Vioara Bernardel a lui George Enescu
Probabil cel mai iubit exponat din cadrul Secției „Dumitru și Alice Rosetti-Tescanu – George Enescu” a Muzeului Național „George Enescu” este vioara Bernardel – vioara a fost primită de muzician la câştigarea premiului I la concursul de vioară susţinut la finalizarea studiilor în cadrul Conservatorului din Paris, în 1899. George Enescu avea atunci 18 ani.
Casa Bernardel este considerată una dintre prestigioasele case de lutieri din Franța, una cu tradiție din tată în fiu, având la bază învățăturile transmise de Nicholas Lupot, probabil cel mai mare lutier din istoria muzicală a Franței.
Având dimensiunile 20 x 15 x 60 cm, instrumentul se află într-o stare bună de conservare și face parte din colecția viorilor „Enescu” recunoscute pe plan intern și internațional. Vioara este lucrată din lemn de molid și arțar roșu, având gâtul din arțar sculptat cu un rulou gingaș. Lacul de protecție are o nuanță roșie-maronie, cu tente aurii datorate fondului. În interior, dar și în cutie, apare marca lui Gustave Bernardel, considerat la finele secolului al XIX-lea drept cel mai bun lutier din Franța.
Vioara Bernardel a lui George Enescu este cea mai cunoscută dintre producțiile Casei Bernardel (în perioada Gustave Bernardel), beneficiind de plusul de valoare oferit de faptul că a fost un instrument „cântat” în mod real – George Enescu, a cărui valoare excepțională este recunoscută pe plan mondial, a folosit în mod frecvent vioara.
Fără teama de a exagera, e un instrument extrem de prețios și, în același timp, extrem de prețuit, făcând parte integrantă din istoria muzicală, legat strâns de George Enescu.
Una dintre viorile celebre ale muzicianului
Şi tocmai legătura aceasta cu George Enescu a contribuit în mod esențial la sporirea valorii instrumentului. Cum am menționat deja, vioara a fost primită de tânărul Enescu în 1899, cu ocazia absolvirii Conservatorului din Paris, fiind inscripționată cu numele muzicianului și având precizat pe o latură că este vorba de premiul I obținut la concursul de vioară susținut la finalul studiilor.
La secția „Dumitru și Alice Rosetti-Tescanu – George Enescu” sunt păstrate, de asemenea, cutia viorii, din piele de vită, cu căptușeală din catifea de culoare violet, și arcușul din lemn de arțar. Atât cutia, cât și arcușul poartă însemnele Casei Bernardel.
Vioara Bernardel este una dintre viorile celebre ale lui George Enescu, deși nu e cea mai valoroasă dintre acestea. Moștenirea enesciană include pe lângă vioara Bernardel și o vioară Guarnieri (Guarnerius) del Gesù, fabricată în 1731 și supranumită „Catedrala”, datorită profunzimii deosebite a sunetului. Un alt instrument deosebit deținut de George Enescu este vioara creată de Paul Kaul, celebru lutier francez, care poartă inscripția „Paul Kaul, Paris, AN 1937. Georges Enesco. Modèle que j’ai créé spécialment pour Georges Enesco grand artiste”.
Vioara-moştenire
De vioara Bernardel, despre care este cert că a fost folosită de George Enescu la recitaluri în Paris, dar și la Peleș sau Tescani, se leagă numeroase istorii. Între acestea, aceea privind compunerea celebrei opere Oedipe, ce a fost finalizată la Tescani, după un efort creativ întins pe mai bine de un deceniu, lucrare dedicată Mariei Cantacuzino. Opera a avut premiera în 1936; ulterior, în 1937, Maria Cantacuzino și George Enescu s-au căsătorit.
Despre vioara Bernardel se spune astfel (fără a avea dovezi certe în acest sens) că a fost folosită, alături de pianul Erard, aflat şi el la Tescani, pentru a finaliza Oedipe.
Hotărât lucru: vioara Bernardel de la Tescani este unicat. Nu există nici cea mai mică posibilitate de a recrea acest instrument, a cărui valoare este triplă: prestigiul creatorului, prestigiul celui care a folosit instrumentul și, nu în ultimul rând, vechimea. Vioara Bernardel de la Tescani este în sine o adevărată moștenire, prin muzica pe care a oferit-o, prin cel care a deținut-o și prin istoria pe care o poartă.
Muzeul Național „George Enescu
Pe dealurile domoale de pe malul Tazlăului, în satul Tescani, comuna Berești-Tazlău, se află unul dintre cele mai cunoscute obiective culturale din județul Bacău: Secția „Dumitru și Alice Rosetti-Tescanu – George Enescu” a Muzeului Național „George Enescu”.
Conacul, ridicat între 1876 și 1880 de Dumitru și Alice Rosetti-Tescanu, este încadrat în categoria micilor palate și s-a redefinit de-a lungul anilor drept un loc unde tot ceea ce înseamnă cultură este binevenit, bine primit, un axis creativ mult apreciat de artiști, dar și de vizitatori. Aici este păstrată și prețuită memoria uneia dintre cele mai influente familii boierești din Moldova, Rosetti-Tescanu, cu o istorie ce se întinde pe mai bine de trei secole, deopotrivă cu moștenirea inegalabilă a maestrului George Enescu.
Textul a fost publicat în numărul 284 al revistei „Historia” (revista:284), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 17 septembrie - 14 octombrie, și în format digital pe platforma paydemic.
FOTO: MUZEUL NAŢIONAL „GEORGE ENESCU“
Mai multe pentru tine...
