Unelte de mult uitate - melița
Pe vremuri, mai ales la sat, pânza se lucra în casă, folosindu-se războaiele de ţesut, nelipsite din nici o gospodărie. Astfel, din mâinile femeilor ieșeau păretarele, covoarele, ștergarele, feţele de masă și cele necesare pentru pat.
În Transilvania se lucrau două feluri de țesături: cele mai subțiri, din fire de origine vegetală (in, cânepă, bumbac) și cele mai groase (lână de oaie), cunoscute cu denumirea de postav. La oraș, meșteșugul țesutului s-a lucrat în bresle: pânzarii și postăvarii. Etapele parcurse până la produsul finit cuprindeau: scărmănatul lânii, pieptănatul fuioarelor, torsul, prelucrarea la piuă, tunderea postavului, vopsitul lânii și înălbitul pânzei.
Astăzi, o unealtă care ajuta la bătutul tulpinilor de in și cânepă, numită meliță, ajuns să fie uitată. După ce erau culese, plantele erau lăsate în apă, în jur de 10 zile, pentru a se înmuia. Prin acest procedeu, partea lemnoasă se „topea“, iar tulpinile rămâneau elastice. Acestea erau apoi uscate și bătute cu melița, pentru a putea deveni, în final fire.
Melița, alături de alte unelte folosite în gospodărie pentru confecționarea pânzelor necesare traiului zilnic, o puteți vedea la Muzeul de Etnografie Brașov din Bdul Eroilor nr. 21A, iar despre breslele brașovene puteți afla cele mai interesante povești la Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului din Piața Sfatului nr. 15. De miercuri până duminică, de la 10.00 la 18.00.
Foto: Femeie utilizând melița, Colecția Muzeului de Etnografie Brașov
Mai multe pentru tine...
