Satul din din Munții Metaliferi împânzit de mine de aur antice
În satul Căraci din Munții Metaliferi, aflat la 12 kilometri de Brad, minele de aur ar fi funcționat încă dinainte de cucerirea romană a ținutului.
„La nord vest de coșul vulcanic Căraci, se dezvoltă o zonă filoniană, Traiana, deschisă cu galerii de coastă încă din Antichitate. Pe versantul drept al văii Căraciului se dezvoltă zona Măgura Țebii, exploatată intens și ea încă din Antichitate. Romanii cunoșteau zăcământul din zona Căraci, dar se crede că în 165 de ani de exploatare nu puteau executa atâtea lucrări miniere cu metode destul de primitive de exploatare (focul, apa, dalta și ciocanul). Ei au continuat, desigur, lucrări mai vechi, dacice, cu alte metode, folosind specialiști piruști și dalmațieni, aduși din zona Albaniei și a Balcanilor, pricepuți în exploatarea și prelucrarea aurului”, arăta geologul.
În satul Căraci, apropiat municipiului Brad, pe lângă vechile galerii au fost descoperite unelte miniere antice, folosite la spargerea bucăților de minereu. Lucrările din zona Căraci sunt similare cu cele de la Roșia Montană și Zlatna.
Dealul Măgura a fost „tăiat” cu un canal larg de 20 de metri, de la suprafață către interior, iar minereul rezultat a fost prelucrat integral. Cu ocazia redeschiderii unor lucrări la Adamul vechi (Căraci), în anii 1969 - 1972, s-a găsit o galerie romană, care avea jumătate de metru la bază, 35 de centimetri la tavan și doi metri înălțime, profilată cu migală, cu dalta și ciocanul.
„Calculând volumele excavate din filoane, stock și carieră, se apreciază că în epoca romană, din zona Măgura s-au extras 500.000 de tone de minereu, din care, la un conținut de 15 grame la tonă, de aici s-au obținut peste șapte tone de aur”, arăta coordonatorul volumului.
Dealul Muncelu, locul unde erau înmormântați minerii
În apropiere Treptele Romane, alte locuri au păstrat vestigii ce amintesc de primele exploatări miniere de pe teritoriul României.
La Ruda a fost descoperită o necropolă antică, cu peste 120 de morminte de incineraţie, aparţinând populaţiei ilire, de colonişti aduşi să muncească în minele de aur. Necropola a fost descoperită în anii ‘70, pe dealul Muncelu, după ce localnicii care lucrau pământul au găsit numeroase obiecte ceramice și unelte antice: căni, urcioare, străchini, fructiere, opaițe, cuie de fier, ținte, fragmente de cuarț și silex.
Arheologii au cercetat rămășițele cimitirului, unde se găseau mormintele minerilor și ale familiilor lor și mai multe inscripții funerare.
Mormintele de pe dealul cu o înălțime de circa 800 de metri se găseau la adâncimi de până la 75 de centimetri sub nivelul solului, prin crusta de pământ ars care contura forma rectangulară a gropilor și care continua în interior pe toată adâncimea mormintelor. Rămășițele unui presupus mausoleu au fost descoperite în fostul cimitir, dar și un soclu și o stelă funerară, fragmente de piatră cu figuri umane și cu inscripții funerare.
„Cimitirul de la Muncelu — Brad, prin particularităţile sale de rit de înmormântare şi a formelor de vase ce au fost descoperite aici, aparţine unei populaţii coloniste de illiri sau dalmatieni, aduşi în această zonă imediat după cucerirea romană, populaţie ce se îndeletnicea cu extragerea şi prelucrarea minereului aurifer din această parte a Munţilor Apuseni în secolele II — III e.n. Cimitirul, o descoperire de amploare, presupune existența unor aşezări de minieri în această parte vestică a provinciei romane, care aveau ca punct principal în îndeletnicire extracţia din minele Ruda Brad”, arăta arheologul Adriana Rusu, într-un raport cu privire la rezultatele cercetărilor.
Oamenii de știință arătau că în zona Muncelu Ruda a existat o comunitate numeroasă, formată din membrii populației băștinașe, coloniști iliri și dalmați, cetățeni romani și urmași rezultați din înrudirea acestora.
„Deși procesul de romanizare era evident, băștinașii și coloniștii și-au păstrat obiceiurile proprii, în special în privința ritualului de înmormântare”, informa Grigore Verdeș.
Citește mai multe amănunte pe adevarul.ro
Mai multe pentru tine...
