Dimensiuni ale genului în arta lui Egon Schiele jpeg

Dimensiuni ale genului în arta lui Egon Schiele

­čôü Biografii
Autor: Vlad Mihaila, Vlad Mihaila, Vlad Mihaila, Vlad Mihaila

Viena sf├ór┼čitului de secol XIX ┼či ├«nceputului de secol XX apare istoricilor ca un spa┼úiu al contrariilor:pe de-o parte, este spa┼úiul prin excelen┼ú─â conservator, capital─â a unui vast ┼či multina┼úional Imperiu, mo┼čtenitoare a unei tradi┼úii catolice ┼či aristocratice multiseculare. Este una dintre cele mai populate ┼či mai cosmopolite metropole occidentale, reduta unui regim politic ultraconservator, bastion al stabilit─â┼úii politice ├«ntruchipat simbolic de ├«mp─âratul Franz Iosif.

Pe de-alt─â parte, acest spa┼úiu este minat de tensiuni sociale ┼či etnice care vor conduce la ├«nceputul secolului al XX-lea la conflicte armate (culmin├ónd cu declan┼čarea Primului r─âzboi mondial) ┼či la disolu┼úia Imperiului Austro-Ungar. Cele dou─â lumi contrasteaz─â puternic ├«n aceast─â perioad─â:moralit─â┼úii ┼či modului de via┼ú─â burghez, germanic ┼či occidental li se opun, treptat, idei ┼či curente venite at├ót din spa┼úiul artei (Gustav Klimt, Egon Schiele, Alfred Kubin, Oskar Kokoschka ÔÇô arte plastice, Robert Musil, Franz Kafka, Arthur Schnitzler, Stefan Zweig ÔÇô literatur─â), c├ót ┼či din spa┼úiul ┼čtiin┼úelor cognitive pionerate de lucr─ârile lui Sigmund Freud. Sentimentul unui sf├ór┼čit continuu, al disolu┼úiei vechilor valori ┼či credin┼úe morale, al inevitabilului declin ┼či al iminentei dispari┼úii sunt teme centrale ├«n operele arti┼čtilor aminti┼úi anterior. ├Än lucr─ârilor lor, fie ele de un pronun┼úat subiectivism (fundamentate pe introspec┼úie, autoreflexie ┼či intimitate ÔÇô mai ales ├«n pictur─â), fie accentu├ónd caracteristici ale societ─â┼úii austriece de la cump─âna celor dou─â veacuri (mai ales ├«n proz─â), arti┼čtii au suprins nemul┼úumirile, fricile ┼či reful─ârile unui grup important din spa┼úiului social austriac. Folosind discursul psihanalitic freudian, multe dintre motivele ┼či simbolurile folosite de arti┼čti reliefeaz─â dorin┼úa de a rupe cu trecutul considerat ├«nvechit, desuet ┼či dep─â┼čit ┼či nevoia de a g─âsi noi formule estetice care s─â se plieze peste frustr─ârile ┼či reful─ârile generate de decaden┼úa ┼či degradarea specifice modernit─â┼úii. ├Än acest spa┼úiu ┼či ├«n aceast─â stare de spirit ce cuprindea o bun─â parte din elita intelectual─â a Vienei ├«nceputului de secol XX s-a ├«nscris ┼či a creat pictorul Egon Schiele.

Copil─âria ┼či primele ├«ncerc─âri artistice

Egon Schiele s-a n─âscut ├«n data de 12 iunie 1890, ├«n or─â┼čelul Tulln (aflat ├«n proximitatea Vienei), fiul lui Adolf Eugen Schiele (1851-1905), angajat al C─âilor ferate imperiale ┼či al Mariei Soukoup (1862-1935). ├Änv─â┼ú─âm├óntul primar l-a urmat ├«n ora┼čul natal ├«ncep├ónd cu anul 1896, pentru ca ├«n anul 1902 s─â urmeze ciclul secundar ├«n ora┼čul Krems. ├Än acea┼či an se va muta ├«n ora┼čul  Klosterneuburg, unde ├«┼či va continua studiile. Unul dintre momentele definitorii ale vie┼úii artistului se va cristaliza ├«n anul 1905, odat─â cu moartea tat─âlui s─âu, pensionat pe caz de boal─â de c├ó┼úiva ani. Din aceast─â perioad─â dateaz─â primele sale ├«ncerc─âri artistice, Egon aleg├ónd s─â deseneze numeroase autoportrete.

O oper─â sub semnul angoasei

Moartea tat─âlui s─âu l-a afectat profund pe t├ón─ârul artist, el admi┼ú├ónd c─â acest episod i-a influen┼úat ├«ntr-o propor┼úie cov├ór┼čitoare at├ót orientarea aristic─â ulterioar─â, c├ót ┼či rela┼úia cu mama sa. Astfel, t├ón─ârul Egon va deveni un adolescent singuratic, introvertit, pentru care pictura reprezenta singurul mod de exprimare autentic, sincer. Crez├ónd c─â mama sa nu a resim┼úit la fel de intens pierderea tat─âlui, artistul se va sim┼úi ├«nstr─âinat fa┼ú─â de aceasta, cu at├ót mai mult cu c├ót Maria nu-i aprecia ├«ncerc─ârile artistice, consider├óndu-le porniri egoiste, excese adolecentine. ├Än anul 1906, Schiele este admis ├«n cadrul ┼×colii de Arte Frumoase din Viena (Kunstgewerbeschule), ├«n care studiase ┼či viitorul s─âu prieten ┼či admirator, Gustav Klimt. La insisten┼úele unor profesori, este trimis s─â studieze ├«n spa┼úiul mult mai conservator al Academiei de Arte Frumoase din Viena (Akademie der Bildenden K├╝nste), unde ├«l va avea ca tutore pe pictorul academist Christian Griepenkerl. ├Äncorsetat de restric┼úiile specifice acestui tip de art─â, t├ón─ârul Schiele va p─âr─âsi Academia trei ani mai t├órziu.

Prietenia cu Gustav Klimt ┼či primele expozi┼úii

Din ace┼čti ani debuteaz─â prietenia t├ón─ârului artist cu Gustav Klimt, care ├«l va ajuta at├ót material (cump─âr├óndu-i desenele sau f─âc├ónd schimb de picturi cu el), c├ót ┼či profesional (├«l va introduce ├«n cadrul celebrelor ÔÇ×Ateliere vienezeÔÇŁ ce func┼úionau din anul 1903 datorit─â arhictectului Josef Hoffmann;├«l va sprijini s─â-┼či prezinte lucr─ârile ├«n cadrul Expozi┼úiei interna┼úionale ÔÇ×KunstschauÔÇŁ, al─âturi de arti┼čti consacra┼úi precum Henri Matisse, Vincent van Gogh, Paul Gauguin, Edvard Munch, Pierre Bonnard, Oskar Kokoshka). Urmeaz─â afi┼čarea lucr─ârilor sale ├«n cadrul altor galerii, precum cea din Neukunstgruppe (Praga, 1910), Sonderbund (1912), Munchen (1911), prima expozi┼úie av├óndu-l pe Schiele ca singur artist reprezentat av├ónd loc ├«n anul 1913 (Munchen), urmat─â de una similar─â ├«n Paris (1914). ├Än anul 1911, Schiele o cunoa┼čte pe t├ón─âra Valerie Neuzil, ├«mpreun─â cu care va p─âr─âsi Viena pentru o scurt─â perioad─â. Atonia ┼či spleen-ul resim┼úite ├«n capitala austriac─â vor fi ├«nlocuite de exuberan┼ú─â ┼či hedonism ├«n mediul izolat al or─â┼čelului boem Krumau. Aici Schiele ├«i va realiza iubitei o serie de portrete ┼či va convinge tinere localnice s─â-i fie modele pentru realizarea de lucr─âri cu un pronun┼úat ┼či adesea ostentativ caracter erotic. Ca urmare a ini┼úiativelor sale artistice, Schiele va fi obligat de c─âtre localnici s─â p─âr─âseasc─â or─â┼čelul, stabilindu-se apoi ├«n Neulengbach.

Sfidarea moralităţii burgheze

Duc├ónd un stil de via┼ú─â boem, care contrazicea flagrant cu normele morale aprobate de majoritatea popula┼úiei Imperiului (va continua s─â ademeneasc─â minore ┼či prostituate ├«n studioul s─âu), Schiele va fi arestat ┼či condamnat la 21 de zile de ├«nchisoare (fiind ini┼úial acuzat c─â ar fi r─âpit ┼či sechestrat minori, pentru ca apoi s─â fie condamnat pentru afi┼čarea de desene cu caracter pornografic), din care va isp─â┼či doar trei. ├Än perioada deten┼úiei (aprilie 1921), va realiza 12 desene care reliefeaz─â frustrarea pe care o resim┼úea ca artist judecat pentru c─â a abuzat de  libertatea sa artistic─â. ├Än anul 1914 se va ├«ndr─âgosti de surorile Edith ┼či Ad├ęle Harms, pentru a se c─âs─âtori cu prima ├«n anul 1915, ├«ncerc├ónd s─â p─âstreze ┼či leg─âtura cu Valerie.

Odat─â cu desf─â┼čurarea Primul r─âzboi mondial, Schiele va fi mobilizat ├«n anul 1915, dar nu va participa activ ├«n cadrul r─âzboiului;├«n schimb, va fi deta┼čat ├«n diferite ora┼če din Imperiu, fiind ├«ns─ârcinat cu escortarea ┼či p─âzirea prizenierilor ru┼či. Din aceast─â perioad─â dateaz─â o serie de desene ┼či picturi ├«nf─â┼úi┼č├ónd solda┼úi ru┼či. ├Än anul 1917, Schiele se va restabili ├«n Viena, unde se va remarca drept unul dintre cei mai importan┼úi arti┼čti ai avangardei, mai ales dup─â moartea lui Gustav Klimt, ├«n anul 1918. El va fi cel mai celebrat artist din cadrul celei de-a 49-a expozi┼úie a ÔÇ×Secesiunii VienezeÔÇŁ din anul 1918, ap─âr├ónd ca figura central─â de pe posterul evenimentului ┼či av├ónd mai mult de 50 de lucr─âri expuse ├«n salonul principal al expozi┼úiei. Schiele va muri un an mai t├órziu, ├«n data de 31 octombrie 1919, la trei zile dup─â so┼úia sa, victim─â a epidemiei de grip─â spaniol─â.

Egon Schiele ÔÇô artist expresionist

            Egon Schiele se ├«ncradreaz─â din punct de vedere estetic ├«n curentul amplu al Expresionismului. Prima definire ┼či teoretizare a acestui nou curent artistic a apar┼úinut lui Roger Elliott Fry (1909), pun├óndu-i caracteristicle estetice ├«n opozi┼úie cu cele ale Impresionismului. ├Än timp ce arti┼čtii impresioni┼čti militau pentru deta┼čare emo┼úional─â fa┼ú─â de obiectul reprezentat, expresioni┼čtii evocau tulbur─ârile interioare ale artistului. Expresionismul ├«n arta plastic─â exprim─â fractura produs─â de conceptul freudian de incon┼čtient ├«n alc─âtuirea con┼čtiin┼úei umane. Reful─ârile, angoasele, sentimentele ┼či amintirile reprimate sunt catalizatorii unui nou tip de art─â care face din autor subiectul ┼či obiectul propriei opere. Lucr─ârile lui Schiele sunt ├«ncadrate deopotriv─â ├«n curent Expresionist ┼či ├«n curentul Art Noveau, accentul c─âz├ónd pe inova┼úiile sale stilistice (formele r─âsucite ┼či contorsionate ale corpului, cu linii ├«ngro┼čate, aproape caricaturale, predilec┼úia pentru teme erotice ├«n care macabrul, lugubrul, iminen┼úa mor┼úii reliefeaz─â dubla natur─â a fiin┼úei umane ÔÇô vitalitatea ┼či inevitabilul sf├ór┼čit, sexualitatea care apare adesea ├«n formele sale grote┼čti, androgine, nediferen┼úiate fenotipic). ├Än activitatea sa de numai un deceniu, Schiele a realizat peste 330 de picturi ├«n ulei ┼či mai mult de 2.500 de desene, fiind un artist extrem de prodigios. De┼či majoritatea crea┼úiilor sale sunt portrete (peste 100 de astfel de lucr─âri), artistul a pictat ┼či peisaje citadine, naturi moarte ┼či peisaje rurale.

            ÔÇ×Autoportret cu grimas─âÔÇŁ (1910)

autoportret cu grimasa jpg jpeg

            Din seria de autoportrete, merit─â amintit─â lucrarea ÔÇ×Autoportret cu grimas─âÔÇŁ din anul 1910. Se remarc─â cu destul u┼čurin┼ú─â pozi┼úia contorsionat─â a corpului, care ├«i comunic─â privitorului durerea ┼či nevrozitatea artistului. De asemenea, corpului ├«i este exagerat─â carnalitatea ┼či fragilitatea, consisten┼úa sa material─â sfid├ónd conven┼úiile sociale cu privire la nuditate. Artistul ilustreaz─â un trup bolnav, expresia angoaselor ┼či chinurilor interioare g─âsindu-┼či o poart─â de acces spre privitor prin intermediul grimasei ┼či al contract─ârii generale a mu┼čcilor. Nu exist─â aici niciun element constitutiv al masculinit─â┼úii clasice:sl─âbiciunea fizic─â maladiv─â, organul genital absent (sau care aminte┼čte de cel feminim, accentu├óndu-se androginismul, spargerea conven┼úiilor sociale cu privire la distinc┼úiile stricte dintre genuri), pozi┼úia contorsionat─â a corpului anun┼ú─â o nou─â estetic─â, ├«n care primeaz─â viziunea artistului racordat─â la tr─âirile sale interioare ┼či dialogul direct pe care acesta ├«l poart─â cu cititorul, fie chiar ┼či sub forma ini┼úial─â de ┼čoc, uimire, respingere.

            ÔÇ×PrietenieÔÇŁ (1913)

prietenie jpg jpeg

Disolu┼úia conceptului standard de gen este reliefat─â ┼či prin intermediul lucr─ârii ÔÇ×PrietenieÔÇŁ din anul 1913. Aici, artistul portretizeaz─â dou─â personaje ├«mbr─â┼úi┼čate, av├ónd corpurile scheletice lipite unul de cel─âlalt. Din nou, genul personajelor nu se supune clar dihotomiei b─ârbat ÔÇô femeie. Lucrarea sugereaz─â at├ót intimitatea dintre personaje, c├ót ┼či distan┼úa inevitabil─â care separ─â doi oameni oric├ót de apropia┼úi (personajul din dreapta prive┼čte direct, sfid─âtor privitorul, ├«n timp ce cel din st├ónga se odihne┼čte pe um─ârul primului, cu ochii ├«nchi┼či). Nuditatea este aici o marc─â a intimit─â┼úii, o intimitate ce se dore┼čte a fi privit─â, protejat─â, dar ┼či respins─â ca ne├«n┼úeleas─â de cei din afara cuplului. Liniile sunt ├«ngro┼čate, formele sunt dure, geometrice, ├«ns─â tr─âirile transmise sunt c├ót se poate de umane.

ÔÇ×Nud femininÔÇŁ (1910)

nud feminin jpg jpeg

Lucrarea ÔÇ×Nud feminimÔÇŁ ├«nf─â┼úi┼čeaz─â aspecte ale acestui gen, filtrate ├«ns─â de emo┼úiile ┼či tr─âirile autorului. Astfel, se observ─â alegerea culorii de fundal (├«n fapt, a culorii ce domin─â ├«ntreaga crea┼úie) ÔÇô rozul, culoare prin excelen┼ú─â asociat─â genului feminin. Nuan┼úele de alb ce ├«nconjoar─â personajul au rolul de a sublinia formele corpului fenimin prezentat aici nu ├«n forma sa clasic─â, canonic─â, ci evident mutilat, sec┼úionat, amputat. Lipsa membrelor (deci a gra┼úiei feminine ├«n sens clasic) nu duce totu┼či la diminuarea fragilit─â┼úii ┼či delicate┼úii asociate genului feminin. Artistul a conservat ceea ce pentru el este esen┼úial fenimin:forma bazinului, a s├ónilor, a sexului. Lipsa membrelor atrage aten┼úia tocmai asupra acestor elemente fizice. Chipul personajului exprim─â senzualitate, ochii str├ón┼či ┼či privirea ├«ncruntat─â suger├ónd sfidarea privitorului. P─ârul este desenat ├«ntr-un stil diferit (culorile arat─â ca ┼či c├ónd ar fi fost aruncate pe suprafa┼úa de lucru), contrastul de roz ┼či negru accentu├ónd ideea de senzualitate. M├óna poate fi cea a autorului, care ├«┼či anun┼ú─â prezen┼úa protectoare ├«n acest spa┼úiu intim.

Egon Schiele ┼či mo┼čtenirea avangardismului

Ruptura pe care a reprezentat-o crea┼úia lui Egon Schiele fa┼ú─â de canoanele artistice ┼či morale ale ├«nceputului de secol XX se ├«nscrie ├«n proiectul mai amplu al arti┼čtilor ┼či intelectualilor europeni grupa┼úi ├«n jurul conceptului de ÔÇ×Avangard─âÔÇŁ ÔÇô acela de a remodela o lume pe care ei o considerau ├«nchis─â, refractar─â ┼či ├«nvechit─â. Expresionimul, ca prim curent de avangard─â care ┼či-a g─âsit ├«nt├óia expresie artistic─â ├«n spa┼úiul germanofon are ├«n lucr─ârile artistului austriac o puternic─â ┼či original─â voce. Duc├ónd o via┼ú─â excentric─â, izol├óndu-se mereu ├«n propriul sa lume, Egon Schiele este un reprezentant memorabil al principiului ÔÇ×art─â pentru art─âÔÇŁ ┼či un artist pentru care corpul, sexualitatea, genul ┼či moartea au reprezentat avatarurile necesare ┼či problematice ale existen┼úei sale.

Surse

Aoife Sadlier, An exploration of the origins and development of Expressionism in twentieth-century music, în, 2011 Undergraduate Awards Competition, Cork Institute of Technology, 2011

Esther Selsdon, Jeanette Zwingerberger, Ashley Bassie, Schiele, Grange Books, Rochester, 2007

Frank Whitford, Egon Schiele, Thames and Hudson, London, 1981

Frank Whitford, Expressionist Portraits, Abbeville Press, New York, 1987

Jin-Tsann Yeh, Being-there:an Existentialism Point of View in Egon Schiele's Self-portraits, în, The International Journal of Arts Education, 2007