Giustiniani Longo, cel a c─ârui r─ânire a dus la c─âderea Constantinopolului jpeg

Giustiniani Longo, cel a c─ârui r─ânire a dus la c─âderea Constantinopolului

 Giovanni Giustiniani ÔÇô a╚Ö fi ├«nceput eu, dac─â acest taifas s-ar fi desf─â┼čurat ÔÇô e pentru mine un genovez mai important dec├ót Cristofor Columb! Despre Giovanni Giustiniani ╚Ötiu din c─âr╚Ťile despre C─âderea Bizan╚Ťului. Nu exist─â istorie a acestui moment crucial ├«n plan universal, care s─â nu se refere la momentul Giustiniani ca la unul decisiv pentru pr─âbu╚Öirea ap─âr─ârii ┼či n─âv─âlirea turcilor ├«n Ora┼č.

Momentul Giustiniani ├«ntruchipat de r─ânirea ┼či plecarea din dispozitiv apare drept crucial ├«n Cucerirea Constantinopolului pentru capodopera lui Edward Gibbon, The History of the Decline and Fall of the Roman Empire. Edward Gibbon, istoric ┼či membru al Parlamentului englez, ┼či-a publicat cartea, ├«n ┼čase volume, ├«ntre 1776 ┼či 1778. C─âderea Constantinopolului e abordat─â ├«n aceast─â istorie, deoarece autorul vede ├«n Imperiul Bizantin continuatorul Imperiului Roman. Volumul ╚Öa╚Öe care se ocup─â de C─âderea Constantinopolului ca ultim act al Pr─âbu┼čirii Imperiului Roman, consemneaz─â la un moment dat: ÔÇ×C─âderea imediat─â a Constantinopolului poate fi atribuit─â glontelui sau s─âge┼úii care a str─âpuns armura lui Giovanni Giustiniani. Vederea s├óngelui ┼či durerea ascu┼úit─â au ├«nfr├ónt curajul Comandantului, ale c─ârei arme ┼či bra┼úe fuseser─â cel mai puternic reazem al ora┼čului. Pe c├ónd se retr─âgea din postul s─âu ├«n c─âutarea unui chirurg, mi┼čcarea ├«i fu z─ârit─â ┼či oprit─â de infatigabilul ├Ämp─ârat. ┬źRana voastr─â ÔÇô strig─â Paleologul, este u┼čoar─â. Pericolul este ├«ns─â presant. Prezen┼úa voastr─â este necesar─â. ┼×i unde v─â ve┼úi retrage?┬╗ ┬źAm s─â m─â retrag, a zis Genovezul, tremur├ónd, pe acela┼či drum pe care Dumnezeu l-a deschis turcilor.┬╗ ┼×i cu aceste cuvinte el trecu ├«n grab─â printr-una din bre┼čele zidului interior. (...) Exemplul s─âu a fost imitat de cea mai mare parte a Latinilor, ┼či ap─ârarea ├«ncepu s─â sl─âbeasc─â, ├«n timp ce atacul ┼či-a dublat vigoarea. Num─ârul otomanilor era de cincizeci, poate o sut─â de ori mai mare dec├ót cel al cre┼čtinilor. Zidurile duble fuseser─â reduse de tun la o gr─âmad─â de ruine. Pe c├óteva mile, era fatal s─â se g─âseasc─â vreun punct mai u┼čor accesibil, sau mai slab ap─ârat ┼či dac─â ar fi p─âtruns printr-un singur loc, ├«ntregul ora┼č era pierdut.ÔÇŁ (Edward Gibbon, The History of the Decline and Fall of the Roman Empire, Start Publishing LTC, 2012, pag. 40)

Un alt istoric de referin┼ú─â al c─âderii Constantinopolului, Edwin Pears plaseaz─â ┼či el momentul Giustiniani ca decisiv pentru soarta Imperiului: ÔÇ×Tocmai ├«n acest moment s-a ├«nt├ómplat unul dintre acele accidente fatale care decid uneori destinul na╚Ťiunilor. Giovanni Giustiniani, care sub ├Ämp─ârat era la comanda suprem─â, a fost grav r─ânit. S├óngera profund ╚Öi a hot─âr├ót s─â-╚Öi lase comanda pentru a ob╚Ťine ajutor medical. (...)

3 jpg jpeg

Dincolo de orice ├«ndoial─â, plecarea sa i-a demoralizat at├ót pe str─âinii r─âma╚Öi c├ót ╚Öi mica trup─â curajoas─â de greci care purtau cu ei greutatea b─ât─âliilor. Leonard spune c─â atunci c├ónd compatrio╚Ťii s─âi s-au v─âzut f─âr─â un lider, au ├«nceput s─â-╚Öi abandoneze posturile. (...) Mohamed a observat de dincolo de ┼čan┼ú demoralizarea cauzat─â de plecarea lui Giustiniani. El ┼či-a dat seama c─â palisada ┼či zidurile sparte aveau pu┼úini ap─âr─âtori, c─â mul┼úi dintre ei plecaser─â pe furi┼č ┼či c─â pu┼úinii r─âma┼či luptau mai pu┼úin riguro┼či.ÔÇŁ (Edwin Pears, The Destruction of the Greek Empire and The Story of the Capture of Constantinople by the Turks, London Longmans, Green, 1903, pag. 348)

Roger Crowley ├«n Constantinople: The Last Great Siege, 1453, a┼čeaz─â r─ânirea lui Giustiniani ├«n seria loviturilor date de soart─â: ÔÇ×Pentru unii a fost Dumnezeul cre┼čtinilor sau al musulmanilor r─âspunz├ónd sau refuz├ónd rug─âciunile care au creat acest moment. Conform c─ârturarilor greci, a fost o clip─â direct─â, ca din Homer: o r─âsturnare brusc─â ├«n lupt─â, cauzat─â, dup─â Kritovoulos, de ┬źsoarta r─âut─âcioas─â ┼či crud─â┬╗, momentul ├«n care o zei┼ú─â senin─â ┼či nemiloas─â, care supraveghea b─ât─âlia cu deta┼čare olimpian─â, a decis rezultatul ÔÇô ┼či-l arunc─â pe erou ├«n praf ┼či ├«l ├«nmoaie cu totul. Nu exist─â un acord clar cu privire la ceea ce s-a ├«nt├ómplat, dar toat─â lumea ├«i ┼čtie semnifica┼úia: a provocat o consternare imediat─â ├«n r├óndul trupelor sale genoveze. (...) Poarta a fost deschis─â ┼či garda de corp l-a dus la galera din Corn. A fost o decizie catastrofal─â. Tenta┼úia por┼úii deschise era prea mare pentru ceilal┼úi genovezi; v─âz├ónd c─â ┼čeful lor se ├«ndep─ârta, au fugit prin poart─â dup─â el.ÔÇŁ (Roger Crowley, Constantinople: The Last Great Siege, 1453, Faber & Faber, Kindle edition, 2008, Kindle locations 4479-4498)

De┼či nu se av├ónt─â ├«n descrieri, ┼či al┼úi autori fac rela┼úia ├«ntre r─ânire ┼či starea ap─âr─âtorilor. Ca, de exemplu, Michel Kaplan: ÔÇ×R─ânirea lui Giustiniani dezorganizeaz─â ap─âr─âtorii, care sunt, ├«n fine, debanda┼úi.ÔÇŁ (Michel Kaplan, Pourquoi Byzance? Un empire de onze si├Ęcle, Gallimard, 2016, pg. 345.)

Nicolae Iorga ├«n Istoria vie┼úii bizantine pune accentul pe spaima pricinuit─â de plecarea latinilor: ÔÇ×Dup─â c├óteva sferturi de or─â de lupt─â, Longo, care era sufletul ap─âr─ârii, a fost r─ânit ┼či ┼či-a p─âr─âsit postul. El avea s─â ┼či moar─â de acea ran─â. Ai s─âi l-au urmat c├ónd s-a retras. A fost atunci o mare spaim─â printre greci, care i-au v─âzut cum dispar.ÔÇŁ (Nicolae Iorga, Istoria vie┼úii bizantine. Imperiul ┼či civiliza┼úia, dup─â izvoare, Editura Eciclopedic─â Rom├ón─â, Bucure┼čti, 1974, pag. 592)

Un alt autor define┼čte r─ânirea ca r─âspunz─âtoare de deruta rezisten┼úei: ÔÇ×Catastrofa lu─â o turnur─â decisiv─â c├ónd, la primele lic─âriri ale zorilor, precum moartea ├«n armur─â, ap─âru valul ienicerilor, trupe de elit─â care n-au pierdut niciodat─â o lupt─â. Imediat ei au ajuns la ziduri ┼či acolo, c├ónd soarele, ridic├óndu-se, relev─â tuturor fiecare detaliu al luptei, un glon┼ú travers─â armura lui Giovanni Longo, eroul f─âr─â repro┼č ┼či f─âr─â team─â care ├«ncarna ├«n ochii tuturor curajul ┼či speran┼úa. Ca o lovitur─â ├«n inima ap─âr─âtorilor, aceast─â ├«nt├ómplare paraliz─â rezisten┼úa. Era sf├ór┼čitul. Fiecare o lu─â la fug─â. Ora┼čul era deschis.ÔÇŁ (Gilles Martin-Chauffier, Le roman de Constantinople, ├ëdition du Rocher, 2005, pag. 125)

├Än monumentala sa lucrare, Istoria imperiului bizantin, A.A. Vasiliev trateaz─â r─ânirea ┼či plecarea ca o pierdere ireparabil─â pentru cei asedia┼úi: ÔÇ×Unul dintre principalii ap─âr─âtori ai ora┼čului, genovezul Giustiniani, grav r─ânit, a fost obligat s─â abandoneze lupta; a fost transportat cu dificultate pe o corabie care a reu┼čit s─â p─âr─âseasc─â portul ├«n direc┼úia insulei Chios. (...) Plecarea ┼či moartea lui Giustiniani au constituit o pierdere ireparabil─â pentru cei asedia┼úi. Tot mai multe bre┼če se deschideau ├«n ziduri.ÔÇŁ (A.A. Vasiliev, Istoria Imperiului bizantin, Polirom, 2010, pag. 614-615)

Cine a fost în realitate Giustiniani?

Giovanni Giustiniani Longo e unul dintre membrii faimoasei ╚Öi atotputernicei familii Giustiniani din Genova. Pe site-ul www.giustiniani.info, la capitolul Giustiniani ilustri Giovanni Giustiniani Longo e trecut printre dogi, guvernatori, consuli ┼či bog─âta┼či, drept: Condotier. Oric├ót ar p─ârea de ciudat, despre Giovanni Giustiniani Longo sursele italiene ne pun la dispozi┼úie pu┼úine lucruri. Ghidurile turistice ale Genovei, ├«ntocmite pe plan local ┼či av├ónd menirea de a g─âsi ├«n trecut c├ót mai multe argumente pentru turi┼čtii de azi, nu pomenesc un r├ónd despre Giovanni Giustiniani Longo. Site-ul familiei Giustiniani ├«l expediaz─â ├«n lista personalit─â┼úilor date de familie de-a lungul timpului. O biografie complet─â g─âsim ├«n Enciclopedic Probopografical Lexicon of Byzantin History and Civilization. Pe l├óng─â site-ul Trecani.it/enciclopedia, Dizionario Biografico Degli Italiani, o surs─â mai bogat─â ├«n am─ânunte e cartea La caduta di Constantinopoli. Il Capitano Giovanni Giustiniani A.D. 1453, semnat─â de Giorgio Bertone, ├«n 2017 la editura Erga din Genova, ├«n seria Genova nella Storia.

2 jpg jpeg

Deoarece biografia e redat─â ├«ntr-un text aparte din grupaj, din carte vom re┼úine doar c├óteva am─ânunte, legate de Constantinopol. Pe 2 septembrie 1448, dogele Giano Fregoso ├«l desemneaz─â pe Giovanni Giustiniani podesta de Kaffa, Feodosia de azi, din Crimeea. E o func┼úie de reprezentant al Republicii, redus─â la perioada de un an, ├«ntr-una din cele mai importante colonii genoveze. Printre altele, ├«n portul Kaffa ancorau navele genoveze care urmau s─â transporte ├«n alte locuri din Europa m─ârfuri din Rusia, dar ┼či sclavi. Era vorba de un loc comercial ├«nfloritor la frontiera Imperiului Bizantin. Potrivit lui Giorgio Bertone, Giovanni Giustiniani a folosit postul pentru a trimite Republicii semnale alarmante despre inten┼úiile noului Sultan, Mehmet Cuceritorul. Pe 30 septembrie 1448, Guvernatorul trimite Genovei un prim raport despre situa┼úia local─â ┼či zvonurile despre succesorul lui Murad al II-lea. Gra┼úie rela┼úiilor sale cu familia Fregoso, func┼úia i se prelunge┼čte cu un an. Pe 25 septembrie 1450, Giovanni Giustiniani e informat c─â trebuie s─â p─âr─âseasc─â postul pentru noul podesta de Kaffa, B. Grimaldi.

Dup─â predarea gestiunii, Giovanni Giustiniani nu se ├«ntoarce la Genova, unde-l a┼čteptau familia, so┼úia ┼či prietenii. El decide s─â mearg─â la Constantinopol, ├«n ajutorul lui Constantin, amenin┼úat de Otomani. Pentru asta avea nevoie de lupt─âtori ┼či de galere. Lupt─âtorii ┼či galerele costau la vremea respectiv─â. Pentru a face rost de bani, Giovanni Giustiniani porne┼čte cu dou─â nave la piratarea navelor din Mediterana. Opera┼úiunea dureaz─â un an ┼či jum─âtate. A ├«nceput ├«n prim─âvara lui 1451. Teoretic, erau atacate doar navele du┼čmane Republicii. Giorgio Bertone scrie ├«ns─â c─â ├«n focul aventurii au intrat ├«n colimator ┼či nave ale unor puteri cu care Republica se afla ├«n rela┼úii amicale. Pentru asta, Giovanni Giustiniani e citat ├«n mai multe r├ónduri ├«n fa┼úa magistra┼úilor genovezi. Nu va da curs convoc─ârilor. Ciudat e faptul c─â de┼či Republica putea trimite galere ├«narmate care s─â-l blocheze, asta n-a fost ├«ntreprins niciodat─â. Sunt specula┼úii despre existen┼úa unui acord tacit ├«ntre Republic─â ┼či Giovanni pentru a se implica (oficial pe cont propriu) ├«n conflictul dintre Sultan ┼či Bizantini, ├«n condi┼úiile unui armisti┼úiu ├«ncheiat de Mehmet cu genovezii din Galata.

Acest text este un fragment din articolul "C─âderea Constantinopolului a depins de un om:  Giovanni Giustiniani" ap─ârut ├«n Historia nr. 198, disponibil─â acum ├«n format digital pe paydemic.com