Unde a dispărut de mai bine de nouă ani Gânditorul de la Hamangia
Gânditorul de la Hamangia, ceramica de Cucuteni, carul ritualic de la Bujorul sau Tezaurul de la Pietroasele sunt cuvinte emblematice pentru întreaga cultură şi istorie a României. Toate acestea se regăsesc la Muzeul Naţional de Istorie a României, care deţine în patrimoniu circa 680.000 de piese. Muzeul de pe Calea Victoriei se află însă într-un imobil cu risc seismic ridicat, iar autorităţile nu au mai dat de câţiva ani buni niciun ban pentru reconsolidare.
La începutul săptămânii am atras atenţia asupra situaţiei în care se află Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR), una dintre cele mai importante instituţii de cultură, care deţine o multitudine de piese unicat de talie universală. Clădirea în care se află imobilul are nevoie urgentă de reconsolidare pentru că, în cazul unui cutremur, faţada MNIR, dar şi zona în care se află Tezaurul istoric al României, s-ar putea prăbuşi. Totodată, o mare parte a pieselor aflate în depozite se află în pericol din cauza degradării unor părţi ale imobilului.
Lucrările de consolidare a MNIR, situat în clădirea fostului Palat al Poştelor, veche de mai bine de 100 de ani, au început în 2002, dar au fost oprite la sfârşitul anului 2006. De atunci, autorităţile nu au mai sprijinit în niciun fel refacerea clădirii în care se regăseşte practic toată istorie a României. Actualul ministru al Culturii, Kelemn Hunor, afirmă că se vor găsi bani pentru reabilitare, dar numai după ce se va pune capăt contractului cu firma Romconstruct, patronată de Vasile Turcu. La rândul său, Vasile Turcu spune că pentru 24 de milioane de euro renunţă la contractul încheiat în 2002 pentru reconsolidarea şi reabilitarea clădirii muzeului.
În prezent, la Muzeul Naţional de Istorie se pot vizita doar Tezaurul Istoric, Lapidariumul şi copia Columnei lui Traian. Totodată, frecvent sunt organizate în holul de la intrare expoziţii. Luna aceasta doritorii pot vizita expoziţia „70/ ’80. Tinereţea noastră”, care aduce la lumină copilăria şi adolescenţa în ultimele două decenii de comunism. Până la 19 iunie va fi deschisă şi expoziţia de jucării de colecţie şi istorice „Colecţie de copilării”.
Cucuteni, Gumelniţa şi Petreşti, culturi de patrimoniu mondialÎn materialul de astăzi ne-am oprit asupra comorilor care stau ascunse în depozitele muzeului, multe dintre ele, piese rare, de o importanţă extraordinar de mare.
“Tezaurul este cartea de vizită, dar Muzeul Naţional de Istorie a României are un patrimoniu în care se regăsesc, probabil, cele mai importante documente istorice ale României. Sunt lucrări unice”, a declarat pentru adevarul.ro directorul instituţiei, dr. Ernest Oberländer Târnoveanu.
În cei 20.000 mp ai vechiului Palat al Poştelor se regăsesc cele mai antice unelte găsite pe teritoriul României, ce datează de circa 600.000 de ani şi “care atestă că ţara noastră, împreună cu alte câteva zone din sudul Europei, face parte din primele teritorii europene locuite de strămoşii noştri".
“Partea cea mai importantă din domeniul nostru cultural este cea a descoperirilor de epocă neolitică. Dacă noi avem ceva foarte valoros ca patrimoniu mondial, atunci acestea sunt marile culturi neolitice care au creat ceramica pictată. Nu este vorba numai de Cucuteni, pe care o ştie toată lumea, ci şi de Gumelniţa, Petreşti şi alte culturi din Transilvania”, afirmă dr. Ernest Oberländer Târnoveanu, de profesie arheolog şi expert în numismatică.
Gânditorul şi soţia, capodopere ale artei universale
“Pe neolitic mi-ar fi foarte greu să fac o listă, dar sigur că ar trebui să încep cu cele mai cunoscute piese: Gânditorul şi soţia lui, din cultura Hamangia. Sunt realmente nişte capodopere ale artei universale, din toate timpurile”, este de părere arheologul.
În prezent, acestea se află într-un depozit. “Regulile noastre nu ne permit să spunem unde se păstrează o piesă şi nici cât valorează ea sau cu cât este asigurată, dar este într-un loc sigur”, precizează directorul instituţiei în care mare parte a patromoniului nu poate fi valorificat aşa cum trebuie din cauza faptului că imobilul este “aproape distrus”.
Tot în depozite se află şi un vas antropomorf de la Sultana (foto), dar şi Zeiţa de la Vidra, “ o piesă superbă” despre care arheologul Dinu Rosetti a publicat imagini şi a scris, în anii 1930, că ar fi fost găsită împreună cu un pandantiv de aur. Nu se ştie însă ce s-a întâmplat cu pandantivul.
La Muzeul Naţional de Istorie a României se mai află spade şi topoare de luptă decorate cu incizii, “o adevărată capodoperă a epocii bronzului”.
Carul de la Bujorul, dovadă a existenţei tracilor
Ferit de ochii vizitatorilor se află şi celebrul car ritual de bronz de la Bujorul (foto). “Tracii care trăiau în urmă cu aproape 3.000 de ani pe teritoriul României aveau un mit al unui zeu asemănător cu Apolo, care circula într-un car tras de lebede. Acest car are pe margini reprezentări stilizate de păsări de apă, iar corpul lui este un vas în care se păstra probabil apă sfinţită pentru ceremoniile de cult. Este o piesă extraordinară şi pentru faptul că este o combinaţie de bronz cu fier. La vremea respectivă fierul era un metal foarte rar şi foarte scump. Era mai scump chiar decât argintul sau decât aurul, dar combinaţia din punct de vedere artistic este foarte rară şi foarte dificil de făcut”, explică directorul MNIR.
Tezaure în afara tezaurului
Tezaurul istoric a fost conceput ca locul în care să fie expuse bijuterii din aur, platină, pietre preţioase, afirmă dr. Ernest Oberländer Târnoveanu, adăugând însă că în ultima vreme “au fost admise şi excepţii”. Astfel, pentru că nu au fost terminate lucrările de reconsolidare, în depozitele muzeului se află o multitudine de tezaure.
Între acestea se remarcă cel de la Peretru (foto), vechi de aproximativ 2500 de ani, care a aparţinut unui tânăr principe îngropat în îmbrăcăminte de luptă împreună cu câinii lui de vânătoare şi cu calul său.
Totodată, mai sunt şi “marile tezaure de monede emise pe teritoriile noastre de oraşele greceşti Histria, Tomis, Calatis, monede getice sau dacice”.
În 1996 la Sarmizegetusa a fost descoperit cel mai mare tezaur de monede de aur de tip koson (foto), întâlnite numai în Dacia. “Nu au fost expuse în tezaur, au fost prezentate într-o expoziţie temporară şi au fost la expoziţii şi în afara ţării, ultima în decembrie 2010 la Roma”, afirmă directorul Muzeului Naţional de Istorie a României.
Transformarea Daciei în provincie romană, în 106 , este reprezentată la muzeu prin inscripţia de fondare a coloniei Ulpia Traiana Sarmizegetusa. “În vara anului 106, împăratul Traian a marcat permietrul în care s-a construit apoi capitala Daciei Romane. A fost o reproducere a fondării simbolice a Romei. Un car tras de boi de o anumită culoare cu un plug care avea brăzdar de bronz. Traian era îmbrăcat precum preoţii şi a trasat perimetrul oraşului. Însemna şi victoria asupra dacilor, dar şi crearea unei noi Rome”, explică dr. Ernest Oberländer Târnoveanu.
Activitatea minieră de la Roşia Montană, reprezentată în tăbliţe
Despre activităţiile miniere de la Roşia Montană stau mărturie două tăbliţe cerate cu inscripţii în limba latină, din secolul al II-lea, şi un fragment dintr-o roată pentru evacuarea apei din galerii.
Totodată, în depozitele MNIR se află “o colecţie superbă de sticlărie”, inclusiv un vas rarisim (foto) de mari dimensiuni cu inscripţie greacă - “Bea şi trăieşte frumos”. “Frumos în sens de etic şi moral, axios. Este şi un model filosofic la cumpătare”, explică directorul MNIR, de profesie arheolog.
“Tot din epoca romană avem capacul unei truse de scris al unei doamne care a murit în jur de 337 – 341. Trăia la Carsium, Hârşova de astăzi, şi era soţia a doua a unui ofiţer de cavalerie de rang înalt. Este o imagine traforată a lebedei şi cu o inscripţie grecească ‘Foloseşte-o sănătoasă!’, mai spune el.
Jupan Dimitrie şi lupta sa cu grecii
Depozitele MNIR ascund multe piese unice din perioada medievală, printre care şi părţi dintr-o bisericuţă săpată în cretă la Murfatlar - Basarabi, în Dobrogea, din secolul al X-lea.
Unicat este şi cea mai veche inscripţie slavă din lume (foto), datată din 943, care îl menţionează pe jupan Dimitrie care s-a luptat cu bizantinii şi a fost ucis de către aceştia. Jupan Dimitrie era şeful unui fort situat pe valul lui Traian (complex de fortificaţii care bara Dobrogea de la Dunăre la Mare, între Cernavodă şi Constanţa).
Tot în depozite se află şi cea mai veche inscripţie în limba română cu caractere greceşti - un vas (foto) din secolul X găsit la Capidava, pe care scrie “Petre”.
Dintre sigiile domnitorilor Ţărilor Române se remarcă cel al lui Alexandru cel Bun, domnul Moldovei între anii 1400 – 1432.
Expoziţie cu steagul lui Ştefan cel Mare
Un exponat care va putea fi vizitat în luna iulie este steagul (foto) lui Ştefan cel Mare dăruit Mânăstirii Zograf de pe Muntele Athos în anul 1502, cu doi ani înainte de moartea lui. “O să îl prezentăm ca exponatul lunii iulie, când comemorăm moartea lui Ştefan cel Mare.Vrem să facem o expoziţie în jurul acestui steag cu o istorie extraordinară. A fost restaurat. Vorba lui Caragiale, ‘după lupte seculare, biruit-a gândul’. Restaurarea îi permite să mai trăiască probabil încă 100 de ani, cel puţin. Este o piesă care, fiind ţesătură, are o viaţă limitată prin natura materiei din care e făcută”, informează directorul MNIR.
Depozitele MNIR cuprind piese “foarte importante din punct de vedere artistic, nu numai istoric”. Un exemplu în acest sens este piatra de mormânt, din marmură, a lui Radu de la Afumaţi, domnitor al Ţării Româneşti pentru mai multe perioade între 1521 – 1529 şi ginere a lui Neagoe Basarab.
Luptele dintre români şi otomani sunt reprezentate printr-o sabie atribuită lui Sinan Paşa, presupusă că ar fi fost pierdută în bătălia de la Călugăreni din 1595, cu Mihai Viteazul. “Este o sabie a unui înalt demnitar turc care se cheamă Sinan. S-a presupus că este Sinan Paşa”, precizează directorul Muzeului Naţional de Istorie a României.
Copia roţii lui Horea
În această clădire mai există şi un portret original presupus al lui Dimitrie Cantemir, din tinereţe, de pe vremea când era ostatic la Poarta Otomană (1688-1690), dar şi o replică fidelă de la începutul secolului al XIX-lea a roţii cu care a fost tras pe roată Horea. Pe numele său adevărat Vasile Nicola, Horea a fost unul dintre conducătorii răscoalei ţărăneşti din 1784 din Munţii Apuseni, intitulată generic "răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan". Condamnat la moarte, Horea a fost tras pe roată la 28 februarie 1785, împreună cu Cloşca, pe un mic deal de lângă cetatea Alba Iulia.
De la Tudor Vladimirescu (1780 – 1821) se păstrează steagul şi sabia lui (foto).
În depozitele Muzeului Naţional de Istorie a României se mai află costumul de explorator polar al lui Emil Racoviţă, inelul de logodnă al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, carneţelul de dans al doamnei Elena Cuza, masa de lucru a lui Carol I, făcută chiar de el însuşi, revolverul regelui Ferdinand (foto), precum şi primul telegraf şi primul aparat de proiecţie din România.
Automobilul lui Assan
Tot în depozite se regăseşte şi primul automobil (foto) care a circulat în Bucureşti, în 1900, şi a fost înscris cu numărul 1. A aparţinut inginerului şi exploratorului român Brazil G. Assan. “ Nu este funcţional, dar îl avem. Automobilul a fost construit în Belgia. La începutul industriei automobilistice erau câteva sute de fabrici, multe dintre ele erau foste manufacturi de trăsuri care au simţit pulsul evoluţiei şi s-au orientat spre producerea de automobile. De altfel, primele sunt versiuni mecanizate uşor identificabile ale fostelor trăsuri”, explică dr. Ernest Oberländer Târnoveanu.
Controversata inimă a Reginei Maria
La Muzeul Naţional de Istorie a României se află şi inima Reginei Maria, pe care suverana a lăsat-o prin testament României. “S-a tot vorbit despre inima Reginei Maria. Inima în sine, care este mumificată, oricât aş fi liberal şi de intersat să vină publicul, nu consider că este o chestie decentă de expus într-un muzeu de istorie. Cele două sipete în care a fost ea ţinută sunt şi au fost expuse întotdeauna în tezaur”, afirmă directorul instituţiei.
Potrivit acestuia, inima Reginei Maria “este o chestie de materie organică” ce nu trebuie ţinută în ceva de metal. “Ea trebuie să respire şi o ţii într-o cutie de carton. Nu este una de pantofi, ci una de carton. Astea sunt normele. Altfel trebuia să o ţinem în formol, ca pe un preparat anatomic, cum sunt la Antipa. Ea este într-un depozit în tezaur, într-o casetă de tezaur unde se ţin lucrurile cele mai importante şi unde există două chei. Nu poţi să deschizi decât dacă vin două persoane”, mai spune dr. Ernest Oberländer Târnoveanu.
Potrivit testamentului, la moartea Reginei Maria, în 1938, inima sa a fost îmbălsămată şi pusă într-o casetă de argint (foto), învelită într-un steag dublu cu drapelul României şi al Marii Britanii. Caseta a fost pusă într-alta din argint aurit (foto) şi dusă la castelul de la Balcic. După pierderea Cadrilaterului, în 1940, din ordinul Principesei Ileana s-a construit la Bran capela "Inima Reginei Maria", unde au fost depuse cele două sipete cu inima. Din 1970, inima se află la Muzeul Naţional de Istorie a României.
„La muzeu a ajuns prin vicisitudinile istoriei. A fost adusă aici. Cei de la Bran au cerut-o, mulţi au cerut-o. Eu personal consider că aparţine familiei”, mai spune directorul muzeului, adăugând că a fost o cerere de restituire în 2008 din partea Casei Regale, care nu s-a finalizat, deşi Comisia Naţională a Muzeelor a dat avizul pentru asta.
Tezaurul nu este asigurat
Tezaurul istoric al României, care poate fi vizitat şi care se află într-o sală cu risc seismic ridicat, nu este asigurat, ca de altfel nicio altă piesă importantă din tezaurele româneşti.
“Nu există resurse financiare destinate acestui capitol. În mod raţional vorbind, la ce ne-ar sluji o despăgubire dacă am pierde Tezaurul de la Pietroasele? Cu banii aceia, cu siguranţă că nu am putea să cumpărăm un alt tezaur similar pentru că nu există. Este unic! În anumite situaţii, oricâte despăgubiri ai primi, tot nu mai poţi să înlocuieşti piesa pierdută”, explică directorul MNIR.Acesta afirmă însă că toate piesele care se scot din muzeu pentru expoziţii sunt asigurate, conform legii 182 / 2000.
