Societatea Salvarea - înființarea primului serviciu de ambulanță din București

Profesorul Nicolae Minovici, reputat medic și pedagog a fost nu doar un mare savant, ci și un mare organizator și colecționar. De spiritul său organizatoric se leagă și una din cele mai importante opere sociale, Societatea Salvarea, fondată în 1906, cu scopul de a acorda primul ajutor victimelor accidentelor.

Putem afirma că, dr. Minovici a fost unul dintre pionierii organizării vieții sanitare din România, scrie Muzeul Nicolae Minovici, pe pagina de Facebook a instituției.

La începutul secolului trecut, capitala nu avea niciun serviciu care să intervină în caz de accidente, astfel că la data de 28 iulie 1906 din inițiativa medicului legist Nicolae Minovici cu fonduri strânse de el se puneau bazele primei Societăți de Salvare. Inițiativa înființării acesteia a apărut cu ocazia Expoziției desfășurată în parcul Carol, în anul 1906, expoziție la care Austria a participat cu o trăsură de salvare, obiect cu totul nou pentru public.

Pentru că nu exista un sediu, doamna Cazzavillan, soția directorului și fondatorului ziarului Universul, a pus la dispoziția acestei Societăți de Salvare, frumosul azil „Theodora L. Cazzavillan”, de pe cheiul Dâmboviței.

Azilul „Teodora L. Cazzavillan”, o impunătoare clădire formată din două aripi, fațada principală și curte interioară, imobil construit de familia Cazzavillan spre a servi unei opere de binefacere.

Conform unui articol din ziarul Universul, aflăm că „d-na Teodora Cazavillan-Dumitrescu, înțelegând rolul bine-făcător al unei societăți de salvare a bine-voit să pue azilul la dispoziția acestei societăți pentru un an de zile, adică timpul necesar ca să se poată bine organiza și desvolta. D. dr. Minovici a căutat la rându-i să instaleze societatea în așa fel în cât să fie demnă de localul ce-l ocupă.

Curtea din față a fost transformată într’o frumoasă grădină cu flori; iar camerele mobilate cu gust, peste tot fiind o curățenie exemplară. În față cum intri, se află corpul de gardă unde în permanență stau internii de serviciu gata să plece la prima înștiințare spre a da ajutor victimelor vre-unui accident. În aripa stângă ˗ numai în acestă aripă e instalată societatea ˗ jos se află camera medicului de serviciu, apoi o cameră unde să se dea primele ajutoare unei victime.

Aci se află instrumente medicale, o diasă de bolnav, un pat, etc. Camera următoare este o sală de cursuri unde mai mulți medici fac regulat lecțiuni, pentru moment cu ofițerii poliției, arătând cum se dau primele ajutoare victimelor unor accidente. Aceasta este școala „Samariteană” sus, în două încăperi mari, se află dormitoarele internilor și a oamenilor de serviciu.

D’asupra corpului de gardă o prea frumoasă cameră, rezervată ședințelor comitetului societății. Cum acestea sunt încăperile ocupate de societatea de salvare. Ceea-ce te impresionează în deosebi e ordinea și curățenia exemplară care domnește peste tot locul și ceea-ce e de admirat e că întreg mobilierul lucrat înadins pentru societate, a fost dăruit de către diferiți industriași - fără cea mai mică pretenție.

Fapta aceasta e de toată lauda și toți cari au contribuit la înzestrarea localului pot fi siguri că au ajutat în mod intelligent la înjghebarea societății de salvare”.

În primele luni de funcționare, abia din 1907 funcționa în mod regulat, numărul total al cererilor a fost de 1324, dintre care 1215 au fost cazuri de accidente, îmbolnăviri subite, iar restul de 109 au fost transporturi de bolnavi.

Trebuie amintit faptul că intervențiile Salvării aveau caracter de urgență, caracter datorită căruia ajutorul dat la timp era de un mare folos. În acest sens, agenții de circulație, gardienii publici aveau obligația să faciliteze accesul salvărilor, fără ca acestea să piardă timp. Conform unei circulare din perioada respectivă, Comandantul Corpului de Gardieni Publici și Divizia Circulației erau rugate sa reînnoiască personalului respectiv, ordinele în această privință.

Conform unor documente din Arhivele Statului, directorul societății, dr. Nicolae Minovici ruga Primăria capitalei, prin adresa nr. 882 din 9 ianuarie 1908 să aprobe potcovirea gratuită în Atelierele Comunale a celor 8 cai pe care „Societatea de Salvare” îi avea la dispoziție.

În luna aprilie a aceluiași an, conform adresei nr. 22909 din aprilie 1908, primăriei îi era solicitată aprobarea cheltuielilor cu privire la confecționarea a patru hamuri și șase costume complete pentru vizitii. În octombrie 1908, primăria plătea suma de două sute de mii de lei pentru confecționarea unei ambulanțe pentru trasportul accidentelor, confecționată de casa Rieber (conform unei facturi din 28 octombrie 1908).

La doi ani de la înființare, în 1908, dr. Nicolae Minovici realizat o serie de vizite în mai multe orașe din Ungaria, Germania și Olanda unde a vizitat societăți de asistență și a urmărit modul acestora de organizare. Astfel că, în Olanda, Nicolae Minovici a găsit cele mai bune societăți pentru îngrijirea copiilor abandonați. Aceste societăți se prezentau sub forma unor internate, admirabil întreținute.

Copiii purtau uniforme, participau la cursuri, ateliere pentru a învăța diferite meserii. Numeroase fotografii au fost aduse de savant pentru a ilustra organizarea acestor societăți olandeze.

Din Germania, dr. Minovici a adus câteva modele de ambulanțe-automobil pentru Societatea de Salvare pe care o înființase, pe care dorea să le introducă în serviciul de salvare românesc pentru a înlocui ambulanțele cu cai. Tot de aici a adus plicuri impermeabile, închise ermetic cu pansamente speciale pentru cazurile de nașteri pentru a înlătura infecțiile lehuzelor. În urma acestor vizite, societatea româneasca de Salvare a fost simțitor îmbunătățită.