24 august 1944: Avioanele germane bombardează Bucureștiul
Arestarea Mareșalului Ion Antonescu de către Regele Mihai a produs stupoare în rândul germanilor, însă reacţiile lor nu au întârziat să apară. La câteva ore după îndepărtarea mareşalului de la conducerea României, ambasadorul german la București, Manfred von Killinger, îl ameninţa pe Regele Mihai că România va fi transformată într-o „baltă de sânge”. Primii care vor avea de suferit în urma acţiunilor germane vor fi bucureștenii, care vor fi bombardaţi acum de fostul aliat. Dimineaţa zilei de 24 august 1944 îi surprinde pe aviatorii germani și români luând masa împreună. Situaţia mai mult decât hilară se tensionează de la oră la oră, căci piloţii germani primesc ordinul să bombardeze Bucureștiul, iar cei români – să îl apere. Urmează confruntarea.
Luftwaffe a început operaţiunile aeriene asupra Capitalei dis-de-dimineaţă, când mai multe avioane germane decolate de la Otopeni au survolat partea de nord a orașului. În acel moment, unităţile germane aflate la nord de București, în zonele Băneasa și Otopeni, au declanșat din aer și de pe uscat asaltul asupra Bucureștiului. Primele bombe germane au fost aruncate asupra aerodromului Pipera, unde se găsea personalul Centrului de Instrucţie al Aeronauticii.
Comandorul av. Anton Marin, cel care avea să conducă detașamentul de apărare a aerodromului, povestea cum a decurs atacul german:
„Iată însă că, pe la ora 7:20, dinspre Aeroportul Băneasa își face apariţia, pe la intrarea de la ASAM Pipera, în pas alergător, un grup de vreo 60 de ostași. În fruntea lor l-am recunoscut pe un căpitan de la Grupul de aerotransport și mi-am dat seama că s-a întâmplat ceva grav cu ei. Am trecut în calea lor și s-au oprit. Abia stăpânindu-și răsuflarea, obosit de alergătură, ofiţerul mi-a raportat că Grupul de aerotransport și militarii români de la instalaţiile de pe marginea sudică a aeroportului au fost încercuiţi și atacaţi prin surprindere de germani. Aceștia au ocupat aerogara, și aeroportul și instalaţiile. […]
Ofiţerul încă nu terminase de relatat cum s-a produs atacul asupra lor, când ne-am trezit cu două avioane de vânătoare Messerschmitt asupra aerodromului Pipera. Erau ale nemţilor. Ne-au atacat cu armamentul de bord de la joasă înălţime. Focul lor era dirijat asupra personalului și a instalaţiilor de pe aerodrom. În clipa următoare au mai apărut 4 Stukas-uri și apoi încă un grup compact de avioane, tot de vânătoare. Atât doar că vânătoarea nu putea avea tir precis din cauza vitezei mari, iar hangarele erau goale. Proiectilele zburau pe lângă noi mușcând bucăţi din tencuială, fără a-i intimida pe oamenii noștri, cărora li se distribuiau arme. Decât că acum operaţia se executa într-un ritm alert, pe sub ziduri, iar primele gloanţe le-au tras băieţii noștri spre atacatorii din aer”.
Alertat, Comandamentul Militar al Capitalei a ordonat unităţilor de artilerie antiaeriană aflate în subordine să deschidă focul asupra oricărui aparat german care survola orașul. Bateriile AA (antiaeriene) din dispozitivul de apărare a Bucureștiului erau gata să răspundă oricărei agresiuni germane.
Avion de bombardament german surprins în zbor deasupra Capitalei
Unităţile românești din Capitală se aflau în dispozitiv de luptă încă din seara zilei de 23 august 1944, când Comandamentul Militar al Capitalei le-a transmis, la ora 18:00, ordinul codificat ,,Pajura”, urmat, o jumătate de oră mai târziu, de semnalul ,,Stejar, extremă urgenţă”, prin care acestea urmau să se deplaseze spre obiectivele dinainte stabilite.
„Acum am înţeles definitiv că ne găsim în război cu nemţii”
Aproape de ora 9:00, avioane germane au apărut deasupra centrului orașului, aruncând primele bombe care vizau în special Palatul Regal. Profesorul Ioan Hudiţă, care ieșise cu un prieten în oraș, îndreptându-se spre Palatul CEC, a fost surprins de bombardament.
„Când să ne apropiem de Calea Victoriei, prin strada Episcopiei – nota acesta în jurnal –, aproape de Palat, spre marea noastră surpriză, vedem avioane germane, Stuka, zburând foarte jos și aruncând bombe aproape de noi. Cineva de lângă noi spune că nemţii bombardează Palatul Regal. Alte persoane strigă să ne adăpostim în subsolul clădirii Ciclop de lângă Ambasador. Toată lumea fuge spre adăpost, ceea ce facem și noi. Nu mică ne-a fost mirarea când am văzut alături de noi vreo cinci ofiţeri germani, adăpostindu-se și ei în adăpost. După un sfert de oră am ieșit din adăpost, continuându-ne drumul spre Cheiul Dâmboviţei, fără să auzim încetarea alarmei ca de obicei. Doar am trecut de Palatul Telefoanelor și am auzit alt zgomot de avioane care aruncau bombe asupra Palatului. Acum am înţeles definitiv că ne găsim în război cu nemţii. Serviciul nostru de alarmă nu mai funcţiona. Am fugit cât am putut la Palatul CEC-ului unde am intrat și noi în adăpostului lui”.
Generalul Constantin Sănătescu, noul președinte al Consiliului de Miniștri începând din seara zilei de 23 august 1944, se afla la Palatul Regal când a început bombardamentul. Iată ce nota acesta:
„Prăpădit de oboseală, abia am găsit timp două ore să mă odihnesc puţin, fiind trezit de zbârnâit de avioane. Erau avioane germane care au început, de la ora 9:00, să bombardeze centrul orașului și în special Palatul. Nu mai era chip de lucrat din cauza alarmelor permanente, căci aviaţia germană bombarda neîntrerupt”.
Asupra Palatului au fost lansate numeroase bombe care au avariat o parte a acestuia şi clădirea anexă unde fusese arestat cu o zi înainte mareșalul Ion Antonescu, vila „Casa Nouă”. În urma acestor atacuri și-au pierdut viaţa mai mulţi soldaţi din Batalionul de gardă şi dintr-o subunitate a Regimentului 2 Care de Luptă, ce asigurau paza obiectivului. Din această cauză, cea mai mare parte a membrilor noului guvern, care lucrau în subsolul Palatului Regal, s-au mutat în cursul aceleiași zile în adăpostul Băncii Naţionale și apoi la Bolintin, unde se afla un regiment de transmisiuni, de unde puteau să comunice ușor cu Capitala. Atacurile aviaţiei germane au ţinut aproape neîncetat pe tot parcursul zilei de 24 august. Jurnalul de operaţii al Comandamentului Artileriei Antiaeriene române consemna:
„Cele mai puternice atacuri au fost date de formaţiuni de bombardiere He-111 venind în valuri de 8-14 aparate şi care au bombardat în special centrul Capitalei”.
Alături de acestea, Luftwaffe a folosit și avioane de bombardament în picaj de tip Junkers Ju 87 Stuka16 și bimotoare Me-110, protejate de avioane de vânătoare Me-109. Până în seara zilei de 24 august, bombardamentele germane au produs 89 de morţi (dintre care 27 de femei şi 8 copii), 90 de răniţi și au distrus sau avariat peste 200 de imobile.
Au căzut pradă bombelor germane Palatul Regal, Ministerul Aerului şi Marinei, Inspectoratul General al Jandarmeriei, Şcoala Pregătitoare de Ofiţeri de rezervă, Manutanţa Armatei, Cazarma gardienilor publici, Spitalul Filantropia, Ateneul Român, Fundaţia „Regele Carol I”, Academia Română, muzeele Theodor Aman şi Grigore Antipa, Institutul de Bizantinologie, Primăria Capitalei, Centrala Caselor Naţionale, Eforia Spitalelor, Banca Românească, Hotelul Athénée Palace, Uzinele Lemaître, Fabrica Leul, Tipografia Bucovina, grajdurile Hipodromului de trap și Depoul STB din Panduri. Reţelele de alimentare cu apă și energie electrică au fost afectate în mai multe puncte pe strada Izvor, Şoseaua Pandurilor, Calea Rahovei şi Calea 13 Septembrie, iar cablul telefonic din strada Matei Millo a fost distrus, afectând circa 2.000 de posturi telefonice.
Vila „Casa Nouă”, din spatele Palatului Regal, unde fusese arestat Mareșalul Ion Antonescu, după bombardamentele germane din 24 august 1944
Pentru apărarea Capitalei, Regimentele 1 și 3 de artilerie antiaeriană au tras peste 19.000 de proiectile. Artileriștii români au revendicat 23 de avioane doborâte și 6 avariate, însă cifrele par exagerate fără a se cunoaște pierderile germane. Din păcate, unul dintre avioanele doborâte de artileria noastră antiaeriană în acea zi a fost chiar un Me-109 românesc, pilotat de adjutantul av. Constantin Anastasiu, din Escadrila 59 Vânătoare, care a căzut în lacul Floreasca, fără ca pilotul să se mai poată salva.
Acest text este un fragment din articolul „Furia germană: Bombardamentele Luftwaffe asupra Bucureștiului 24-26 august 1944“, publicat în numărul 211 al revistei Historia, disponibil în format digital pe paydemic.com.
