Telegramele dintre Kaiser și Țar dinaintea izbucnirii Primului Război Mondial
„Telegramele Willy – Nicky”, așa cum sunt ele cunoscute de către istorici, reprezintă corespondența dintre Kaiserul Wilhelm al II-lea și Țarul Nicolae al II-lea din ajunul izbucnirii Primului Război Mondial, între 29 iulie și 1 august 1914.
Cei doi monarhi erau veri de gradul al III-lea (ambii erau stră-strănepoți ai lui Pavel I al Rusiei) și veri de gradul I prin soția lui Nicoale. Cei doi își scriau în engleză și obișnuiau ca în corespondența privată să se adreseze unul altuia cu Willy și Nicky.
Telegramele din timpul Crizei din Iulie preced izbucnirea războiului și reprezintă ultima tentativă de a rezolva, la cel mai înalt nivel, conflictul pe cale pașnică.
Țarul către Kaiser, 29 iulie 1914, ora 1.00 a.m.
Mă bucur că te-ai întors. [n.e. – Kaiserul tocmai se întorsese din croazieră] În acest moment grav, apelez la tine să mă ajuți. Un război rușinos a fost declarat unei țări slabe. Indignarea din Rusia, pe care o împărtășesc întru totul, este enormă. Prevăd că foarte curând voi fi copleșit de presiunea ce se face asupra mea și voi forțat să iau măsuri extreme ce vor duce la război. Pentru a încerca să evităm o asemenea calamitate precum un război european, te implor, în numele vechii noastre prietenii, să faci ce poți pentru a-ți opri aliații de la a merge prea departe.
Kaiserul către Țar, 29 iulie 1914, 1.45 a.m(această telegramă s-a intersectat cu cea trimisă de Nicolae)
Cu cea mai gravă îngrijorare, aflu despre impresia pe care acțiunea Austriei împotriva Serbiei a creat-o în țara ta.
Agitațiile lipsite de scrupule ce au loc în Serbia de ani de zile au dus la această crimă cumplită căreia Arhiducele Francis Ferdinand i-a căzut victimă. Spiritul care i-a făcut pe sârbi să-și ucidă propriul rege și pe soția lui încă domină în această țară.
Fără îndoială, vei fi de acord cu mine că amândoi, tu și cu mine, avem un interes comun, precum toți Suveranii, în a insista ca persoanele responsabile moral pentru crima mișelească să-și primească pedeapsa meritată. În acest caz, politica nu joacă niciun rol.
Pe de altă parte, înțeleg întru totul cât de dificil este pentru tine și pentru guvernul tău să faceți față direcției opiniei publice. Prin urmare, pentru sincera și tandra prietenie ce ne leagă strâns de demult, îmi exercit toată influența pentru a-i face pe austrieci să ia măsuri directe a ajunge la o înțelegere satisfăcătoare cu tine. Am încredere că mă vei ajuta în eforturile mele de a aplana dificultățile ce încă pot apărea.
Al tău foarte sincer și devotat prieten și văr,
Willy
Kaiserul către Țar, 29 iulie 1914, 6.30 p.m.
Am primit telegrama ta și îți împărătșesc dorința ca pacea să fie păstrată.
Dar după cum ți-am spus în prima mea telegramă, nu pot considera acțiunea Austriei împotriva Serbiei ca fiind un război „rușinos”. Austria știe din experiență că promisiunile sârbești de pe hârtie sunt cu totul nesigure. Înțeleg că acțiunea sa [n.e. – a Austriei] trebuie judecată ca o modalitate de a obține garanția completă că promisiunile sârbești vor deveni fapte reale. Acest raționament e confirmat de declarația cabinetului austriac potrivit căreia Austria nu dorește nicio cucerire teritorială pe seama Serbiei.
De aceea, sugerez că ar fi foarte posibil ca Rusia să rămână un spectator al conflictului sârbo-austriac fără implicarea Europei în cel mai oribil război pe care l-a văzut vreodată. Cred că o înțelegere directă între Guvernul tău și Viena este posibilă și dezirabilă, și după cum ți-am scris deja, guvernul meu continuă eforturile pentru a o promova.
Desigur că măsurile militare din partea Rusiei ar fi văzute de către Austria ca o calamitate pe care amândoi dorim să o evităm și ar pune în pericol poziția mea ca mediator, pe care am acceptat-o prompt în urma apelului tău la prietenia și ajutorul meu.
Willy
Țarul către Kaiser, 29 iulie 1914, 8.20 p.m.
Îți mulțumesc pentru telegrama conciliatorie și prietenească. În schimb, mesajul oficial prezentat astăzi de către ambasadorul tău ministrului meu a fost transmis pe un ton foarte diferit. Te implor să-mi explici această divergență! Ar fi corect să transmitem problema sârbo-austriacă Conferinței de la Haga. Am încredere în înțelepciunea și prietenia ta.
Cu dragoste,
Nicky
Țarul către Kaiser, 30 iulie 1914, 1.20 a.m.
Îți mulțumesc pentru răspunsul rapid. Îl trimit în seara aceasta pe Tatișchev cu instrucțiuni.
Măsurile militare care au intrat acum în vigoare au fost decise în urmă cu cinci zile din motive de apărare în condițiile pregătirilor Austriei.
Sper din toată inima că aceste măsuri nu vor interfera în niciun fel cu rolul tău de mediator pe care-l prețuiesc enorm. Avem nevoie de presiunea ta puternică asupra Austriei pentru ca ea să ajungă la o înțelegere cu noi.
Nicky
Kaiserul către Țar, 30 iulie 1914, 1.20 a.m.
Mulțumiri pentru telegramă. Nu se poate ca limbajul ambasadorului meu să fi fost în contradicție cu tonul telegramei mele. Contele Pourtalès a fost instruit să atragă atenția guevrnului tău asupra pericolului și gravelor consecințe pe care le implică o mobilizare;am spus același lucru în telegrama mea către tine. Austria s-a mobilizat doar împotriva Serbiei și a mobilizat doar o parte a armatei sale. Dacă, după cum e cazul acum, conform comunicatului meu către tine și guvernul tău, Rusia se mobilizează împotriva Austriei, rolul de mediator pe care mi l-ai încredințat și pe care l-am acceptat la rugămintea ta expresă va fi pus în pericol, dacă nu chiar distrus. Întreaga greutate a deciziei stă pe umerii tăi acum, care trebuie să poarte responsabilitatea pentru Pace sau Război.
Willy
Kaiserul către Țar, 31 iulie 1914
La apelul tău către prietenia mea și apelul pentru ajutor, am început să mediez între tine și guvernul austro-ungar. În timp ce această acțiune se derula, trupele tale au fost mobilizate împotriva Austro-Ungariei, aliatul meu. Astfel, după cum ți-am atras deja atenția, medierea mea a devenit aproape iluzorie.
Cu toate acestea, mi-am continuat acțiunea.
Acum primesc vești veridice privind pregătiri serioase pentru război la frontierea mea estică. Responsabilitatea pentru siguranța imperiului meu cere măsuri defensive preventive din partea mea. În eforturile mele de a păstra pacea lumii am mers până la limita maximă posibilă. Responsabilitatea pentru acest dezastru care amenință acum întreaga lume civilizată nu va fi pusă pe seama mea. În acest moment este încă în puterea ta să-l eviți. Nimeni nu amenință onoarea sau puterea Rusiei, care își permite să aștepte rezultatul medierii mele. Prietenia mea pentru tine și imperiul tău, ce mi-a fost transmisă de bunicul meu pe patul său de moarte, a fost întotdeauna sacră pentru mine și am sprijint sincer Rusia atunci când a avut probleme serioase, mai ales în ultimul ei război [n.e. – e vorba de războiul ruso-japonez din 1904-1905].
Pacea Europei poate fi încă păstrată, dacă Rusia acceptă să oprească măsurile militare care amenință Germania și Austro-Ungaria.
Willy
Țarul către Kaiser, 31 iulie 1914 (această telegramă s-a intersectat cu ultima trimisă de Nicolae)
Îți mulțumesc din inimă pentru medierea ta care începe să ne dea speranța că totul s-ar putea sfârși în pace.
Este tehnicimposibil să oprim pregătirile militare care au fost necesare din cauza mobilizării Austriei. Suntem departe de a ne dori războiul. Atâta timp când negocierile cu Austria, în numele Serbiei, au loc, trupele mele nu vor face niciun gest provocator. Îți dau cuvântul meu solemn în acest sens. Îmi pun toată încrederea în mila lui Dumnezeu și sper în reușita medierii tale la Viena pentru bunăstarea țărilor noastre și pentru pacea Europei.
Cu afecțiune,
Nicky
Țarul către Kaiser, 1 august 1914
Am primit telegrama ta. Înțeleg că ești obligat să mobilizezi, dar doresc să am aceeași garanție de la tine precum cea pe care ți-am oferit-o eu, că aceste măsuri nu înseamnă război și că vom continua negocierile în beneficiul țărilor noastre și pentru pacea universală dragă inimilor noastre. Lunga noastră prietenie dovedită trebuie să reușească, cu ajutorul lui Dumnezeu, în a evita vârsarea de sânge. Cu nerăbdare și plin de încredere, aștept răspunsul tău.
Nicky
Kaiserul către Țar, 1 august 1914
Îți mulțumesc pentru telegramă. Ieri am atras atenția guvernului tău asupra unicului mod prin care războiul poate fi evitat.
Deși am cerut un răspuns de la tine pentru azi la ora prânzului [n.e. – e vorba de ultimatumul privind oprirea mobilizării], nicio telegramă de la ambasadorul meu, cu un mesaj din partea Guvernului tău, nu a ajuns la mine până acum. De aceea, sunt obligat să-mi mobilizez armata.
Un răspuns imediat, afirmativ și clar din partea guvernului tău e singura modalitate pentru a evita o suferință nesfârșită. Până nu primesc acest răspuns, vai, nu pot discuta subiectul telegramei tale. De fapt, trebuie să-ți cer să ordoni imediat trupelor tale ca sub nicio formă să nu comită nici cel mai mic act de încălcare a frontierelor noastre.
Willy
Relațiile personale dintre cei doi suverani și schimbul de mesaje dintre ei poate că ar fi putut salva soarta Europei. Însă contextul și anturajul din jurul celor doi au făcut însă în așa fel încât încrederea în spusele celuilalt să nu mai aibă nicio valoare.
După ce a primit telegrama prin care Țarul îi spunea că mobilizarea Rusiei nu trebuie privită ca un gest agresiv și că încă se bazează pe eforturile lui de mediere, Wilhelm și-a dat seama că nu ar fi trebuit să aibă încredere în vărul său. Wilhelm a crezut că Țarul s-a folosit de eforturile de mediere ale Germaniei pentru a obține un avans de cinci zile în propria acțiune de mobilizare, pe la spatele său. Pe marginea telegramei, el nota că „Țarul ne-a păcălit pur și simplu cu apelul lui de ajutor și ne-a înșelat... Atunci și eu trebuie să ordon mobilizarea... Speranța că nu voi lăsa măsurile de mobilizare să-mi deranjeze rolul de mediator e copilărească, și are ca scop doar ademenirea noastră... Consider acțiunile mele de mediere încheiate.”
De fapt, abia după ce Țarul dăduse ordinul pentru mobilizarea totală a forțelor rusești, el a primit telegrama prin care Wilhelm îl ruga să nu ia măsurile militare ce ar fi dus la un dezastru. Atunci, Nicoale al II-lea a retras acest ordin, ca un gest de bunăvoință față de vărul său, și a ordonat doar o mobilizare parțială:Ulterior însă, a fost convins de consilierii lui apropriați să revină la primul ordin.
Atunci, Kaiserul dă Rusiei un ultimatum de 12 ore privind oprirea mobilizării, la care guvernul rus nu răspunde. Astfel, Wilhelm al II-lea declară război Rusiei.
Sursa:http://www.firstworldwar.com/
John G. Stoessinger, Why nations go to war
