VIDEO/ FOTOGALERIE Ziua comunistă de 23 august a traumatizat bucureştenii. Vezi ce scriau ziarele şi ce făceau oamenii atunci
În urmă cu 67 de ani, România s-a alăturat Aliaţilor în lupta în lupta împotriva Axei. De atunci, an de an, 23 august, a fost o zi măreaţă, o zi în care pionierii cântauu şi recitau, militarii şi tinerii defilau, steaguri erau fluturate, Stadionul Naţional era plin.
Fosta zi naţională a României este acum o zi ca oricare alta în care, paradele sau marşurile militare ce îi băgau pe toţi în priză, sunt doar amintiri în albume prăfuite, imagini în arhivele ziarelor sau clipuri pe youtoube cu fragmente de sărbătoare. În urmă cu 67 de ani, România s-a alăturat Aliaţilor în lupta în lupta împotriva Axei. De atunci, an de an, 23 august, a fost o zi măreaţă, o zi în care pionierii cântauu şi recitau, militarii şi tinerii defilau, steaguri erau fluturate, Stadionul Naţional era plin. Regimul comunist şi paradele fastuoase ce au venit la pachet cu el au lăsat în urmă un gust amar pentru mulţi bucureşteni care le-au experimentat.
Paradele şi defilările care aveau loc în Bucureşti în ziua de 23 august erau o corvoadă pentru oamenii de rând. "Este sărbătoarea pe care am urât-o întotdeauna, şi ca elevă şi când am crescut mare, pe vremea când eram salariată. M-a chinuit şi, cu fiecare ocazie pe care o aveam, încercam să mă fofilez şi să scap. (...)În anii în care reuşeam să-mi iau concediu, chiar în perioada aceasta, făceam tot posibilul să fiu plecată din Bucureşti. Era singurul mod prin care mă asiguram că nu mă cheamă de acasă pentru a sta cu alţi mii de oameni , ca vitele, în soare, o zi întreagă ca să-l <<preaslăvesc>> pe Ceauşescu. Ţin minte că la ultimul 23 august la care am participat am făcut insolaţie şi o cădere de calciu severă încât m-au scos pe braţe din rând. Noroc că nu se închisese cordonul, altfel rămâneam acolo. Altă dată, parcă în anul '82 sau '83, am prins o zi de 23 august cu ploaie torenţială. M-am trezit pe la 02.00 - 03.00 dimineaţa, la 04.00 fiind adunarea. Trebuia să defilăm de pe şoseaua Ştefan cel Mare, de la fosta Melodia, până în Pipera. Ploua cu găleata şi ne-am udat până la piele aşteptând în ploaie camioanele cu pancarte. Ne rugam să nu mai vină, să scăpăm", a povestit Maria V., cititoare care a povestit în urmă cu un an ce însemna 23 august pentru ea.
Pentru cei care participau la defilări, condiţiile erau foarte stricte şi orice încălcare a regulilor, cât de mică, era sancţionată. "Aveam 11 ani şi tatăl meu tocmai murise cu trei luni înainte de acel 23 august. Mama încerca să susţină financiar familia, dar îi era foarte greu şi nu a putut cumpăra ţinuta completă pe care o ceruseră profesorii pentru sărbătoarea naţională din acel an - 1988, ţin minte şi acum. Rămăsesem fără băscuţa bleumarin pe care trebuia s-o port pe cap, dar am reuşit să fac rost de una indigo, un albastru închis cu o uşoară nuanţă de mov. Eram pe stadion, Ceauşescu trebuia să stea în mijloc, iar eu eram pe undeva pe diagonală-stânga, în spate de tot. Nici măcar nu mă vedeam! Totuşi, m-au scos din rând şi m-au trimis acasă, nu mi-au dat voie să particip la ceremonie din simplul motiv că basca mea avea o uşoară nuanţă de mov. La cei 11 ani pe care-i aveam, m-a marcat. Pot spune că nu m-a durut la bască". Mirela D.
"Nu aveam pantofi negri, aveam maro închis. Iar, pentru atât, m-au scos din rând şi m-au trimis acasă, doar am sfidat sistemul!!!", a spus Ionuţ.
Ziarele relatau evenimentele într-o manieră grandioasă şi orice detaliu era exagerat pentru plăcerea conducătorului. Paradele şi defilările erau obligatoriu subiecte de prima pagină.
Click pe imagini pentru galerie foto!
În 1984, la două zile după manifestaţiile din Capitală cu ocazia zilei de 23 august şi împlinirea a 40 de ani de la ieşirea României din Axa, publicaţia „Scânteia" relata pe prima pagină sepre „Marea demonstraţie a oamenilor muncii şi parada militară din Capitală". Iată cum suna începutul articolului de pe prima pagină a publicaţiei „Scânteia", din 25 august 1984:
„Într-o atmosferă de puternică însufleţire, de puternică mândrie patriotică pentru marile înfăptuiri ale prezentului nostru socialist şi de încredere în viitorul comunist al patriei, poporul român, strâns unit în jurul partidului , al secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a sărbătorit, joi, împlinirea a 40 de ani de la revoluţia de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antimperialistă, eveniment de însemnătate crucială pentru destinele ţării, care a deschis o eră nouă în istoria României, în dezvoltarea ei pe calea independenţei naţionale şi progresului social."
Semnificaţia zilei de 23 august povestită de un istoric La 23 august 1944, regele Mihai I împreună cu liderii principali ai unor partide politice se gândea la eventualitatea scoaterii României din războiul împotriva aviaţiilor. Ei sperau să-l convingă pe Ion Antonescu (conducător al statului) să fie de acord cu ieşirea din război şi să semneze armistiţiul. "Pentru data de 26 august era pregătită arestarea lui Antonescu în caz că acesta refuză propunerea regelui. Aflând că mareşalul Antonescu se pregăteşte să plece pe front, regele grăbeşte confruntare cu acesta sperând să primească un răspuns pozitiv. Cum mareşalul refuză armistiţiul spunând că trebuie să ceară voie lui Hitler, regele îl demite din funcţie şi pune să fie arestat. În aceeaşi zi toţi miniştii au fost arestaţi. În seara de 23 august, regele anunţa ieşirea din războiul impotriva alianţei", a spus istoricul Dan Falcan. Pe străzile Bucureştiului a fost bucurie mare, oamenii ieşind să sărbătorească decizia regelui. "Oamenii ieşeau în fiecare an în stradă la data de 23 august. Aveau pancarde cu portretul regelui şi strigau tot felul de lozinci. După '65 oamenii erau obligaţi de Ceauşescu să participle la aceste parade. Fiecare fabrică, fiecare uzină trebuia să trimită oameni pentru aceste manifestaţii", a adăugat istoricul.
