Ţăranul român din secolul al XIX-lea, văzut de medicii vremii: „Nu face baie niciodată”
Ţăranul român din secolul al XIX-lea este văzut de medicii vremii ca o „fiinţă mizerabilă în pielea sa şi în haina sa”. Ţăranii fac baie doar la botez şi-şi spală veşmintele atunci când plouă. Acestea sunt concluziile însemnărilor unor medici care au activat între 1860 şi 1910 în România. Textele au fost culese de istoricul şi etnograful clujean, Constantin Bărbulescu, în cartea „România Medicilor”.
„Baie generală niciodată nu fac, nici femeile, nici bărbaţii, şi aceştia nici pe cap nu se spală decât excepţional. Se înţelege lesne în ce stare e pielea ţăranului. Un strat gros de murdărie stă totdeauna pe dânsa şi acei care au avut ocazie să stea între dânşii cunosc mirosul caracteristic pe care îl exhală din cauza pielii şi a hainelor murdare”, scrie tânărul medic Constantin Popescu într-o lucrare de la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Este unul dintre textele despre igiena ţăranului român apărute în cartea istoricului şi etnografului clujean Constantin Bărbulescu-“România Medicilor. Medici, ţărani şi igienă rurală în România de la 1860 la 1910”. Cartea cuprinde mărturiile unor medici despre mai multe aspecte ale vieţii ţăranilor:iginenă, locuinţă, nutriţie, alcool. Din multe dintre mărturiile surprinse reiese dispreţul medicilor faţă de ţărani.
De exemplu, doctorul I.C. Drăgescu scrie în 1866:„Sunt oameni care fug de apă, care în toată viaţa lor nu s-au scăldat decât o dată:la botez. Ţăranul de obicei nu face baie decât atunci când din întâmplare cade în apă. Din pricina aceasta, părţile trupului care asudă miros greu. Unii nu se spală decât o dată pe săptămână, duminica, dar şi atunci dau cu puţină apă pe obraz şi pe mâini”. Majoritatea medicilor citaţi descriu la fel igiena corporală a ţăranilor:lipsesc băile complete, dar ţăranii se spală pe mâini şi pe faţă din motive religioase, înainte de a merge la biserică.
