Cuvântul lui Brătianu valora mai mult decât o sută de ambasadori jpeg

Cuvântul lui Brătianu valora mai mult decât o sută de ambasadori

­čôü Biografii
Autor: Emanuel B─âdescu

├Än noaptea de 3 spre 4 mai 1891, la Florica, la finalul unei zile cu ÔÇ×furtun─â ┼či cutremurÔÇŁ, ├«nchidea ochii Ion C. Br─âtianu. Acela al c─ârui cuv├ónt ÔÇô afirma Bismarck ÔÇô ÔÇ×valora mai mult dec├ót o sut─â de ambasadoriÔÇŁ. La 120 de ani de la dispari┼úia ÔÇ×monumentuluiÔÇŁ Br─âtianu, ÔÇ×HistoriaÔÇŁ v─â propune o trecere ├«n revist─â a celor mai importante momente ale agitatei sale vie┼úi politice;├«ncepem cu t├ón─ârul-Br─âtianu, care primise botezul insurec┼úiei revolu┼úionare la Paris, ├«n februarie 1848, ┼či sf├ór┼čim cu marele om de stat-Br─âtianu, la moartea c─âruia Regele a pl├óns.

Inspirat─â de revolu┼úia francez─â, dar marcat─â profund de trecerea viforoas─â a lui Napoleon, burghezia european─â a declan┼čat un veritabil r─âzboi contra sistemului feudal ┼či a cutumelor sale ├«nrobitoare pentru cine nu era nobil ori cre┼čtin. Av├ónd la ├«nceput c├ómp de lupt─â saloanele ┼či societ─â┼úile secrete, pu┼úin cate pu┼úin, acest r─âzboi a ie┼čit in strad─â, ├«mp├ónzind ora┼čele cu baricade, ora┼čele fiind citadelele burgheziei acelor timpuri. Arma de lupt─â era programul revolu┼úionar liberal, lozinca utopic─â, ├«ns─â perfect─â ideologic:ÔÇ×Dreptate, Egalitate, LibertateÔÇŁ ┼či emanci┬şparea na┼úional─â... De┼či nu se poate sus┼úine c─â poporul ├«n┼úelegea mare lucru, faptul c─â se vorbea ├«n numele lui, c─â era chemat s─â con┬şcretizeze promisiunile programului revolu┼úionar, l-a m─âgulit. Atragerea poporului de partea sa, ├«ndeosebi a celui urban, a fost prima victorie a burgheziei ┼či, totodat─â, condi┼úia sine qua nona generaliz─ârii acestui r─âzboi special. Cine erau conduc─âtorii? ├Än majoritate, odrasle de mici sau mari feudali, rareori de burghezi. Trimi┼či ├«n Fran┼úa la ├«nv─â┼ú─âtur─â, ei au primit lumina revolu┼úionar─â ├«n lojele de rit francez. C├ónd s-au ├«ntors acas─â, au ridicat steagul ┼či au por┬şnit lupta. Se ├«ntorceau nu ├«mpotriva p─ârin┼úilor, care au minimalizat acest fenomen, consider├óndu-l un moft de adolescen┼ú─â ├«nt├órziat─â, ci ├«mpotriva sistemului ├«n care, fire┼čte, p─â┬şrin┼úii lor ocupau diferite func┼úii, conform rangului. Anul 1848 a repre┬şzentat etapa exploziv─â la nivel european a acestui r─âzboi ┼či prima pre┬şluare a puterii de c─âtre sec┼úiile na┼úionale ale conducerii masonice revolu┼úionare.

Acuarela de Costache Petrescu Tricolore1848 jpg jpeg

Primii pa┼či ai lui Br─âtianu pe scena politic─â autohton─â

├Än fruntea sec┼úiei valahe ÔÇô component─â a Partidei Na┼úionale a rom├ónilor ÔÇô se afla Ion C. Br─âtianu, un t├ón─âr ├«n v├órst─â de 27 de ani, originar din Pite┼čti. Dup─â ce primise botezul insurec┼úiei revolu┼úionare la Paris ├«n februarie 1848, se ├«ntorsese cu tovar─â┼čii s─âi de lupt─â ┼či de idei ├«n ┼úar─â, ferm hot─âr├ót s─â ├«mplineasc─â, sau cel pu┼úin s─â ÔÇ×plantezeÔÇŁ ├«n min┬ştea ┼či inima poporului s─âu, idealurile ├«n care credea ┼či care, singurele ├«n opinia sa, puteau garanta viitorul str─âvechii Dacorom├ónii. Dar revolu┼úia ÔÇô pl─ânuit─â s─â izbucneasc─â la 11 aprilie concomitent la Ploie┼čti, Izlaz ┼či Bucure┼čti ÔÇô a fost am├ónat─â din cauza pruden┼úei guvernului revolu┼úionar francez, care a oferit ├«n schimb sprijin diplomatic la Constantinopole.

La 10 mai ÔÇô dat─â ce va marca simbolic cele mai de seam─â victorii ale Partidei Na┼úionale ÔÇô a luat fiin┼ú─â ÔÇ×Comitetul revolu┼úionar din ┼óara Rom├óneasc─âÔÇŁ, care a ales o ÔÇ×Co┬şmisie executiv─âÔÇŁ cu puteri depline ├«n organizarea ┼či conducerea revolu┬ş┼úiei. Cu toate c─â era ├«n leg─âtur─â direct─â cu Centrul de la Paris, Ion C. Br─âtianu s-a mul┼úumit doar cu rolul de membru al ÔÇ×Comitetului revolu┬ş┼úionarÔÇŁ, politica aceasta de activitate ├«n umbr─â fiindu-i caracteristic─â p├ón─â ├«n preajma r─âzboiului din 1877, ceea ce, desigur, nu ├«nsemna c─â rolul s─âu era cumva secundar. Dimpotriv─â. Revenind la acest prim mare pas pe scena politic─â rom├óneasc─â, trebuie precizat c─â Ion Br─âtianu a fost cel care a supravegheat definitivarea ÔÇ×programului revolu┼úieiÔÇŁ ┼či c─â tot el a insistat s─â fie ales C. A. Rosetti ├«n ÔÇ×Comisia Executiv─âÔÇŁ ├«n locul lui Ion Ghica, trimis la Frankfurt ┼či Constantinopole ca ÔÇ×agent confiden┼úialÔÇŁ. Aceste dou─â ini┼úiative vor c├ónt─âri greu ├«n desf─â┼čurarea ulterioar─â a evenimentelor v─âzut─â din unghiul na┼úionalismului luminat.

Familia lui Ion  C  Bratianu jpg jpeg

ÔÇ×TricolorulÔÇŁ, cea mai important─â ├«nf─âptuire a revolu┼úiei burgheze

├Äntruc├ót scopul ÔÇ×de urgen┼ú─âÔÇŁ dar ┼či de viitor al Partidei Na┼úionale consta ├«n ├«ndep─ârtarea influen┼úei ruse┼čti, Comitetul l-a instruit pe Ion Ghica s─â ob┼úin─â sprijinul ├Änaltei Por┼úi, chiar s─â cear─â guvernu┬şlui otoman ca, de comun acord cu principalele cabinete ale Europei, s─â pun─â cap─ât oric─ârei interven┼úii ale agen┼úilor ┼óarului sau ale armatei ruse ├«n Principate. La sosirea comisarului Por┼úii, Talaat Efendi, Ion C. Br─âtianu ┼či al┼úi membri ai Comitetului i-au ├«nm├ónat un Memoriu ├«n care se stipula ├«nl─âturarea Regulamentului Organic, formarea unei Adun─âri na┬ş┼úionale ┼či ├«ntocmirea unei Constitu┼úii democratice. ├Än subsidiar, au┬ştorii Memoriului invocau dreptul de autonomie al ┼ú─ârii, garantat prin ÔÇ×Capitula┼úiiÔÇŁ ┼či reconfirmat recent prin tratate interna┼úio┬şnale.

C├óteva zile mai t├órziu, ├«n ziua de vineri, 11 iunie 1848, Ion C. Br─âtianu, C. A. Rosetti ┼či al┼úii au ├«nm├ónat Programul revolu┼úionar Domnitorului Gheorghe Bibescu. Acesta, ÔÇ×v─âz├ónd st─âruin┼úa poporuluiÔÇŁ, l-a aprobat imediat, fiind de acord ┼či cu alc─âtuirea ÔÇ×guvernului provizoriuÔÇŁ propus de Nicolae Golescu ┼či de I. C. Br─âtianu. Peste trei zile, ├«n urma protestelor vehe┬şmente ale consulul ┼úarist Pavel Kotzebue, Domnitorul a abdicat, l─âs├ónd c├órma ┼ú─ârii ├«n grija guvernului s─âu legal, fals numit provizoriu. Pe str─âzi a r─âsunat atunci lozinca ÔÇ×Tr─âiasc─â libertatea! Tr─âiasc─â Rom├ónia!ÔÇŁ.

St─âp├óni pe situa┼úie, revolu┼úionarii au format un guvern ├«n care Ion C. Bratianu, Nicolae B─âlcescu, C. A. Rosetti ┼či A. C. Golescu au fost numi┼úi secretari. ├Än aceea┼či zi, 14 iunie 1848, guvernul a decretat ca steagul ┼ú─ârii s─â fie tricolorul:albastru, galben ┼či ro┼ču cu deviza ÔÇ×Dreptate-Fr─â┼úieÔÇŁ. Al─âturi de conturarea con┼čtiin┼úei na┼úionale, ÔÇ×tricolorulÔÇŁ este cea mai important─â ├«nf─âptuire a revolu┼úiei burgheze.

Al  Ioan I Cuza Fotografie de Szathmari jpg jpeg

Al. Ioan I Cuza Fotografie de Szathmari

Domiciliu forţat în Franţa

H─âr┬ş┼úui┼úi ne├«ncetat de Rusia, aresta┼úi ┼či izgoni┼úi de o┼čtile otomane ÔÇô ├«n urma ultimatumului dat de ┼óar guvernului otoman ÔÇô, revolu┼úionarii valahi au luat calea exilului, marea lor majoritate ajung├ónd ├«n Fran┼úa. Aici ┼či ├«n Belgia grupul de revolu┬ş┼úionari romani va redacta revista ÔÇ×Republica Rom├ónaÔÇŁ. Apoi, implicat ├«ntr-un complot contra celui care ÔÇ×a tr─âdat Republica Francez─âÔÇŁ, ├«mp─â┬şratul Napoleon al III-lea, Ion C. Br─âtianu va avea mari probleme, reu┼čind ├«n cele din urma s─â se disculpe. Va fi totu┼či condamnat la trei ani de domiciliu for┼úat ┼či la plata a 500 de franci amend─â pentru de┼úinerea clandestin─â a unei prese de tip─ârit. Dup─â un an ÔÇ×de supraveghereÔÇŁ, la 1 iulie 1856, Br─âtianu a fost gra┼úiat. Timpul pe┬ştrecut ├«n regim de domiciliu for┼úat i-a servit pentru a-┼či apropia oa┬şmeni cu pondere ├«n statul francez, precum prin┼úul Jerome Bonaparte ┼či E. A. Thouvenel, c─âruia i-a adresat un memoriu ├«n care expunea statutul special al Principatelor ├«n cadrul Imperiului Otoman, pericolul ┼úarist ┼či interesele pe care ar trebui s─â le urm─âreasc─â Fran┼úa ├«n ÔÇ×Chestiunea OrientuluiÔÇŁ. Acest memoriu ├«l va influen┼úa pe Napoleon ┼či, implicit, va fi hot─âr├ótor pentru fondarea Statului Rom├ón.

Br─âtianu, la Dusseldorf, pentru a organiza c─âl─âtoria lui Carol de Hohenzollern

Revenit ├«n ┼úar─â cu grupul de exila┼úi pa┼čopti┼čti, Ion C. Br─âtianu s-a angajat ├«n lupta pentru Unire. ├Än concordan┼ú─â cu membrii Partidei Na┼úionale din cele dou─â principate, a contribuit la redactarea celor patru mari dolean┼úe na┼úionale:1) Uni┬şrea, 2) Autonomia, 3) Guvern constitu┼úional ┼čl 4) Prin┼ú str─âin, care vor fi acceptate de Adunarea ad-hoc. Ridic├ónd aproape zilnic masele popula┬şre ├«n sprijinul ideilor exprimate de pa┼čopti┼čti, a reu┼čit ├«mpreun─â cu prietenii s─âi s─â impun─â at├ót dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, c├ót ┼či acordul noului Domnitor asupra caracterului de tranzi┼úie a dom┬şniei sale. ├Äntr-un timp record, de numai ┼čapte ani, Partida Na┼úional─â a dat via┼ú─â programului pa┼čoptist ┼či, r├ónd pe r├ónd, celor patru dorin┼úe na┼úio┬şnale. Numit o singur─â dat─â ministru sub sceptrul lui Cuza, ├«n guvernul lui Nicolae Golescu, Ion C. Br─âtianu s-a zb─âtut pentru fondarea unor institu┼úii financiare care s─â accelereze desprinderea de sistemul otoman. Tot el va saluta, la 11 decembrie 1861, fondarea Tronului Rom├óniei. De altfel, apropiindu-se momentul aducerii Prin┼úului str─âin, la 18 noiembrie 1865 a plecat la Paris pentru a sonda aceast─â posibilitate. ├Än memoriul remis la 1 martie ├Ämp─âratului, l-a propus pe Carol de Hohenzollern, ├«nrudit pe linie matern─â cu familia Bonaparte. Accept├óndu-i-se propunerea, s-a deplasat la Dusseldorf ┼či a stabilit plecarea spre Bucure┼čti a viitorului Domnitor, care a fost uns ca principe la 10 mai 1866. Revenit ├«n ┼úar─â, a fost ales deputat ├«n Constituant─â ┼či ministru de finan┼úe ├«n guvernul de coali┼úie condus de Lasc─âr Catargiu, unul dintre Locotenen┼úii Domne┼čti. Va avea de suferit pe nedrept ├«n vara anului 1870, ├«n urma ac┼úiunii anti-carliste declan┼čate de Eugeniu Carada, concretizat─â ├«n ridicola ÔÇ×Republic─â de la Ploie┼čtiÔÇŁ.

ÔÇ×Patria nu se vinde, se conserv─â!ÔÇŁ

Br─âtianu ┼či-a exprimat m├óhnirea la vestea ├«nfr├óngerii lui Napoleon al III-lea ├«n r─âzboiul franco-prusac, consider├ónd c─â arbor├ónd ÔÇ×drapelul emancip─ârii na┼úionalit─â┼úilorÔÇŁ, acesta avea dreptul din partea Rom├óniei ┼či Italiei la ÔÇ×ve┼čnica lor recuno┼čtin┼ú─âÔÇŁ. Al─âturi de Mihail Kog─âlniceanu, C. A. Rosetti, Dimitrie A. Sturdza, Ion Ghica, fra┼úii Gole┼čti ┼či al┼úii, a pus ÔÇô ├«n mai 1875 ÔÇô bazele Partidului Na┼úional Liberal. Numit pentru prima dat─â prim-ministru la 24 iulie 1876, Ion C. Br─âtianu va avea un rol decisiv ├«n stabilirea drep┬şturilor Rom├óniei ├«n cazul particip─ârii ei la r─âzboiul ruso-turc. Astfel, la ├«nt├ólnirea de la Llvadia cu ┼óarul ┼či mini┼čtrii s─âi, a ob┼úinut recunoa┼čterea existen┼úei politice a Rom├óniei ┼či dreptul ei de a ├«ncheia tratate. Bizuindu-se pe iminen┼úa r─âzboiului ┼či pe garan┼úia oferit─â de Casa de Hohenzollern, domnitoare ├«n Germania, a fost de p─ârere ca poate fi proclamat─â Independen┼úa de Stat, declarat─â oficial ├«n data de 10 mai 1877.

B─ânuielile ├«n ceea ce-i privea pe ru┼či s-au confirmat, ace┼čtia p─âr─âsind ┼úara numai dup─â al treilea ultimatum dat de ├«mp─âratul Wilhelm I, ┼čeful Casei de Hohenzollern! Ce s-ar fi ├«nt├ómplat cu Vod─â Cuza pe tron? Ne-a ferit Dumnezeu de r─âspuns. Independen┼úa, mai corect spus Neat├órnarea, a fost recunoscut─â oficial pe plan european la Congresul de la Berlin din 1878. Memorabile r─âm├ón cuvintele lui Br─âtianu adresate cancelarului Bismark, care considera c─â ├«n locul Basarabiei revendicate de ru┼či, rom├ónii pot cere oric├ót p─âm├ónt ├«n Dobrogea:ÔÇ×Principe, nu suntem putere mare ca s─â putem cuceri ├«n alte p─âr┼úi ┼či Patria nu se vinde, se conserv─â!ÔÇŁ. ├Än consecin┼ú─â, la ├«ntoarcerea in ┼úar─â, va refuza s─â ratifice pierderea celor trei jude┼úe din sudul Basarabiei.

Carol I:ÔÇ×Pururea voi p─âstra o vie recuno┼čtin┼ú─â pentru concursul luminat ┼či patriotic ce mi-ai datÔÇŁ

Marea nedreptate f─âcut─â na┼úiunii rom├óne a fost pus─â pe seama ran┬şgului minor, de Principat, al Rom├óniei. Dup─â ce supravie┼úuise ca prin minune unui atentat ├«n ziua de 2 decembrie 1880, Ion C. Br─âtianu s-a dedicat exclusiv ├«nf─âptuirii Regatului, proclamat la 14 martie 1881. Dup─â o scurt─â vacan┼ú─â, c├ónd a p─âr─âsit func┼úia de ┼čef al guvernului, care i-a revenit fratelui s─âu Dumitru Br─âtianu, sub guvernarea c─âruia la 10 mai fusese ├«ncoronat Carol I, Ion C. Br─âtianu a ac┼úionat pentru ├«nt─ârirea statului. A luptat pentru reintegrarea Dobrogei ÔÇô veche posesiune a lui Mircea cel B─âtr├ón ÔÇô ┼či pentru acordarea unor libert─â┼úi politice evreilor, de┼či majoritatea intraser─â ilegal ├«n ┼úar─â, a tatonat prin intermediul ÔÇ×Societ─â┼úii Carpa┼úiÔÇŁ eventualitatea unei uniri cu Transilvania, a formu┬şlat deviza ÔÇ×prin noi ├«n┼čineÔÇŁ care viza dezvoltarea na┼úional─â prin propriile mijloace ┼či capacit─â┼úi creative. A ap─ârat, secondat de C. A. Rosetti, propriet─â┼úile ┼ú─âr─âne┼čti ┼či s-a preocupat de crearea industriei romane┼čti, lu├ónd ca exemplu Statele Unite ale Americii. De asemenea, a acordat o mare aten┼úie institu┼úiilor financiare. ├Än 1883, ascult├ónd ┼či consider├ónd ├«ndrept─â┼úit─â opinia lui D. A. Sturdza de a apropia Rom├ónia de Puterile Centrale, a ├«ncheiat un acord secret cu acestea ├«mpotriva amenin┼ú─ârii ┼úariste. Pe plan european numele s─âu nu a mai fost asociat cu o ┼úar─â mic─â ┼či neputincioas─â:deve┬şnise un foarte stimat prim-ministru. Bismarck ├«nsu┼či va afirma c─â un cuv├ónt al lui Ion C. Br─âtianu ÔÇ×valora mai mult dec├ót o sut─â de ambasadoriÔÇŁ!

Timpul, ├«ns─â, nu st─â ├«n loc. Erodat de o lung─â guvernare, dar ┼či de v├órst─â, marele om de stat rom├ón a demisionat la 19 martie 1888. Cu ocazia zilei onomastice, Regele Carol I i-a scris:ÔÇ×Pururea voi p─âstra o vie recuno┼čtin┼ú─â pentru concursul luminat ┼či patriotic ce mi-ai dat la acel lung ┼čir de ani ├«n care s-au s─âv├ór┼čit faptele tale mari, ├«nscrise ca o falnic─â podoab─â ├«n istoria noastr─â na┼úional─â!ÔÇŁ. Ion C. Br─âtianu a murit ├«n noaptea de 3/4 mai 1891, la Florica, ├«ntr-o zi ÔÇ×cu furtun─â ┼či cutremurÔÇŁ. ├Än semn de r─âmas bun, Regele, pl├óng├ónd, i-a s─ârutat m├óna.