Sinuciderea ambasadorului lui Hitler la București

Pe 2 septembrie 1944, ambasadorul Germaniei la București, baronul Manfred Freiherr von Killinger, s-a sinucis.

Acesta se afla baricadat în sediul Legației Germaniei de pe Calea Victoriei unde se refugiaseră aproximativ 600 de persoane (diplomați, agenți de informații Gestapo și Abwehr, ofițeri și unii colaboratori români).

Întrucât, conform uzanțelor diplomatice, Legația era un teritoriu inamovibil al Germaniei, cei baricadați acolo au fost evacuați abia peste nouă zile, la 2 septembrie, după sosirea în București a trupelor sovietice. Rușii doreau să se instaleze în clădirea Legației Germaniei, iar cei de acolo urmau să fie mutați la liceul „Mihai Viteazul”.

Însă Manfred von Killinger a preferat să se sinucidă, pentru a nu cădea în mâinile sovieticilor. Odată cu el și-a luat viața și secretara lui, Hella Peterson, cu care diplomatul german se pare că avea o legătură amoroasă. Despre cele două cadavre găsite la Legația Germaniei din București, medicii Ruge și Raiss concluzionau:

„În ziua de 2 septembrie 1944, între orele 13-14.00, am văzut cadavrele ministrului baron von Killinger și secretarei sale, Hella Petersen, la Legația germană. După felul cum au fost găsite aceste cadavre, este vorba în ambele cazuri de sinucidere prin împușcare în frunte. Nu socotim autopsie”.

Un detaliu interesant: „apartamentul în care au fost descoperite cele două cadavre era plin de pantofii secretarei”, după cum nota în memoriile sale George Tomaziu.

Știrea s-a răspândit repede în Capitală, fiind publicată și în presă: „Manfred von Killinger, ministrul hitlerist în România, care în ziua răsturnării guvernului trădător al Antoneștilor se afla sub pază la Legația germană din Calea Victoriei, s-a sinucis azi dimineață. Împreună cu el s-a sinucis și secretara lui... Cadavrele au fost găsite azi dimineață la fosta legație nazistă, unde au sosit autoritățile românești în frunte cu d. prefect al Poliției Capitalei, d. colonel Ionel Cristea. Întreaga legație e înconjurată de forțe românești și se procedează la percheziționarea localului”.

Despre moartea ambasadorului Germaniei la București notase în jurnalul său și Raoul Bossy: „Faimosul Killinger, neputându-se împăca cu gândul că nu mai e «viceregele» lui Hitler în București, și-a pus capăt zilelor”.

Killinger, care era un înfocat admirator a lui Hitler și al ideologiei naziste, era un personaj detestat la București. Fusese numit ambasador în 1941, după înfrângerea rebeliunii legionare de la 21-23 ianuarie, iar în cei peste trei ani de mandat s-a bucurat de o influență extraordinar de mare la noi în țară.

Însă poetul Tudor Arghezi a avut curajul să-l ironizeze pe Killinger în pamfletul intitulat „Baroane”, scris se pare la îndemnul lui Ică Antonescu. Textul publicat în Informația zilei din 30 septembrie 1943 începea astfel: „Ce semeţ erai odinioară, dragul meu, de n-ai mai fi fost. Şi ce mojic! Ce mitocan! Ce bădăran! Nu te mai recunosc. Parcă în hainele tale a intrat alt om şi parcă celălalt a plecat în pielea goală, pe undeva, prin ceruri ori iad. Botul nu-ţi mai e aşa gros, fălcile ţi-s mai puţin dolofane şi ai început, Doamne!, să şi surâzi cu buzele alea groase, şterse de unsoare. Ceafa ţi s-a mai tras, guşa s-a mai moderat, burta caută un relief mai aproape de spinare. Nici părțile de dindărăt nu mai sunt atât de expresiv dominante, dedesuptul croielii scurte”.

Drept pedeapsă, Tudor Arghezi a fost internat un an în lagărul de la Târgu Jiu.

Acest text este un fragment din articolul „Eliberatorii” pe care românii nu i-au dorit. Intrarea Armatei Roșii în București, publicat în numărul 271 al revistei „Historia” (revista:271), disponibil în format digital pe platforma paydemic.