Scurtă istorisire despre primul film românesc cu sonor

Cinematografia românească a cunoscut câteva momente de referință care sunt subiectul unor cărți și discuții, chiar și după mult timp de când s-au petrecut. Printre acestea se numără conceperea și lansarea primului film sonor integral românesc în 1935-„Bing Bang”.

„Bing Bang” este povestea unor șomeri din Bucureștiul interbelic, jucați de renumiții comici ai acelor vremuri, Nicolae Stroe și Vasile Vasilache. Filmul reprezintă o premieră nu doar din cauza tehnicilor folosite, dar și pentru faptul că este primul film al celor doi actori.

Stroe și Vasilache s-au remarcat odată cu emisiunea  „Ora veselă”, care a debutat în 1929 la Radio București și care a înregistrat un succes uriaș.

Cei doi, care se cunoscuseră la Grădina Volta-Buzești au legat o prietenie, ce s-a menținut până la moartea prematură a lui Vasilache. Relația dintre ei s-a făcut simțită și pe scenă, unde se completau foarte bine. Astfel, au devenit cel mai iubit cuplu umoristic al anilor ´30-´40.

„Bing Bang” a fost realizat în totalitate de români. Aparatura sonoră care a fost folosită la înregistrare a fost construită de inginerul român Iulian Gartenberg-Argani, care fusese și producătorul executiv. Stroe și Vasilache au fost actori, dar s-au ocupat și de regie, de scenariu și au contribuit la realizarea coloanei sonore, pe care o semnaseră M. Constantinescu și Max Halm. Imaginea era realizată de Iosif Bertok.

Despre ideea scenariului a povestit Nicolae Stroe în cartea sa „77 de ani în 200 de pagini”:„Ne făceam visuri mărețe si, ca să nu le uităm, le-am scris mare pe un perete din cabina noastră. La punctul unu am trecut un film ca la Hollywood sau pe aproape. Am început să scriem scenariul, cum în Capitală rulau numai filme cu prinți și prințese sau conți și contese și alte marafeturi. Noi am ales o poveste simplă, umană si foarte aproape de realitate, despre doi șomeri care se numeau Bing si Bang.”

Povestea filmului este simplă, dar plină de situații comice. Bing și Bang, doi șomeri, întâlnesc în Cișmigiu o veche prietenă care se ocupa cu vânzarea biletelor de loterie și care le oferă un astfel de bilet. Dar cei doi uită de el și pleacă la Snagov, după ce citesc într-un ziar despre posibilitatea găsirii unui loc de muncă acolo. Sunt supuși unor situații neobișnuite :de la furtul unei bicilete pentru a ajunge la Snagov, care se defectează pe drum și sunt nevoiți să meargă pe jos, până la încercarea de a face rost de mâncare. Întorși în Capitală, trec pe la sediul Loteriei de Stat, unde aveau loc extragerile. Își dau seama că biletul lor este căștigător al unui million de lei, dar nu au lozul. Răscolesc disperați căsuța lor de mahala și într-un final găsesc biletul norocos.

Sfârșitul filmului a fost impus de situație.  Pentru a putea realiza filmul, comicii aveau nevoie de o sumă destul de mare, pe care au reușit să o obțină de la directorul Loteriei de Stat. Acesta a ales finalul :șomerii, acum bogați, își cumpără un automobil și se îmbracă elegant, lăsând în urmă soarta lor nefericită.

Filmările au avut loc în Cișmigiu, la Grădina Icoanei, la Lacul Snagov și la Ateneul Popular de pe strada Romană. Cheltuielile de producție s-au ridicat la 300.000 de lei, dar investiția a meritat,  datorită succesului pe care l-a avut.

După ce a fost refuzat de mai multe cinematografe din București, „Bing Bang” are premiera oficială pe 7 februarie 1935 la Cinema Arpa (azi Cercul Militar Național).

Toată luna va rula cu casa închisă și din martie până în august va fi vizionat și în alte săli de cinema. A ocupat locul 4 în topul filmelor difuzate în cinematografele din România în anul 1935.

Și toate aceste realizări în condițiile în care numai în București existau aproximativ 50 de cinematografe ce proiectau și de câte 7 ori pe zi, iar elevii de liceu nu avea acces în sălile de cinema (o prevedere în urma unei crime comise cu revolverul de un grup de elevi).

Majoritatea criticilor a primit cu entuziasm și laude inițiativa românilor. Restul au criticat jocul actorilor, care au fost acuzați că nu sunt la fel de naturali ca pe scenă. Însă publicul a fost încântatb pentru că voiau să vadă cât mai multe filme românești.

Părerea lui Ion Golea din „Dimineața” este reprezentativă în acest sens:„Așadar în vreme ce capitalurile adunate pe spinarea cinematografiștilor pentru <<filmul național>>lâncezesc fără întrebuințare, în timp ce alți domni se agită cu o societate care n-a făcut până acum altceva decât să-și instaleze birouri și să plătească lefuri unor oameni care nu fac nimic, doi artiști tineri au găsit un producător aproape tot atât de tânăr ca ei, au pus umăr la umăr și au făcut ceea ce statul trebuia de mult să facă :un film, în care graiul românesc răsună de la început până la sfârșit pe ecran. Bravo, băieți!”

Stroe și Vasilache au mai făcut un alt film, în 1936, numit „Ora veselă”.

În 1944, Vasile Vasilache moare în bombardamentul american asupra Bucureștiului din 4 aprilie.

„Bing Bang” a fost reluat în decembrie 1944 în cadrul unei reprezentații de gală în memoria lui Vasilache. A continuat să ruleze pe ecrane până în toamna lui 1945 și a avut deasemenea succes.  Nicolae Stroe a realizat emisiunea „Ora veselă” ani în șir și după dispariția partenerului său.

Aurel Storin a afirmat în cartea sa „Farmecul discret al revistei” despre cei doi comici:„Ei rămân în istoria Revistei românești nu numai cu valoarea artei lor, ci mai presus de toate, cu gestul-care adesea mi se pare incomensurabil, de a fi trăit și de a fi murit prieteni”.