Faţa nevăzută a lui Benito Mussolini
Benito Mussolini s-a născut la 29 iulie 1883 într-un mic oraş din Nordul Italiei. Este cunoscut în toată lumea datorită regimului pe care acesta l-a adoptat dar şi apelativului pe care acesta şi l-a ales-“Il Duce”. Puţină lume ştie că, fascismul a luat amploare datorită talentului oratoric al lui Benito Mussolini.
Crescut într-o familie simplă, tatăl lui era fierar şi mama învăţătoare, Benito şi-a construit viziunea politică datorită tatălui său care era un socialist convins. Allesandro Mussolini, tatăl lui Benito, idolatriza figurile naţionaliste ale secolului al XIX lea, Carlo Pisacane, Giuseppe Mazzini şi Giuseppe Garibaldi transmiţându-I şi lui Benito viziunile politice.
Benito a ajuns să fie conducătorul Italiei datorită talentului său oratoric, cu care reuşea să convingă oamenii şi să ducă o foarte bună propagandă. Experienţa sa ca jurnalist, înainte de a deveni conducătorul Italiei, l-a ajutat foarte mult în ascensiunea către comanda Italiei.
Pentru a evita serviciul militar, Benito Mussolini a evadat în Elveţia neavând un loc de muncă permanent. Aici a început să se familiarizeze cu ideile lui Friederich Nietzsche, ale lui Vilfredo Pareto (sociolog) şi alea sindicalistului Georges Sorel. Ideile lui Georges Sorel l-au impresionat cel mai mult pe Mussolini, deoarece acesta dorea distrugerea democraţiei liberale şi capitalismului prin folosirea violenţei, prin acţiuni directe şi grevă generală.
În Eleveţia, Benito şi-a început cariera ca jurnalist, devenind un membru activ al mişcării socialiste italiene de aici lucrând la ziarul “L'Avvenire del Lavoratore”. Aici organiza întruniri, ţinea discursuri muncitorilor şi mai lucra ca secretar al uniunii muncitorilor italieni din Laussane. În 1903 a pornit o grevă generală pentru care a fost deportat în Italia, poliţia elveţiană vedea în el un pericol pentru societate.
Întors în Italia, Benito Mussolini şi-a continuat cariera ca jurnalist, iar în anul 1910 s-a întors în oraşul natal unde a editat săptămânalul “Lotta di classe” (Lupta de clasă). În această perioadă a început să publice din ce în ce mai mult devenind unul dintre cei mai proeminenţi socialişti ai Italiei. A publicat articolul “Il Trentino veduto da un Socialist” (Trento văzut de un socialist) în periodicul radical “La Voce”. A scris mai multe eseuri despre literatura germană, câteva povestiri şi un roman numit L'amante del Cardinale:Claudia Particella, romanzo storico (Amanta Cardinalului) scris împreună cu Santi Corvaja şi publicat în ziarul din Trento Il Popolo. Romanul avea o tentă anti clericală şi câţiva ani mai târziu a fost scoasă din circulaţie.
În 1911 Mussolini a participat la o grevă condusă de socialişti împotriva războiului italian din Libia. A fost închis 5 luni de zile pentru că a numit războiul italian imperialist. După ce a ieşit din închisoare a făcut ca doi revizionişti din cadrul partidului socialist să fie daţi afară, lucru ce i-a adus numirea ca redactor şef al ziarului partidului, “Avanti!”. Sub conducerea sa tirajul ziarului a crescut de la 20.000 la 100.000.
În 1913 a publicat “Giovanni Hus, il veridico” (Giovanni Hus, un adevărat profet), o biografie istorică şi politică despre viaţa şi misiunea reformatorului ecleziastic ceh Giovanni Hus. Deşi pornise cu idei marxiste, curând Benito Mussolini a adoptat ideile lui Nietzsche, conceptele, şi anti-egalitarismul.
La începerea Primului Război Mondial, Partidul Socialist a decis să nu fie de acord cu susţinerea războiului, inclusiv Mussolini care a şi publicat un articol “Jos cu războiul.Rămânem neutrii.”, deşi gândurile lui Mussolini nu erau acceleaşi cu ceea ce publicase el. Credea că odată cu Primul Război Mondial italienii s-ar fi putut elibera de sub dominaţia austro-ungară. Datorită acestor idiei, Mussolini a intrat în conflict cu socialiştii şi a fost dat afară din partid.
După ce a plecat din partid, Mussolini a suferit o transformare radicală. A trecut de la conflictul de clasă la a-I sprijini pe naţionalişti. A înfiinţat şi un ziar “ Il Popolo d'Italia” şi “Fasci Rivoluzionari d'Azione Internazionalista “(liga revoluţionară fascistă pentru acţiune internaţională), în 1914. Fondurile necesare pentru a înfiinţa ziarul i-au fost date de “Ansaldo”, una dintre cele mai importante companii de armament din Italia. Scopul ziarului era de a-I convinge pe socialişti şi pe revoluţionari să susţină războiul.
După ceva timp Mussolini a decis că cel mai bine era să intre în război. Astfel că s-a înrolat în armată . A fost numit caporal pentru meritele din timpul războiului. A fos trimis în zona operaţiilor unde a fost grav rănit de explozia unei grenade. Experienţa militară a lui Mussolini este povestită în opera sa “Diario Di Guerra”.
Fascismul
Mussolini a utilizat operele lui Plato, Georges Sorel, Nietzsche şi ideile socialiste şi economice ale lui Vilfredo Pareto în crearea fascismului. “Republica”, opera lui Plato, conţinea o serie de idei pe care fascismul le-a promova ca legi, opoziţia faţă de democraţie, protejarea sistemului de clase şi promovarea colabărării dintre clase, respingerea egalitarismului, crearea unei clase de război pentru ca cetăţenii să săvârşeasă acţiuni favorabile statului, şi intervenţia statului în educaţie pentru a promova crearea de războinici şi a viitorilor conducători ai statului. Fasciştii, conduşi de un apropiat a lui Mussolini, Dino Grandi, au format trupe armate numite “Cămăşile negre” cu scopul de a restaura ordinea pe străzile Italiei, dar au avut şi conflicte cu comuniştii, socialiştii sau anarhiştii. “Cămăşile negre” atacau grevele, sindicatele rurale chiar şi municipalităţile socialiste şi acţionau cu violenţă.De obicei revoluţionarii, greviştii erau bătuţi cu o bâtă numită “manganello” şi obligaţi să bea ulei de ricin. Gruparea fascistă a crescut foarte repede, astfel că în numai 2 ani a devenit Partidul naţional fascist la un congres din Roma. În 1921 Mussolini a fost ales în Camera Deputaţilor pentru prima dată.
În 1925 a introdus legile presei care menţionau că toţi jurnaliştii trebuie înregistraţi ca fascişti. Cu toate acestea nu toate ziarele au fost luate de stat, “Corriere della Sera” a vândut de 10 ori mai multe ziare decât ziarul fascist “Il Popolo D'Italia”.
C a dictator al Italiei, întâia prioritate a lui Mussolini a fost subjugarea minţii poporului italian prin folosirea propagandei.
Mussolini a fost un iubitor al discursurilor publice. Cel mai mult timp şi l-a petrecut creeându-şi propagandă, indiferent dacă era în ţară sau în afara ei, iar experienţa sa ca jurnalist l-a ajutat foarte mult. Presa, radioul, educaţia, filmele, toate erau atent supravegheat îndeaproape pentru a promova fascismul ca fiind doctrina secolului XX. Principiile doctrinei au fost enumerate în articolul despre fascism scris de Giovanni Gentile şi semnat de Mussolini, care a apărut în Enciclopedia italiană în 1932.
În afara faptului că a fost fondatorul fascismului şi dictatorul Italiei, Benito Mussolini a fost şi “starul” Italiei în perioada în care a condus-o. Cultul personalităţii şi propaganda pe care a făcut-o l-a făcut să fie astfel. Curajos, carismatic, un foarte bun vorbitor şi scriitor dedicat cauzei sale, a reuşit să implementeze fascismul în minţiile italienilor, unerori, doar prin discursurile pline de motivaţie şi entuziasm.
