Cine a fost Romulus?

Conform tradiţiei celei mai răspândite, Romulus şi Remus erau fiii lui Marte şi ai Rheei Silvia;mama lor era fiica lui Numitor, un urmaş al lui Iulus, fiul lui Enea. Numitor fusese îndepărtat din tronul Albei Longa de fratele său Amulius.

La naşterea gemenilor, pentru că era vestală şi făcuse deci jurământ de castitate, Rhea Silvia a fost întemniţată împreună cu pruncii sau, în versiunea mai cunoscută, a fost abandonată în apele Tibrului;plutind la voia întâmplării, coşul în care fuseseră puşi nou-născuţii s-a oprit în cele din urmă pe unul din maluri, unde cei doi au fost alăptaţi de o lupoaică şi adăpostiţi în vizuina ei (legenda menţionează aici şi prezenţa unei ciocănitori:lupul şi ciocănitoarea sunt animale consacrate lui Marte). Acolo i-a găsit Faustulus, păstorul turmelor regelui Amulius;acesta i-a luat acasă şi i-a îngrijit împreună cu soţia sa Acca Larentia (care avea deja doisprezece fii).

Devenind adulţi, Romulus şi Remus, cărora Faustulus le dezvăluise obârşia regească, l-au ucis pe Amulius şi l-au reîntronat pe Numitor;au părăsit apoi Alba Longa, hotărâţi să-şi întemeieze propria cetate pe malurile Tibrului. Foarte curând însă, între cei doi au apărut neînţelegeri, atât asupra locului viitoarei cetăţi, cât şi a numelui ce urma să-l poarte şi care trebuia să fie al unuia din ei. În încăierarea iscată, Remus a fost ucis de fratele său (ori de un locţiitor al acestuia, Celerus), iar Romulus a săvârşit de unul singur întemeierea.

Cea dintâi problemă pusă de cetatea nou-născută a fost popularea ei. Se spune că Romulus ar fi deschis un sanctuar pe colina Capitoliului, oferindu-le aici azil tuturor celor care, din cele mai diverse motive, doreau să-şi părăsească patria. Locul s-a umplut cu repeziciune de asasini dornici să scape de condamnare şi de sclavi fugiţi de la stăpâni. Dar, dacă în felul acesta Roma nu mai ducea lipsă de bărbaţi, femeile erau în continuare absente. Romulus a organizat atunci jocuri solemne în onoarea zeului Consus, la care i-a invitat şi pe locuitorii din regiunile vecine (sabini şi latini), bărbaţi şi femei deopotrivă;romanii au profitat de ocazie pentru a răpi toate tinerele prezente.

Sabinii şi latinii au reacţionat prompt la această ofensă, ajungându-se rapid la ciocniri violente;în timpul unei lupte crâncene femeile sabine au intervenit însă între adversari, implorându-i să lase armele şi să trăiască în pace. Rugămintea le-a fost ascultată, părţile acceptând nu doar să înceteze ostilităţile, ci chiar să fondeze împreună o singură naţiune. Ca urmare, Titus Tatius, regele sabinilor, i s-a alăturat lui Romulus la conducerea Romei.

restul articolului pe ISTORII REGASITE