcină importantă negocierea tratatului de pace cu Germania și aliații ei. Dar retragerea de la negocieri din 10 februarie 1918 a provocat invazia germană pe 18 februarie.

În septembrie 1918 a fost numit președinte al Consiliului Militar Revoluționar al Republicii. Ca fondator și comandant al Armatei Roșii, îi aparțin meritele succeselor sovietice în lupta cu Armata Albă și victoria în lungul și violentul război civil.

În martie 1921 a organizat și a condus represiunea rebeliunii din Kronstadt. Aceasta a fost ultima revoltă importantă împotriva guvernării bolșevice și un eveniment important în istoria luptei clasei muncitoare.

Datorită bolii și mai apoi morții lui Lenin, Stalin a reușit să-și consolideze puterea în partid și în guvern. În acest moment, Troțki a fost incapabil sau nu a dorit să se opună lui Stalin.

În lipsa unei acțiuni la Congresul al XII-lea al Partidului din 1923, în special în problema Testamentului politic al lui Lenin care cerea îndepărtarea lui Stalin, Troțki a pierdut orice șansă să-l învingă pe Stalin care, sprijinit de Lev Kamenev și de Grigori Zinoviev, a fost în stare să preia controlul Partidului Comunist.

Troțki și susținătorii săi au format Opoziția de stânga, care a luptat în interiorul Partidului Comunist câțiva ani împotriva conducerii lui Stalin și a platformei sale politice.

Troțki a emis teoria „revoluției permanente” într-o perspectivă internaționalistă, ceea ce era într-un contrast evident cu politica lui Stalin de construire a „socialismului într-o singură țară”. 

Această luptă politică s-a încheiat cu înfrângerea lui Troțki și cu excluderea lui din Partidul Comunist (12 noiembrie 1927). Astfel, Stalin a rămas conducătorul de necontestat al Uniunii Sovietice. Troțki a fost deportat în Kazahstan la Alma Ata pe 31 ianuarie 1928. A fost exilat din Uniunea Sovietică în 1929.

A avut o idilă cu pictoriţa mexicană Krida Kahlo

Prima lui oprire în exil a fost insula turcească Prinkipo, unde a stat 4 ani. În 1933, Daladier i-a oferit azil politic în Franța. A stat la început în Royan, apoi în Barbizon. Nu i s-a permis să viziteze Parisul.

În 1935 i s-a adus la cunoștință că nu mai este binevenit în Franța și, după ce a cântărit toate alternativele, s-a mutat în Norvegia, la Oslo, unde a fost oaspetele lui Konrad Knudsen. După doi ani, datorită presupusei influențe sovietice, a fost pus sub arest la domiciliu. După consultări cu oficialitățile norvegiene, i s-a permis să se îndrepte la bordul unui cargou către Mexic împreună cu soția sa, Natalia Sedova.

În Mexic, a trăit până la un moment dat în casa pictorului Diego Rivera, iar mai apoi în casa Fridei Kahlo.

Leon Trotki si Frida Kahlo FOTO: Arhiva

 Între Frida şi Troţki avea să se nască, din cauza infidelității lui Diego Rivera, o idilă de scurtă durată. Pictorul muralist era cunoscut în Mexic ca un veritabil Don Juan, având relații extraconjugale, inclusiv cu Cristina, sora mai mică a pictoriţei.

„Rănită şi furioasă în urma descoperirii aventurii lui Rivera cu sora sa mai mică, Frida nu a pierdut nicio şansă pentru a flirta cu Troţki, care trebuie să fi fost extrem de flatat de atenţia pe care pictoriţa mexicană i-o acorda. În primăvara anului 1937, idila romantică a celor doi avea să se transforme într-una fizică. Aceştia se întâlneau pe ascuns în casa surorii Fridei sau chiar vorbeau în engleză de faţă cu Diego şi Natalia, a căror cunoaştere a limbii era aproape inexistentă. Troţki obişnuia să îi trimită scrisori de dragoste ascune în paginile cărţilor pe care acesta i le împrumuta Fridei”, scrie publicația citată.

În 1938, Troțki și sprijinitorii lui au pus bazele unei organizații internaționale marxiste, Internaționala a patra, care era gândită ca o alternativă troțkistă al Internaționala a treia, Cominternul stalinist. Troțki s-a certat la un moment dat cu pictorul Rivera și în 1939 s-a mutat în propria lui reședința în Coyoacán-o suburbie a Mexico City. Pe 24 mai 1940 a supraviețuit unui atac atribuit unor asasini presupuși sovietici.

A fost ucis cu un cuţit de spart gheaţa de agentul lui Stalin

Mai târziu, pe 20 august 1940, Troțki a fost atacat și asasinat în propria lui casă de un agent stalinist, Ramón Mercader, care i-a înfipt un cuțit pentru gheață în cap. Mânerul pioletului fusese scurtat mult pentru a permite mascarea lui.

Lovitura nu a fost suficient de precisă și de puternică și nu l-a ucis imediat pe Troțki, așa cum încercase Mercader. Martorii susțin că Troțki, sângerând și strigând după ajutor, a început o luptă disperată cu atacatorul său. Auzind zgomotul, gărzile de corp ale lui Troțki au năvălit în cameră și aproape l-au omorât pe Mercader. Troțki i-a oprit, strigând: „Nu-l ucideți! Acest om are de spus o poveste”. Troțki a murit a doua zi.

Troțki asasinat cu un cuțit de spart gheața FOTO: Arhiva

Casa lui Troțki din Coyoacán a fost păstrată aproape în aceeași stare ca în ziua asasinatului. În prezent, este muzeu, iar mormântul lui se află în curtea casei.

Troțki nu a fost niciodată reabilitat formal de Guvernul sovietic.