Un scafandru amator a crezut că a găsit un cadavru, dar era o comoară a Antichității
În după-amiaza zilei de 16 august 1972, în apele limpezi ale Mării Ionice, lângă localitatea Riace Marina din Calabria, un turist roman avea să facă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale secolului XX.
Numele lui era Stefano Mariottini, chimist amator de scufundări, aflat în vacanță. Practica snorkeling la mică distanță de țărm când, la aproximativ opt metri adâncime, a observat ceva straniu în nisip: ceea ce părea a fi un braț uman.
Descoperirea neașteptată
Prima reacție a fost una firească — Mariottini a crezut că a descoperit un cadavru. A alertat imediat carabinierii, iar autoritățile italiene au trimis scafandri la fața locului. Ceea ce au găsit nu era însă o victimă recentă, ci o relicvă a Antichității.
Din nisipul mării au fost scoase la lumină două statui grecești din bronz, în mărime naturală, excepțional conservate. Ulterior, ele au primit numele sub care sunt cunoscute astăzi: Războinicii din Riace.
Analizele ulterioare au confirmat că statuile datează din jurul anilor 460–450 î.Hr., adică din plin secol V î.Hr., perioada de aur a Greciei clasice.
Capodopere ale artei grecești
Cele două statui, denumite convențional „Statuia A” și „Statuia B”, au fiecare aproximativ 1,98 m și 1,97 m înălțime. Sunt realizate prin tehnica turnării în bronz cu miez pierdut, o metodă sofisticată care permitea redarea fidelă a anatomiei.
Detaliile sunt uimitoare:
- ochii sunt realizați din pastă de sticlă și calcit,
- buzele și sfarcurile au inserții de cupru roșiatic,
- dinții unuia dintre războinici sunt din argint,
- barba și părul sunt modelate cu o finețe remarcabilă.
Specialiștii consideră că statuile reprezintă războinici sau eroi mitologici, posibil legați de ciclurile epice tebane. Identitatea lor exactă rămâne însă subiect de dezbatere.
continuarea pe turismistoric.ro
