Ana Pauker sau "Stalin cu fustă"

Ana Pauker sau "Stalin cu fusta" al României-aşa cum i se mai spunea în perioada de glorie-, este unul dintre cele mai controversate şi interesante personaje ale istoriei românilor. Născută în anul 1893, la Codăeşti, judeţul Vaslui, sub numele de Hanna Rabinsonh, viitorul ministru de externe al României deprinde limba ebraică din familie (bunicul său fiind rabin) şi ajunge chiar să predea într-o şcoală de profil din Bucureşti.

Este atrasă de socialism încă din tinereţe şi adera la mişcarea comunistă încă din anul 1915. Căsătorită cu activistul comunist Marcel Pauker, ea se înscrie în rândurile acestora în anul 1920. Doi ani mai târziu, este arestată împreună cu soţul ei pentru activităţi politice şi ilegale, iar dupa eliberare, pleacă în Elveţiei.

Merge apoi în Franţa unde devine membră a Comiternului şi se implică în mişcarea comunistă balcanică. Întoarsă în Romania, ea este arestata în anul 1935, şi execută 6 ani de puşcărie. Totuşi înainte de a fi eliberată este trimisă în Uniunea Sovietică la schimb cu un prizonier român. Între timp, soţul celei care va fi numită "doamna de fier a României" fusese executat în Gulag, în urma epurărilor staliniste.După ce şi-a petrecut anii războiului la adăpost în URSS, revine în România, în anul 1944, îmbracată în uniformă sovietică, călare pe unul dintre tancurile "eliberatorilor roşii".

Este aleasă secretară a Comitetului Central al PCR, iar în 1947 devine prima femeie din lume care deţine funcţia de ministru de externe şi pe cea de vice-prim ministru. De altfel chiar şi presa internaţionala reacţionează la acest eveniment, revista Time îi publică pe copertă imaginea, denumind-o femeia anului.

Ana Pauker este cea care a semnat fără să clipească actul prin care România ceda necondiţionat Insula Serpilor Uniunii Sovietice.În tot acest timp îşi creează imaginea unei veritabile "doamne de fier", şi devene incomodă pentru Gheorghiu-Dej şi comuniştii mai moderaţi şi mai apropiaţi de naţional comunism.

Pentru a scăpa de ea, este acuzată de activităţi ilegale împotriva partidului, de sabotarea agriculturii, de legături cu legionarii şi agenţii străini, acuze fictive însă suficiente cât să fie scoasă din graţiile "Ţarului Roşu", Stalin, unul din protectorii ei de până atunci. Este arestată de către comunişti români care ar fi dorit să o lichideze, după modelul Lucreţiu Pătrăşcanu, însă mâna lungă a Moscovei a apărat-o din nou, pedeapsa i-a fost comutată în arest la domiciliu. Abia în ultimii ani de viaţa i s-a permis să îşi câştige existenţa ca traducătoare la Editura Politică. A murit la 3 iunie 1960, răpusă de un cancer mamar.