Sabia nazistă a fost călită în Uniunea Sovietică

Anul 2022 putea să fie unul absolut normal în Europa, adică oamenii să-și caute fericirea după ce au trecut prin valurile epidemiei de coronavirus. Așa ar fi fost normal, dar liderii politici dintr-un centru de putere au decis că este timpul să declanșeze o operațiune militară specială și au fost trimise trupele motorizate în Ucraina.

Atacul început în februarie 2022 trebuia să fie din seria Blitzkrieg și Kievul urma să cadă precum un măr copt în mâinile asaltatorilor. Socoteala din târgul Moscovei nu s-a potrivit cu cea din teren și forțele de asalt au trebuit să bată în retragere după ce au suferit pierderi grele în oameni și tehnică militară.

Militarii ruși au fost trimiși în expediție pentru pedepsirea naziștilor ucraineni și termenul trebuia să cultive ura împotriva celor care au provocat suferințe cumplite în ultimul război mondial popoarelor definite drept sovietice. Descoperirea de localnici torturați și uciși demonstrează că luptătorii de rând și ofițerii au aplicat indicații superioare și au început să vadă peste tot pe naziștii cei răi. Înseamnă că liderii din centrul de la Moscova au avut dreptate ca-ntotdeauna.

Din păcate, Kremlinul n-a iubit niciodată adevărul și cultivă minciuna până la rang de sfințenie și adorație. Poporul a fost prostit de preoți și au fost concepute icoane la care oamenii se închină cu smerenie, dar nu pot pricepe cum ateul Stalin este prezentat în postură de Uniunea Sovieticăsfânt. Ce contează un chip pe o hârtie! Persoanele au trecut prin școală și n-au înțeles ceva din trecutul contemporan și nici profesorii n-au îndrăznit să devină martiri pentru adevăr. Iosif Stalin a fost cel care a nenorocit popoarele sovietice cu mult înainte să fie inventat Hitler la scara istoriei. Locuitorii din fostul lagăr comunist sunt bietele rămășițe ale celor care au scăpat de execuțiile poliției politice staliniste.

Mai grav. Iosif Stalin a fost cel mai apropiat conducător de regimul nazist și la 23 august 1939 s-a semnat un tratat de colaborare cu Adolf Hitler, document rămas în memoria documentelor drept Pactul Molotov – Ribbentrop. Istoricii au încercat în cărțile mai vechi să falsifice trecutul prin punerea pe primul loc a ministrului de Externe german și astfel se sugera că Uniunea Sovietică a fost silită să accepte condițiile Reich-ului. Un act poate să fie o simplă hârtie dacă nu este pus în aplicare, dar cele două puteri terestre au colaborat perfect până-n 22 iunie 1941. Trupele sovietice au invadat jumătate din Polonia, Estonia, Letonia, Lituania, Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța. O nucă tare a fost Finlanda unde o întreagă armată sovietică a fost îngropată, dar tot au fost ocupate unele teritorii.

Mai mult. Iosif Stalin a trimis către Germania nazistă petrol și metale cu valoare militară deosebită pentru industria de război. Trenurile duceau spre Reich cereale pentru ca trupele Wehrmachtului să nu sufere de foame. Garnituri pline cu lemn inundau gările germane și din această materie primă se putea obține nitroceluloza pentru încărcarea cartușelor de mitralieră, armele automate secerând mai târziu densele formațiuni sovietice de asalt. Lemnul poate să fie prelucrat până la nivel de țesături pentru uniforme sau alcool pentru diferite tipuri de muniții. Iosif Stalin a fost foarte drăguț și a permis aducerea unor produse din Extremul Orient, Germania fiind deficitară la capitolul cauciuc și grăsimi.

Puterea nazistă a fost aprovizionată de către sovietici și astfel a putut să acționeze ofensiv împotriva Franței și Angliei. Tancurile au fost dirijate apoi spre Iugoslavia și Grecia în 1941. Chiar dacă au avut resurse strategice deosebit de puține după calculele experților sovietici, diviziile Reich-ului au trecut la punerea în practică a directivei lui Hitler și la 22 iunie 1941 armatele sovietice de la frontieră au început să simtă forța bombardierelor din cadrul Luftwaffe, care poate aveau în rezervoare produse petroliere cu origine sovietică. Germania producea combustibili sintetici din cărbune, dar mașinile militare funcționau mult mai bine cu cei derivați din țiței.

Colaborarea dintre Germania nazistă și Uniunea Sovietică a mers mult mai departe decât cea pe plan economic. Conducerile celor două state au ajuns de comun acord că este bine să treacă la reprimarea oricărei forme de opoziție și polițiile secrete au făcut schimb de prizonieri politici. Gestapo-ul și N.K.V.D.-ul au fost cei mai buni tovarăși în lupta împotriva oamenilor definiți drept dușmani ai regimurilor totalitare pur criminale.

Colaborarea s-a încheiat în iunie 1941 pentru că nu mai era loc în Europa pentru două regimuri socialiste criminale și a început o ciocnire ideologică deosebit de înverșunată, care aducea aminte de așa-zisele războaie sfinte din perioada medievală. Orice regulă a războiului modern a fost încălcată și au rezultat masacre în masă de ambele părți, dar astăzi numai naziștii cică sunt de vină. Groapa comună de la Katyn, negată multă vreme de conducerea de la Kremlin, demonstrează modul în care forțele sovietice au înțeles să ducă un conflict armat. Prizonierii polonezi au fost uciși în apropiere de Smolensk pentru că erau naționaliști și au luptat pentru apărarea propriului popor.

Este interesant că Iosif Stalin a dat ordin să fie executați cei care luptaseră împotriva mașinii de război germane și au fost uciși oameni care ar fi putut să formeze cam două divizii de infanterie. Militarii care făcuseră să sângereze trupele naziste au fost executați din ordinul celor care s-au lăudat că au înfrânt fiara hitleristă și sărbătoresc an de an Ziua Victoriei prin parade fastuoase. Kremlinul nu are ce să sărbătorească la 9 mai și atunci s-ar putea face niște pomeni pentru cei care au murit din cauza deciziilor absolut eronate ale conducerii existente în anul 1939. Nici popoarele foste sovietice n-au ce să aniverseze. Pot doar să comemoreze masele de bărbați și de femei aruncate în gura armelor inamice prin ordinele ce prevedeau atacuri masive și frontale.

Germania nazistă a fost întărită prin voința lui Iosif Stalin și a conducerii de partid și de stat din Uniunea Sovietică. Să nu se uite că pe teritoriul sovietic au fost baze de antrenament germane cu mult înainte de venirea la putere a lui Adolf Hitler și nimeni n-a obligat Moscova să formeze experți militari care se puteau întoarce cândva împotriva aliatului roșu. Totuși, conducătorii de la Kremlin au calculat că resursele Germaniei sunt foarte mici pentru că armata era redusă la numai 100.000 de persoane și nici armament greu nu mai era permis în conformitate cu Tratatul de la Versailles din 1919. Este foarte greu să pui bazele unei armate moderne pentru a duce un război la nivel continental. Ofițerii germani s-au descurcat prea bine cu armament prea puțin și, de multe ori, perimat.

_{Foto sus: Luftwaffe (© Bundesarchiv Bild 101I-341-0456-04)}