Henry Johnson, povestea primului soldat afro-american care a fost decorat în Primul Război Mondial

Henry Johnson este un personaj care nu mai spune nimic tinerilor, atât americani, cât și europeni astăzi, însă rolul pe care acesta l-a jucat pe Frontul de Vest în Primul Război Mondial a fost...unul major. Acesta a fost un soldat afro-american din Armata S.U.A, care la 14 mai 1918 a reușit să respingă de unul singur, un raid al Armatei Germane, în urma reușitei sale, acesta fiind decorat, devenind astfel primul soldat afro-american care a primit o decorație în Primul Război Mondial.

  O poză ce-l înfățișează pe Henry Johnson pe câmpul de luptă, în perioada Primului Război Mondial, c.1917 (Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Henry_Johnson_ (World_War_I_soldier)  

I. Începutul vieții lui Henry Johnson

Supraviețuind în S.U.A la începutul secolului XX

 Henry Johnson s-a născut în jurul zilei de 15 iulie 1892, în orașul Winston-Salem, din statul Carolina de Nord, dacă e să ne luăm după ce afirmă el la momentul recrutării sale în Primul Război Mondial.[1] Cu toate acestea, data exactă a nașterii sale nu este cunoscută istoricilor, deoarece chiar Johnson obișnuiește, în decursul vieții sale să folosească și alte date când semna documente. La începutul adolescenței sale, acesta se mută în orașul Albany, din statul New York și pentru a se întreține, are diverse job-uri, precum șofer, amestecător de sifon sau portar al Gării Albany Union Station de pe Broadway.

II. Henry Johnson și participarea lui la Primul Război Mondial

 Henry Johnson se înrolează în Armata S.U.A la 5 iunie 1917, la acel moment fiind un soldat tânăr cu înălțimea de 1, 62 m.[2] Acest fapt se petrecea la aproape două luni de la intrarea S.U.A în Primul Război Mondial, alăturându-se Regimentului 15 Infanterie, format în totalitate din soldați de culoare din Garda Națională din New York, care, atunci când este adus în serviciul federal, este reorganizat sub numele de Regimentul 369 de Infanterie, avându-și sediul în Harlem.[3] Regimentul 369 Infanterie se alătură Brigadei 185 de Infanterie la sosirea sa în Franța, dar este retrogradată la îndatoriri de serviciu în spatele frontului în loc să efectueze pregătirea de luptă. Brigada 185 Infanterie a fost, în schimb, repartizată la 5 ianuarie 1918, Diviziei 93 de Infanterie.

 Cu toate că Generalul John.J.Pershing, Comandantul-Șef al Forțelor Expediționare Americane (AEF) de pe Frontul de Vest își dorește să păstreze forțele militare americane autonome, acesta , , împrumută” Divizia 369 Infanterie Diviziei 161 a Armatei Franceze. Motivul cel mai probabil, motivul ascuns pentru care el își dorește să desprindă unitățile afro-americane din comanda Armatei S.U.A era faptul că soldații americani albi, ce erau foarte vocali pe această temă, nu își doreau să lupte alături de trupe de culoare.[4] Mai mult decât atât, aceste regimente de culoare au parte de numeroase episoade de hărțuire de către soldații americani și chiar denigrare la cartierele-generale ale Forței Expediționare Americane (AEF), care merg atât de departe până la apariția faimosului pamflet , , Informații secrete cu privire la trupele americane de culoare”, care avertizează autoritățile civile franceze de natura presupus inferioară și presupusele tendințe ale trupelor afro-americane de a comite hărțuire sexuală. Johnson ajunge în Franța în ziua de Anul Nou a anului 1918.

 Armata Franceză avea nevoie mai mulți soldați și a primit cu entuziasm întăriririle. Regimentul 369 Infanterie, mai târziu cunoscut și sub numele de , , Harlem Hellfighters” este printre primele care sosește în Franța și în același timp, printre cele mai decorate regimente când se va întoarce acasă. Acesta este o unitate formată în totalitate din soldați de culoare aflați sub comanda, în mare parte, a unor ofițeri albi, inclusiv a comandantului lor, Colonelul William Hayward. Ideea unui regiment de soldați de culoare din Garda Națională de la New York este înaintată pentru prima dată de către Charles W.Filmore, un new-yorkez de culoare.[5]

Guvernatorul Charles Seymour Whitman, inspirat de demonstrația de curaj arătată de Regimentul 10 Cavalerie neagră în Mexic, în timpul Expediției de pedepsire a liderului mexican Pancho Villa, dintre februarie-martie 1916, aprobă proiectul. El îl numește pe Colonelul Hayward să realizeze sarcina de organizarea a unității, iar Hayward îi oferă lui Filmore comanda în calitate de căpitan al Regimentului 15 Infanterie, parte a Gărzii Naționale din New York. Regimentul 15 de Infanterie din New York devine Regimentul 369 de Infanterie al S.U.A înainte de angajarea acestuia în luptă în Franța.

 Regimentul 369 are parte de o plecare dificilă din S.U.A, făcând 3 încercări pe o perioadă de câteva luni de a naviga către Franța înainte de a dispărea în sfârșit din vedere. Chiar și atunci, vaporul lor, care oprește și ancorează înainte de a putea ieși din port din cauza unui viscol brusc, este lovit de o altă navă din cauza vizibilității reduse. Căpitanul vasului, vas numit Pocahontas vrea să se întoarcă înapoi, spre disperarea pasagerilor lui, soldații. Membrii acum nervoși și nerăbdători ai Regimentului 369, condus de Hayward, au o părere foarte proastă despre orice orice altă întârziere (întrucât voiau să ajungă cât mai repede pe Frontul de Vest și să aibă parte de acțiune).

Întrucât avariile navei erau mult deasupra liniei de plutire, căpitanul admite că nu era niciun pericol de scufundare. Hayward îl informează pe căpitan că el nu vede niciun motiv pentru care să se întoarcă, în afara de lașitate. Oamenii lui Hayward repară avaria ei înșiși, iar nava continuă să navigheze. Potrivit însemnărilor lui Hayward, soldații americani debarcă la Brest la 27 decembrie 1917.[6] Ei se descurcă foarte bine cu sarcinile pe care le au de îndeplinit ( ca ridicarea și organizarea taberelor sau a spitalelor de campanie) odată ce ajung, în sfârșit, în Franța. Cu toate acestea, va trece mult timp până când aceștia aveau să aibă parte de lupte.

 Armata Franceză repartizează regimentul lui Johnson către Avanpostul 20, în vârful Pădurii Argonne, în regiunea Champagne, echipând-o cu puști și căști franceze, Henry Johnson urmând să apară pe primelor pagini ale ziarelor din întreaga lume pentru ceea ce avea să înfăptuiască...

 Pe când era santinelă în noaptea de 14 mai 1918, Johnson și camaradul său, Needham Roberts sunt atacați de nemți. Needham este grav rănit și luat prizonier, dar Henry Johnson continuă să lupte cu grenade, cu cuțitul și chiar cu mâinile goale. Sângerând după ce căpătase mai mult de douăzeci de răni, el reușește să ucidă 4 atacatori și să-i pună pe germani pe fugă.[7]

O litografie din 1918 ce înfățișează acțiunile lui Henry Johnson din Primul Război Mondial (Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Henry_Johnson_ (World_War_I_soldier)

 Pentru curajul arătat în acea misiune, cei doi soldați afro-americani (Johnson și Roberts) sunt recompensați cu Croix de Guerre, cea mai înaltă distincție pentru curaj.[8] Ei sunt primii americani ce obțin acea distincție. Din acel moment, Henry Johnson este cunoscut drept ”Moartea Neagră”.[9] Când descria evenimentul, el continua să mențină ideea că nu era un erou, afirmând , , Nu a fost nimic atât de măreț în asta. Doar m-am luptat pentru viața mea. Un iepure ar fi făcut asta.”[10] După victoria Aliaților în Primul Război Mondial, Johnson și Regimentul 369 Infanterie, cunoscut și ca „Harlem Hellfighters” pentru tenacitatea lor în bătălie, sunt întâmpinați la întoarcerea acasă, în S.U.A, ca niște eroi. Mai mult decât atât, Henry Johnson este cel care conduce parada Regimentului 369 prin orașul New York, iar fostul președinte al S.U.A, Theodore Roosvelt îl numește pe acesta unul dintre 5 cei mai curajoși americani care au servit în Primul Război Mondial.[11]

 III. Sfârșitul vieții și moartea lui Henry Johnson

 În ciuda primirii călduroase de care Henry Johnson are parte la întoarcerea în S.U.A, în februarie 1919, Armata S.U.A nu-i recunoaște acestuia meritele pentru acțiunile sale. Înregistrările de la demobilizarea sa nu menționau rănile sale grave, iar Armata nu dorește să-i acorde acestuia distincția Purple Hurt (cea mai importantă distincție militară ce este acordată de Armata S.U.A, aceasta fiind creată de Președintele George Washington, primul președinte al S.U.A, în timpul Războiului de Independență al S.U.A, fiind acordată tuturor militarilor americani pentru acte de curaj înfăptuite în cadrul tuturor războaielor purtaet de S.U.A, fiind acordată din acel moment și până în zilele noastre).[12] Fiindu-i refuzată o alocație de dizabilitate, el se întoarce acasă în Albany, statul New York și își continuă meseria de portar la gară. Incapabil să aibă o meserie stabilă din cauza rănilor și a lipsei sale de educație, Johnson se luptă să supraviețuiască pănă ce moare, brusc, în 1929, la vârsta de 32 de ani, de miocardită.[13]

 Serviciul meritoriu pe care Henry Johnson îl face prin acțiunile sale de pe Frontul de Vest, în fața prejudiciilor și discriminării, contribuie la victoria Aliaților în Primul Război Mondial. Totuși, recunoașterea pentru serviciul făcut Armatei S.U.A în Primul Război Mondial nu va veni deloc repede. De abia la 97 de ani după serviciile realizate de acesta în luptă, Departamentul Apărării al Congresului S.U.A reevaluează înregistrările lui Johnson și îl recomandă pe acesta pentu Medalia de Onoare. Președintele Barack Obama realizează un discurs de decernare a acestei distincții postmortem către Henry Johnson, în care afirmă următorul lucru:, , Minimul pe care îl putem face este să spunem <<Știm cine ești, știm ce ai făcut pentru noi. Îți suntem recunoscători pentru totdeauna.”[14]

 În concluzie, Henry Johnson nu a fost doar un simplu soldat al Armatei S.U.A, ci un erou, care prin faptele sale curajoase i-a ajutat pe Aliați să câștige Primul Război Mondial și mai mult decât atât, prin primirea decorației Croix de Guerre, din partea Guvernului Franței, a declanșat primele manifestări ale procesului de obținere a acelorași drepturi socio-politice ca albii, proces ce va începe, timid, în anii 1920 și se va încheia de abia la mijlocul anilor 1960.

Bibliografie

I.Surse secundare

1.     Sandbrook, Dominic, Aventuri în timp.Primul Război Mondial, Editura Polirom, Colecția Historia, Iași, 2022

II.Surse web

1.     https://en.wikipedia.org/wiki/Henry_Johnson_ (World_War_I_soldier)

2.     https://www.thenmusa.org/biographies/henry-johnson/

[1] https://en.wikipedia.org/wiki/Henry_Johnson_ (World_War_I_soldier) )

[2] Ibidem

[3] Ibidem

[4] Ibidem

[5] Ibidem

[6] Ibidem

[7] Dominic Sandbrook, Aventuri în timp.Primul Război Mondial, Editura Polirom, Colecția Historia, Iași, 2022, Partea a-4-a (, , Sfârșitul Lumii”), Cap.19 (, , Furtună de oțel”), p.328

[8] Ibidem

[9] https://www.thenmusa.org/biographies/henry-johnson/

[10] Pentru citatul din Henry Johnson vezi https://www.thenmusa.org/biographies/henry-johnson/

[11] Ibidem

[12] Ibidem

[13] Ibidem

[14] Pentru discursul lui Barack Obama vezi https://www.thenmusa.org/biographies/henry-johnson/