Scriitorul Ioan Pop Florantin, inventatorul „Teletipiei”

În cadrul arhivei Bibliotecii Naționale a României se păstrează o scrisoare destinată doctorului Nicolae Minovici, redactată la data de 8 noiembrie 1919 de către scriitorul Ioan Pop Florantin, în legătură cu un nou procedeu de telecomunicație denumit „Teletipia”.

Inventată de însuși expeditorul epistolei, metoda de telegrafiere a imaginilor, cu precădere a figurilor umane, ar fi putut deveni un mijloc folositor de combatere a infracțiunilor și scăderea criminalității, scrie Muzeul Nicolae Minovici, pe pagina de Facebook a instituției.

Așa cum reiese din textul scrisorii, se pare că doctorul Nicolae Minovici fusese interesat de cunoașterea procedeului, fiind preocupat de metode științifice pentru identificarea persoanelor.

Pentru început, să lămurim identitatea expeditorului. Ioan Pop Florantin s-a născut la 8 august 1843, în localitatea Popteleac din județul Sălaj. A urmat studii de filologie la Universitatea din Viena, a fost profesor la Liceul din Botoșani și ulterior a predat filosofie la Bârlad. În 1870, a început să predea la Liceul Central din Iași, unde a lucrat până la pensionare, în 1899.

Ioan Pop Florantin a lăsat în urmă numeroase lucrări teoretice, manuale școlare de filosofie, estetică, psihologie și logică, fiind totodată preocupat de beletristică. Revizitându-i recent biografia, Dan Jumară îl considera un alt personaj uitat pe nedrept, amintind în acest sens cugetările profesorului pe marginea sistemului de învățământ, programei școlare și metodelor de stimulare a elevilor. Florantin a fost un promotor al caligrafiei, desenului, muzicii și gimnasticii, pe care le considera necesare în modelarea gustului estetic, precum și al controlului și asistenței medicale pentru elevi.

Încă din anul 1868, scriitorul a fost membru al Junimii ieșene, cu care a avut o relație polemică, chiar dacă împărtășea un ideal estetic comun cu gruparea culturală. „Scriitorul nostru a fost, se pare, – nota Jumară – victima unui nemăsurat orgoliu, manifestare a unei maladii mintale, iar mania persecuției îl făcea să exagereze unele întâmplări, adesea banale, considerându-le rezultatele unui adevărat complot împotriva sa”.

Revenind la scrisoare, aflăm că Florantin a atacat problema telegrafierii portretelor infractorilor, persoanelor aflate în căutarea autorităților, hărților ș.a.m.d., soluționând încă din 1898 procedeul Teletipiei. În trecut, nota el, și alți savanți, precum Backwell, Cerebotani, Caselli, Sczepanik, Hummel sau Korn au încercat să creeze dispozitive care să îndeplinească această sarcină, însă fără mari succese.

Procedeul descris este unul destul de simplu: pe o hârtie milimetrică se numerotează liniile orizontale și verticale, notând pe marginile din stânga și de sus cifre de la 1 la n. Mai departe, figura care trebuie telegrafiată este suprapusă pe hârtie, iar punctele care o conturează și elementele caracteristice sunt marcate prin perforațiuni. Astfel, depeșa teletipică se completează cu cifrele de la 1 la n, corespunzătoare punctelor de pe liniile verticale și orizontale. Telegrama formată mai mult din cifre, urmează a fi expediată prin telegraf sau telefon. La sosire, datele acesteia sunt transferate pe o nouă hârtie milimetrică pentru a recrea portretul sau imaginea transmisă.

Pentru Florantin, utilitatea principală a procedeului ar fi constat în scăderea criminalității. Acest demers ar fi putut fi pus în practică, însă, numai după ce toți „mânuitorii de averi străine” și alți funcționari ar fi depus în mod obligatoriu la dispoziția autorităților portretele lor, luate din față, profil și figura întreagă, în picioare. „Drept consecință, din cei dispuși a delapida și a fugi, un oarecare procent dintre ei, se vor abține de la crime, știind că vor putea fi urmăriți mai cu succes” consemna inventatorul. În același timp, un procent al infractorilor prinși, fotografiați și înștiințați despre rolul teletipiei, s-ar fi abținut de la recidivă.

Ioan Pop Florantin a încercat să comunice procedeul către mai multe țări europene, fiind de părere că teletipia funcționa ideal pentru comunicarea la distanțe mari și între state. Desigur, metoda a fost prezentată și către Ministerul de Război, Școlii de Telegrafie (unde a ținut și lecții), precum și personalului Palatului Poștelor. Inginerul electrician și profesor G. Radacovici de la Școala de Telegrafie și directorii generali ai Telegrafelor și Poștelor l-au susținut.

În ciuda faptului că Florantin a refuzat brevetarea procedeului, pentru a-l pune gratuit în folosul statului, se pare că Ministerul Justiției și cel de Interne nu au fost interesate. În ciuda refuzului și a „piedicilor” care i-au fost puse, după cum semnala chiar el, de către diverși funcționari publici, inventatorul a continuat să popularizeze Teletipia în mai multe orașe din țară și străinătate, ajungând până în Budapesta, Viena, Londra și Paris („la celebrul Alphonse Bertillon”), redactând totodată o broșură în limba franceză care a circulat „pe tot globul pământesc”. La momentul expedierii scrisorii, Florantin se afla deja la pensie, având 73 de ani și luptând în continuare pentru recunoașterea și punerea în aplicare a ideii sale. S-a stins în 1936, la 93 de ani.

_{Foto sus: Efigia Regelui Ferdinand transpusă pe hârtie militmetrică (© Arhiva Bibliotecii Naționale a României)}