Situația dezastruoasă a economiei României în anul 1980

Anuarul statistic este o lucrare prea puțin plăcută oricărui cititor din cauza mulțimii de informații pe care le oferă și care implică o interpretare la nivel superior, ceea ce nu este plăcut creierului oamenilor obișnuiți. Viața este scurtă și atunci trebuie să se citească doar lucrări facile și chiar se poate renunța la studiu.

Poporul român trăiește cu imaginea unei economii înfloritoare în perioada dictaturii comuniste a lui Nicolae Ceaușescu și eficiența este dedusă din faptul că a fost plătită datoria externă. Studierea informațiilor din Anuarul statistic al Republicii Socialiste România 1982 demolează imediat acest mit și nici nu contează dacă autoritățile au mai cosmetizat bilanțul anual pentru a da bine în fața superiorilor din ierarhia de partid și de stat.

Relațiile economice cu statele europene avansate arătau rău și chiar foarte rău. Marea Britanie era partenerul comercial care a importat bunuri de 763,9 milioane de lei valută, dar a exportat spre România socialistă de 1.112,3 milioane în anul 1980. Deficit mare era și pe relația cu Austria. În plus, statul comunist dirija mărfuri spre țările zise prietene și pierderile se acumulau de la o zi la alta în sistem. Au fost trimise bunuri în valoare de 218 milioane de lei valută în Vietnam, dar au fost importate numai de 26 milioane de lei valută. Statul asiatic a fost susținut masiv pe baza suferinței românilor.

Situația era catastrofală și la nivelul întregului comerț extern, datoria externă crescând în anul 1980 cu peste opt miliarde de lei valută. Se adăugau datoriile ce rezultau din împrumuturile efectuate în lumea capitalistă și-n cea comunistă.

Adevărul era că autoritățile de la București cumpărau tehnologii scumpe de piața mondială și erau obligate să vândă mărfuri voluminoase, ieftine și puțin rentabile. Plecau la export uriașe cantități de ciment, lemn, produse petroliere, produse alimentare, sodă caustică și sodă calcinată, dar erau cumpărate din Marea Britanie motoare de avion pentru realizarea de aparate de luptă pentru antrenament și atac la sol.

Au fost achiziționate și piese pentru asamblarea aeronavei ROMBAC 1-11, un proiect definit astăzi drept ambițios de către unii autori, dar care a fost o adevărată gaură neagră pentru bugetul statului din moment ce au fost asamblate puține aparate și acelea au fost cumpărate de către stat. N-au apucat să producă prea mult venit din cauză că aparatele de zbor nu mai erau primite pe marile aeroporturi ale Europei din cauza zgomotului generat de motoarele depășite. Alte fonduri au fost dirijate către dezvoltarea de elicoptere și industria din Franța a prosperat. Poporul român plătea pentru tehnica volantă ce apoi consuma resursele în numele revoluției mondiale și nu ajuta cu ceva la nivelul de trai al oamenilor de rând.

Economia dirijată de către birocrați în funcție de indicații politice nu poate să funcționeze decât cu costuri ridicate și riscă să se prăbușească atunci când statul nu mai reușește să joace rolul de factor de echilibru și să acopere pierderile. Nicolae Ceaușescu a reușit să rezolve problemele prin înfometarea poporului, dar sistemul nu putea să se mențină decât prin teroare. Dacă a dispărut forța represivă în decembrie 1989 și granițele au fost deschise pentru firmele străine, fabricile regimului au început să cadă una câte una, mai ales că erau concepute să funcționeze ca un sistem.

_{Foto sus: Nicolae Ceauşescu vizitând un nou magazin de autoservire
din Pitești (© „Fototeca online a comunismului românesc”,
cota: 49/1965)}