Lilly Carandino, frumoasa actriţă aruncată în temniţă de comunişti după „Înscenarea de la Tămădău”

Una dintre cele mai spectaculoase actriţe de pe scena Naţionalului bucureştean, Lilly Carandino, a fost considerată Greta Garbo a României, atât pentru talentul său cât şi pentru izbitoarea asemănare cu vedeta hollywoodiană. Artista a trăit momente cumplite în 1947 când a fost arestată.

Lilly Guşeilă s-a născut în februarie 1909 la Brăila, într-o familie de profesori. Pasiunea pentru teatru o poartă spre Bucureşti, unde urmează cursurile Conservatorului de Artă Dramatică, pe care le absolvă în 1928.

Debutează în acelaşi an pe scena Naţionalului, în piesa „Lorenzaccio” a lui Alfred de Musset. Obţine o bursă şi părăseşte apoi scena românească, urmând cursuri de artă dramatică la Paris în perioada 1928 şi 1931. Aici îl reîntâlneşte pe Nicolae Carandino, fost elev al tatălui său. Cei doi se îndrăgostesc şi se căsătoresc în Oraşul Luminilor.

Actriţa revine pe scena bucureşteană – mai întâi interpretând o serie de roluri la teatrele Regina Maria, Maican, Odeon, Victoria, Bulandra iar, din 1935, la Teatrul Naţional. În 1941 primeşte Premiul pentru creaţie acordat tinerilor actori, pentru rolul Margaretei din Faust.

Se numără printre puţinele actriţe ale vremii care s-au bucurat, chiar de la debut, de roluri importante. Un alt actor celebru al acelor vremuri, Fory Etterle, spunea despre Lilly Carandino că avea „un temperament de o natură cu totul aparte, puternic şi adânc şi, în acelaşi timp, de o mare delicateţe, avea o apariţie de o paloare stranie, fascinantă, ca şi când ar fi iradiat lumină, când intra în scenă”.

Din păcate, Lilly Carandino nu a rămas în istorie datorită rolurilor jucate pe marile scene ale Bucureştiului. Numele ei este consemnat mai ales datorită apartenenţei la aşa numitul “grup de la Tămădău”, grup de tineri membri ai Partidului Naţional Ţărănesc (soţul actritei, ziaristul şi criticul de teatru Nicolae Carandino, a fost director al ziarului “Dreptatea”) care au încercat să fugă în occident, încercând să scape de tăvălugul arestărilor comuniste care începuseră deja. Toţi membrii grupului au fost prinşi şi arestaţi de „organele” noii puteri instalate în România.

Zarurile erau aruncate

În 1947 a fost arestată alături de soţul său, Nicolae Carandino, ca parte a „grupului de la Tămădău” – când liderii ţărănişti au încercat să părăsească România, însoţiţi de familiile lor, la bordul unui avion particular.

„Maniu îmi spusese că nu e cazul să ne luăm cu noi nevestele. Se făcea o singură excepţie: N. Penescu condiţionase plecarea lui de plecarea simultană a soţiei sale. Fără să am vreo certitudine, ba chiar dimpotrivă, i-am spus (lui Lilly) că o iau şi… să-şi facă bagajele. Le-a făcut într-o stare de exaltare care, mai târziu, examinate de Securitate, urma să provoace legitime nedumeriri. Obiecte secundare, mănuşi, fotografii, ziare înghesuite.

Rochiile indispensabile în schimb, se împătureau puţine şi la întâmplare. Lilly nu avea, fireşte vocaţie politică, dar în momentul dat era alături de mine, iar eu, bănuind ceea ce ar fi urmat, în defavoarea ei, dacă o părăseam, m-am grăbit – din bunăvoinţă – să o îmbarc într-o aventură din care nu s-a mai putut degaja. Fiecare dintre noi pluteam în absurd, fără să ne dăm seama că oricât de legitime, oricât de raţionale ne-ar fi faptele, destinul avea socotelile lui aparte, socoteli în măsură să le răstoarne pe cele individuale. (…) Am ajuns relativ repede la Tămădău, lângă Fundulea, unde urma să sosească la ora 6 dimineaţa avionul. Cele câteva ore care ne mai despărţeau de ora fatală le-am petrecut în conversaţii mai mult sau mai puţin glumeţe.

Devreme ce zarurile erau aruncate, nu credeam că ezitările melancolice, anxietăţile şi spaimele aveau vreun rost. De altfel, dintre noi toţi, singură Lilly avea presimţirea catastrofei care ne aştepta. Sensibilitatea ei de femeie şi mai ales formaţia profesională i-au permis presimţiri uluitoare. În timp ce noi vorbeam în general despre viitor, ea examina cu ochi lucizi prezentul. Şi descoperea că toţi călătorii care ne însoţeau erau în realitate agenţi, că intrasem într-o capcană îngrozitoare şi că eram de o teribilă inconştienţă devreme ce nu ne dădeam seama de adevăr” – descrie Nicolae Carandino episodul Tămădău în cartea sa de memorii „Nopţi albe şi zile negre. Memorii din închisorile şi lagărele comuniste”.

Mai zi o dată, doamna artistă!

Condamnată la 6 luni de închisoare corecţională, actriţa a fost eliberată în 1948 din Penitenciarul Central de Femei din Ilfov. Lia Lazăr-Gherasim, fiica fruntaşului PNŢ Ilie Lazăr, arestat la Tămădău, a consemnat despre această perioadă:

„Ne-a povestit mai târziu mama, cât de impresionant era sa o vezi pe marea şi frumoasa Lilly Carandino cum urca pe prici şi recita “De la Nistru pân’ la Tisa” cu atâta pasiune încât şi gardiencele ce ascultau la uşa şi se uitau prin vizetă, cereau: “mai zi o dată, doamna artistă”.

Până în 1964, actriţei i s-a interzis să profeseze. A mai jucat, apoi, până în 1969, scena Teatrului de Stat din Ploieşti. Lilly Carandino s-a stins din viaţă în 1995 la Bucureşti.

Citește mai multe amănunte despre „Înscenarea de la Tămădău” pe adevarul.ro

_{Foto sus: Lilly Carandino (foto: memorialsighet.ro)}