România regilor jpeg

România regilor

­čôü Monarhia ├«n Rom├ónia
Autor: Historia, Nr. 172, Mai 2016

Am vrea s─â credem c─â Europa este iar─â┼či una singur─â. Unitatea ei, ├«n care rom├ónii ├«┼či caut─â ├«nc─â locul, este ├«n primul r├ónd cultural─â. Recuper├óndu-┼či istoria, poporul nostru ├«ndepline┼čte un act european ┼či, totodat─â, ├«┼či redob├ónde┼čte adev─ârata identitate.

La ├«ntoarcerea regelui Mihai ├«n capitala sa, de Pa┼čtile anului 1992, smerenia pelerinajului ┼či triumful cu care l-au primit cei care i-au r─âmas credincio┼či ├«n suflet sunt am├óndou─â potrivite cu firea acestui popor, care se poate supune multor porunci, dar nu e el ├«nsu┼či dec├ót ├«n manifestarea st─âp├ónit─â a ceea ce simte ad├ónc ┼či statornic. Istoria s-a ├«ntors odat─â cu regele, istoria ├«n care faptele sale ┼či ale ├«nainta┼čilor s─âi s-au ├«mpletit necontenit cu destinul Rom├óniei moderne.

Sentimentul care ne ├«ncearc─â ast─âzi, al unei decaden┼úe ┼či al necesit─â┼úii urgente a reconstruc┼úiei, era m─ârturisit ┼či ├«n primul deceniu al veacului al XIX-lea, c├ónd un boier moldovean m─ârturisea:ÔÇ×ni-ar trebui s─â avem o istorie dreapt─â ┼či critic─â a locului nostru;├«ntr-├«nsa am vid├Ę ├«nsf├ór┼čit tot ce a slujit a ne mic┼čura ┼či a p─âgubi... ├«ns─â o asemine istorie ne lips─â┼čti;├«nv─â┼ú─âturile ce ni-ar fi dat patimile vremii trecute ne sunt toate pentru vremea viitoare, ├«nc├ót pentru a ├«nv─â┼úa trebuie s─â mai p─âtimimÔÇŁ. Din aceea┼či epoc─â dateaz─â cele dint├ói proiecte de unire (ÔÇ×Valahia ┼či Moldavia s─â se ├«mpreune ┼či s─â se fac─â am├óndou─â un prin┼úipatÔÇŁ), de independen┼ú─â ┼či de domnie ereditar─â, constitu┼úional─â. ├Änc─â de atunci apare ideea de a alege un prin┼ú ÔÇ×din Germania de SusÔÇŁ, ai c─ârui urma┼či ÔÇ×vor cunoa┼čte de acum ├«nainte de patrie a lor aceste provin┼úii, se vor numi rom├óni ┼či nu se vor mai str─âmuta din aceste locuriÔÇŁ.

├Än solu┼úia la care se vor opri cei mai chibzui┼úi dintre oamenii de stat rom├óni din genera┼úia revolu┼úiei de la 1848, aceia┼či care au ├«ndeplinit ┼či Unirea din 1859, era pe de o parte un element de continuitate ┼či, pe de alta, altul nou. 

Monarhia, o institu╚Ťie cu tradi╚Ťie

Tradi┼úia era aceea a formei monarhice. De c├ónd au existat c├órmuitori ├«n fruntea celor dou─â voievodate, ┼ú─âri deopotriv─â de rom├óne┼čti, la miaz─âzi ┼či la r─âs─ârit de Carpa┼úi, ei au purtat coroana ca semn al misiunii lor de a conduce. De la predecesorul necunoscut al lui Basarab, care domnea la 1290 asupra ┼ó─ârii Rom├óne┼čti, ┼či de la cele dint├ói c─âpetenii ├«n jurul c─ârora s-au adunat locuitorii ÔÇ×MoldovelorÔÇŁ, au trecut ┼čapte sute de ani. Monarhii vremelnici sau st─âp├ónind cu putere o alc─âtuire statornic─â s-au perindat f─âr─â ├«ntrerupere, vreo sut─â ├«n fiecare din cele dou─â principate. P├ón─â la o vreme, monarhia a fost electiv─â, chiar dac─â alegerea domnului era ├«ngr─âdit─â de dreptul membrilor unei singure familii de a urma la tron, drept protejat la ├«nceput prin asocierea ├«ntre fra┼úi sau a fiului pe l├óng─â p─ârintele s─âu. Au fost ┼či doamne, dar foarte rar, cele mai de seam─â rosturi ale domniei fiind ost─â┼če┼čti:Elena lui Petru Rare┼č ├«n Moldova, Chiajna ┼či Ecaterina ├«n ┼óara Rom├óneasc─â au vegheat asupra odraslelor lor nev├órsnice. 

0 8 jpg jpeg
Tânărul Carol I în uniformă de ofiţer german

Tânărul Carol I în uniformă de ofiţer german

Succesiunea ereditar─â ├«n fond ┼či electiv─â ├«n form─â a continuat ┼či dup─â ce ┼ú─ârile rom├óne au intrat sub domina┼úia Imperiului otoman, dar, ├«nainte chiar de a se stinge vechile dinastii, ├«n secolul al XVII-lea, marea boierime a ales reprezentan┼úi ai ei care rivalizau pentru a ob┼úine confirmarea de la Poart─â. Mai t├órziu, turcii s-au deprins s─â ├«ncredin┼úeze domnia ┼ó─ârii Rom├óne┼čti sau a Moldovei unuia sau altuia care-┼či c├ó┼čtigase favoarea sultanului sau a dreg─âtorilor s─âi:totdeauna cre┼čtini, mai adeseori greci dec├ót rom├óni (p├ón─â la 1822, c├ónd, ├«n locul fanario┼úilor, se ├«ntorc ÔÇ×p─âm├ónteniiÔÇŁ, din marile familii boiere┼čti). Nici dup─â ce Poarta a ├«ng─âduit ┼ó─ârii Rom├óne┼čti ┼či Moldovei s─â-┼či aleag─â domnii, pe ┼čapte ani sau pe via┼ú─â, aceste prevederi n-au fost respectate. 

Puternic─â doar ca rezultat al succeselor militare (sub ┼×tefan cel Mare sau, scurt timp, sub Mihai Viteazul), sau dac─â a ┼čtiut s─â se impun─â at├ót prin dib─âcia diploma┼úiei, c├ót ┼či printr-o politic─â intern─â autoritar─â (Vasile Lupu, Matei Basarab, Constantin Br├óncoveanu), monarhia rom├óneasc─â era absolut─â ├«n principiu. Administra┼úia fanariot─â a fost centralizatoare, dar ineficient─â. Func┼úiile domniei s-au exercitat ├«ntre limite fixate, fie de controlul Por┼úii, fie de reac┼úiile boierimii, Sfatul domnesc sau adun─ârile mai mult sau mai pu┼úin reprezentative av├ónd un rol din ce ├«n ce mai superficial, decorativ.

Aici intervine ├«ns─â elementul nou pe care-l aduce epoca dintre 1834 ┼či 1866. Adev─ârata schimbare nu e ├«n originea str─âin─â a domnitorului, ci ├«n separa┼úia puterilor ├«n stat, cu adapt─âri la sensul transform─ârilor constitu┼úionale din Europa occidental─â. Monarhia parlamentar─â electiv─â, prin experien┼úele din 1834, 1849 ┼či 1859, ┼či-a dovedit sl─âbiciunea ┼či caracterul formal, provizoriu.

Odat─â cu monarhia constitu┼úional─â ereditar─â, din 1866, modernizarea regimului politic, ├«nt─ârit─â de o participare real─â a reprezentan┼úilor na┼úiunii rom├óne, bazat─â pe sentimentele lor de demnitate ┼či de r─âspundere, a devenit eficient─â ┼či trainic─â. Fa┼ú─â de reformele lui Barbu ┼×tirbei sau Al. I. Cuza, impuse de o politic─â personal─â, de ÔÇ×despot luminatÔÇŁ, cele de care ┼či-a legat numele Carol I sunt expresia organic─â a unui program al elitei intelectuale care a creat con┼čtient statul liberal.

Alegerea lui Carol a fost confirmat─â prin plebiscit

Solu┼úia principelui str─âin ca garant al Unirii a fost sus┼úinut─â de Adun─ârile ad-hoc ┼či s-a realizat zece ani dup─â Unire, ├«n 1866. Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a fost chemat numai dup─â o lun─â de la detronarea lui Cuza, ├«n care nu avusese niciun amestec. T├ón─ârul de 27 de ani avea avantajul de a fi ├«nrudit cu dinastia german─â ale c─ârei victorii asupra Austriei vor ├«ncuraja ├«n cur├ónd proiectele de unire a tuturor rom├ónilor ├«ntr-un singur stat, dar ┼či cu cea rus─â, cu cele din Anglia, Belgia, Portugalia, Brazilia ┼či chiar cu ├Ämp─âratul Napoleon al III-lea, pe atunci arbitrul Europei ┼či protectorul rom├ónilor. C─âs─âtoria din 1870 cu Elisabeta de Wied a ad─âugat apoi o leg─âtur─â cu familia domnitoare a Olandei.

Alegerea lui Carol, de c─âtre aceia┼či senatori ┼či deputa┼úi care colaboraser─â cu predecesorul s─âu, a fost supus─â unui plebiscit care a confirmat-o cu o mare majoritate:635.969 de voturi pentru, fa┼ú─â de 224 contra. Pentru compara┼úie, plebiscitul precedent aprobase reforma constitu┼úional─â din 1864 cu 682.621 de voturi pentru ┼či 1.307 ├«mpotriv─â. Rezultatul consult─ârii populare a fost respectat de Cuza ├«nsu┼či, care a refuzat demn oferta diploma┼úiei franceze de a-l readuce la tron.

Situa┼úia pe care o prelua t├ón─ârul principe era deosebit de grea. Rusia urm─ârea retrocedarea sudului Basarabiei, reunit cu Moldova din 1857, ┼či a ├«nt├órziat recunoa┼čterea lui Carol ├«n speran┼úa c─â va ob┼úine ├«n schimb acest teritoriu. ├Än Peninsula Balcanic─â, Serbia, Muntenegrul ┼či Grecia se preg─âteau de r─âzboi cu turcii ┼či ├«n acest scop c─âutau alian┼úa Rom├óniei. Idealul na┼úional al acesteia pretindea dou─â lucruri:dob├óndirea independen┼úei ┼či realizarea unit─â┼úii. Vizita lui Carol la Constantinopol a ar─âtat, prin modific─ârile ceremonialului investirii, c─â Rom├ónia nu mai e dec├ót formal dependent─â de Poart─â. Mobilizarea armatei rom├óne┼čti, pentru a preveni o interven┼úie militar─â otoman─â la care instigase Rusia, ├«┼či d─âdea astfel roadele. ├Än ce prive┼čte problema rom├ónilor din Transilvania, dup─â ce Cuza crezuse c─â prin tratative cu emigra┼úia maghiar─â s-ar putea stabili o ├«n┼úelegere, Carol pare a fi fost mai ├«nt├ói atras de perspectiva unei rezolv─âri pe calea armelor, av├ónd inten┼úia de a se al─âtura Prusiei ├«n cazul c─â aceasta ar fi declarat din nou (├«n 1869) r─âzboi Habsburgilor. Apoi, cer├ónd st─âruitor respectarea egalit─â┼úii tuturor elementelor etnice din regatul Ungariei, el a revendicat pentru rom├ónii din Ardeal ┼či Banat o autonomie asem─ân─âtoare cu a croa┼úilor (1873).

2 294 jpg jpeg
Parada din 10 mai 1891, când s-au sărbătorit 25 de ani de la venirea lui Carol pe tron

Parada din 10 mai 1891, când s-au sărbătorit 25 de ani de la venirea lui Carol pe tron

Jur─âm├óntul constitu┼úional depus de Carol prevedea men┼úinerea integrit─â┼úii teritoriului na┼úional. Totu┼či, dup─â aspra ├«ncercare a celor zece luni de r─âzboi ├«n 1877-1878, pacea de la San Stefano a impus Rom├óniei, din primul moment al independen┼úei sale, cedarea celor trei jude┼úe din sudul Basarabiei, Cahul, Bolgrad ┼či Ismail. ├Än schimbul lor, se acorda un teritoriu desprins din Imperiul otoman pe care tratatul de la Berlin din 1878 (art. 46), ├«ncheiat f─âr─â participarea reprezentan┼úilor Rom├óniei, ├«l fixa ├«ntre Dun─âre ┼či Marea Neagr─â, cuprinz├ónd Delta, Dobrogea p├ón─â la sud de Mangalia ┼či insula ┼×erpilor. A doua modificare a hotarelor a intervenit ├«n 1913, c├ónd pacea de la Bucure┼čti, pun├ónd cap─ât conflictelor balcanice la care luase parte ┼či Rom├ónia ├«n ultima lor faz─â (campania din iulie-august), a ad─âugat Dobrogei punctul strategic de la Silistra ┼či o f├ó┼čie din Bulgaria de nord-est. Dup─â trei ani trupele bulgare intrau ├«n Constan┼úa, dar, fiind recuperat la sf├ór┼čitul Primului R─âzboi Mondial, Cadrilaterul a r─âmas al Rom├óniei p├ón─â ├«n 1940. Ideea unei uniri a Rom├óniei cu Bulgaria sub acela┼či monarh a fost invocat─â ca o posibilitate doar ├«n 1886.

Dou─â inten╚Ťii de abdicare ├«n 48 de ani de domnie

Ca reac┼úie fa┼ú─â de politica rus─â, Carol I ┼či-a g─âsit un sprijin ├«n Tripla Alian┼ú─â la care a aderat din 1883:succes al diploma┼úiei lui Bismarck, dar ┼či al regelui Rom├óniei, avid de prestigiu ┼či preocupat de a c─âuta garan┼úii pentru ┼úara sa ├«n echilibrul european. Tratatul datorit─â c─âruia Rom├ónia ie┼čise din izolarea politic─â de care era amenin┼úat─â ┼či evitase coalizarea Austro-Ungariei ┼či a Rusiei ├«mpotriva sa a r─âmas secret p├ón─â ├«n anul 1914. Realierea la blocul militar al Europei centrale n-a ├«mpiedicat totu┼či ini┼úiativa independent─â din 1913. Cu acest prilej se deterioraser─â rela┼úiile cu Viena, a┼ča ├«nc├ót, contelui Czernin, care-i comunica ultimatumul adresat guvernului de la Belgrad, b─âtr├ónul rege ├«i va r─âspunde t─âios c─â ÔÇ×n-a fost consultat, ceea ce este o ├«nc─âlcare a drepturilor sale de aliat ┼či a prerogativelor sale de suveran;soarta Serbiei o poate avea ┼či Rom├ónia, stat mic, care trebuie s─â-┼či apere demnitatea na┼úional─âÔÇŁ.

Pus ├«n situa┼úia de a alege ├«ntre cuv├óntul dat (┼či fidelitatea fa┼ú─â de patria sa, Germania, ┼či dinastia de Hohenzollern, c─âreia-i apar┼úinea) sau convingerea oamenilor politici rom├óni, care s-au opus intr─ârii ├«n r─âzboi, Carol I a tr─âit o dram─â. A avut ├«n vedere chiar abdicarea, dup─â 48 de ani de domnie. Totu┼či, cu c├óteva zile ├«naintea mor┼úii, aprob├ónd conven┼úia prin care Rusia, ca s─â ob┼úin─â neutralitatea Rom├óniei, se angaja s─â-i asigure Transilvania la viitoarea dezmembrare a Imperiului Austro-Ungar, primul rege al Rom├óniei putea s─â-┼či considere cu satisfac┼úie sarcina ├«ndeplinit─â.

Spre deosebire de politica extern─â, ├«n care Carol ┼či-a rezervat totdeauna dreptul de a supraveghea ┼či a interveni, cea intern─â s-a dezvoltat adesea ├«mpotriva sa ori independent de el. De la cei dint├ói ani de domnie, c├ónd a avut de-a face cu ÔÇ×bizantini r─âu n─âr─âvi┼úiÔÇŁ (vorba lui Maiorescu), care continuau s─â comploteze ┼či s─â sfideze ca pe vremea lui Cuza, p├ón─â la jubileul regal din 1906, punctul culminant al omagiilor m─âgulitoare, experien┼úa lui Carol I a fost o lent─â aclimatizare ├«n cursul c─âreia societatea rom├óneasc─â l-a adoptat ┼či, ├«ntruc├ótva, s-a l─âsat chiar modelat─â de el. Proclamarea mini-republicii de la Ploie┼čti ┼či decizia de a abdica ├«n 23 martie 1871, dup─â mi┼čc─âri de strad─â ├«n Bucure┼čti organizate chiar de prefectul poli┼úiei, cu complicitatea prim-ministrului, au marcat o criz─â grav─â ├«n rela┼úiile dintre clasa politic─â ┼či principe. Acesta a ┼čtiut s─â o dep─â┼čeasc─â cu realism pragmatic, abil ┼či ferm. Alternarea la putere a liberalilor (la ├«nceput favoriza┼úi) ┼či a conservatorilor a ├«nsemnat ├«ns─â┼či articularea dirijat─â a for┼úelor constructive ┼či a spiritului critic ├«ntre care s-a stabilit o paritate analoag─â cu raportul dintre whigs ┼či tories (liberali ╚Öi conservatori, n.ed.), ├«n Anglia. Colaborarea cu I.C. Br─âtianu, prim-ministru de la 1876 la 1888, a fost deosebit de rodnic─â pe planul moderniz─ârii institu┼úiilor ┼či administra┼úiei.

3 224 jpg jpeg
Castelul Peleș din Sinaia, ridicat din dorinţa Regelui Carol I, a fost menit să fie reședinţa de vară a familiei regale

Castelul Peleș din Sinaia, ridicat din dorinţa Regelui Carol I, a fost menit să fie reședinţa de vară a familiei regale

Mul╚Ťi pa╚Öi ├«nainte

Marile progrese realizate ├«ncep cu Constitu┼úia din 1866, inspirat─â de cea belgian─â, deci extrem de liberal─â, prin care se asigura acordul activ al principiilor suveranit─â┼úii na┼úionale, al guvern─ârii reprezentative ┼či al separ─ârii puterilor ├«n stat. Libera circula┼úie a ideilor politice, posibilitatea dialogului public, erau protejate de o legisla┼úie foarte indulgent─â a presei. Monarhul, care din 1881 ├«┼či ia titlul de rege, de┼úinea o autoritate limitat─â fa┼ú─â de cea asumat─â de Cuza ├«n 1864, c├ónd ├«┼či rezervase ini┼úiativa legilor, dar viager─â ┼či ereditar─â, pe linie exclusiv masculin─â. Actele de stat erau valabile doar dac─â purtau dubla semn─âtur─â, a regelui ┼či a unui ministru. Legile votate de parlament ├«n aceast─â perioad─â, extrem de numeroase, au reglementat toate situa┼úiile posibile, de la instalarea firelor telegrafice ┼či telefonice (1892) p├ón─â la concursurile pentru ocuparea posturilor medicale, importul strugurilor de mas─â, atribu┼úiile jandarmeriei, fabricarea chibriturilor, repaosul duminical, expunerea operelor artistice etc.

Structurile cu care Carol I a ├«nzestrat Rom├ónia au rezistat chiar unei ├«ncerc─âri formidabile cum a fost r─âscoala din 1907. Proletarizarea ┼ú─âr─ânimii ┼či exigen┼úele exportului de cereale, ├«n concuren┼ú─â cu produc┼úia Statelor Unite ┼či a Australiei, ├«n condi┼úiile unei agriculturi extensive, de randament mediocru, au dus la o dramatic─â revolt─â contra exploat─ârii pr─âdalnice de tip colonial. R─âspunsul statului, ├«n afar─â de excesele comise ├«n cursul represiunii, a fost amnistia f─âr─â judecat─â pentru 6.600 de ┼ú─ârani dintre 7.800 aresta┼úi ┼či preg─âtirea marii reforme agrare care va fi dus─â la ├«ndeplinire ├«n timpul domniei urm─âtoare.

Problemele sociale ┼či-au pus amprenta asupra momentului cultural Carol I, ├«n sensul c─â, pe de-o parte, ├«nv─â┼ú─âm├óntul primar a devenit general ┼či obligatoriu ÔÇô f─âr─â ca 4.000 de ├«nv─â┼ú─âtori, c├ó┼úi avea la dispozi┼úie Spiru Haret, s─â poat─â combate eficient un analfabetism apreciat ├«nc─â la 87% din popula┼úie ÔÇô ┼či, pe de alta, intelectualii s-au implicat ├«n dezbaterea cu privire la modernizare. Junimismul, s─âm─ân─âtorismul, poporanismul ÔÇô pentru a semnala doar ├«n treac─ât principalele curente literare ┼či ideologice ÔÇô au propus fiecare solu┼úia sa, moderat conservatoare sau utopic progresist─â. Fenomenul ÔÇ×arderii etapelorÔÇŁ ╚Öi dinamica europeniz─ârii de sus ├«n jos au modelat conven┼úiile culturii oficiale, dar au mobilizat ┼či for┼úele antitradi┼úionale. N─âzuin┼úa de a uni marea familie na┼úional─â prin liantul unei culturi superioare, care s─â altoiasc─â paradigma occidental─â pe realit─â┼úile locale, a presupus ca scop al efortului ├«ntregirea unit─â┼úii rom├óne┼čti. D├órzenia luptei n-a fost mai prejos de ├«n─âl┼úimea inten┼úiei.

Regele a patronat progresul culturii românești

E de la sine ├«n┼úeles c─â, ├«ntr-o asemenea epoc─â, creativitatea cultural─â se manifest─â nu at├ót prin performan┼úele izolate (Eminescu, Caragiale!), c├ót prin consisten┼úa ┼či consecven┼úa mi┼čc─ârii intelectuale. Ea poate fi m─âsurat─â prin importan┼úa cresc├ónd─â a presei. Fa┼ú─â de 70 de periodice ├«n anul 1866, ├«n 1887 ap─âreau 210 ziare ┼či reviste, ├«n limbile rom├ón─â, german─â, greac─â, bulgar─â, spaniol─â ┼či idi┼č, dintre care multe ├«n provincie.

Contribu┼úia personal─â a regelui Carol la progresul culturii rom├óne┼čti se g─âse┼čte ├«n preocuparea sa constant─â pentru dezvoltarea ├«nv─â┼ú─âm├óntului, ├«n generoasa Funda┼úie care a creat biblioteca universitar─â din Bucure┼čti (1891), ├«n ├«ntemeierea Muzeului Na┼úional (1906) ┼či ├«n protec┼úia acordat─â Academiei Rom├óne. F─âr─â un deosebit gust artistic, el a dorit totu┼či s─â formeze ┼či o galerie de pictur─â ÔÇô proprietate a Coroanei, deci nici a statului, nici a sa personal─â ÔÇô care s─â ├«nal┼úe prestigiul dinastiei. ÔÇ×Tre prin voin┼úa na┼úiunii, care a v─âzut ├«n mine realizarea unui principiuÔÇŁ, spunea el ├«n 1869 la inaugurarea Universit─â┼úii din Bucure┼čti, ÔÇ×┼čtiu c─â puterea mea rezid─â ├«n lumin─â ┼či, abstrac┼úie f─âc├ónd de pasiunile l─âuntrice, ├«n lumin─â numai caut putereaÔÇŁ. Simpatia ar─âtat─â lucr─ârilor Academiei, de at├ótea ori desf─â┼čurate sub auspiciile sale, a mers p├ón─â la a lua cuv├óntul ├«n acest cadru savant despre subiectele istorice care-l interesau. De altfel, el a fost ┼či fondatorul Societ─â┼úii Regale de Geografie.

Autor el ├«nsu┼či al unui jurnal, inedit ├«n original, dar cunoscut prin prelucrarea ÔÇ×de un martor ocularÔÇŁ, pentru anii 1866-1881, care a avut mai multe edi┼úii (├«n limbile german─â, francez─â ┼či englez─â), Carol I a scris istorie ┼či, mai ales, a f─âcut-o. ├Än pl─âmada caracterului lui, sever ┼či dominator, se distinge numaidec├ót sim┼úul datoriei. Ceea ce pre┼úuia el mai mult ├«n oameni era, f─âr─â ├«ndoial─â, valoarea lor etic─â, ┼či via┼úa sa de o perfect─â onestitate ┼či demnitate a fost, ├«n orice clip─â, pilduitoare. Prudent ┼či ├«nchis ├«n sine, orgolios, a dat misiunii cu care s-a considerat investit sensul unei r─âspunderi morale. Mult superior monarhilor contemporani de oriunde, probabil ispitit de exemplul Marelui Frederic, el a fost un ziditor.

4 461 jpg jpeg
Regii României Mari la ceremonia de încoronare de la Alba Iulia (1922)

Regii României Mari la ceremonia de încoronare de la Alba Iulia (1922)

Nepotul lui Carol I devine principe moștenitor

Cu urma┼čul lui Carol I poporul rom├ón avea s─â cunoasc─â, dup─â grele ├«ncerc─âri, cea mai mare victorie din istoria sa ┼či, pentru cea mai larg─â categorie social─â, o radical─â ├«mbun─ât─â┼úire a condi┼úiilor sale de via┼ú─â. 

Ferdinand-Victor-Albert-Meinard de Hohenzollern se n─âscuse la Sigmarigen ├«n 1865. Tat─âl s─âu, Leopold, era fratele lui Carol ┼či, ├«n 1870, fusese chemat la tronul vacant al Spaniei pe care, p├ón─â la urm─â, l-a ocupat pentru scurt─â vreme un prin┼ú italian. Mama lui Ferdinand, Antonia, era o infant─â portughez─â. ├Än 1881, dup─â proclamarea regatului Rom├óniei, deoarece Carol nu avea copii, Ferdinand a devenit principe mo┼čtenitor ┼či, la ├«ncheierea studiilor sale universitare ┼či militare, ├«n anul 1889, s-a stabilit ├«n ┼úar─â. 

Cur├ónd dup─â aceea, un scandal s-a iscat ├«n jurul mo╚Ötenitorului Coroanei. Opozi┼úia unanim─â ┼či categoric─â a oamenilor politici rom├óni la proiectul c─âs─âtoriei sale cu Elena V─âc─ârescu, una dintre doamnele de onoare ale Reginei Elisabeta, a fost motivat─â de dorin┼úa lor de a exclude posibilitatea form─ârii unei camarile. Din acest motiv, membrilor familiei regale nu le era permis─â c─âs─âtoria ├«n ┼úar─â cu persoane care, chiar fiind de origine aristocratic─â, le erau inferioare ca rang. Astfel, la sf├ór┼čitul anului 1892, Ferdinand a luat de so┼úie pe Maria de Coburg-Gotha (n─âscut─â ├«n 1875), nepoata Reginei Victoria dup─â tat─â ┼či, dup─â mam─â, a ╚Üarului Alexandru al II-lea. C├ótva timp dup─â aceea, ├«n 1897, c├ónd prin┼úul s-a ├«mboln─âvit grav de febr─â tifoid─â. Pericolul mor┼úii sale timpurii a produs o mi┼čcare general─â de ├«ngrijorare, ceea ce arat─â c─â dinastia c─âp─âtase popularitate. 

Mo┼čtenitorul tronului, ├«n calitatea, creat─â pentru el din 1910, de inspector general al armatei, a dovedit o con┼čtiinciozitate exemplar─â. Aceast─â experien┼ú─â i-a permis s─â cunoasc─â exact starea ┼či preg─âtirea trupelor la a c─âror comand─â suprem─â a fost delegat de unchiul s─âu ├«n campania din 1913 ├«n Bulgaria.

Primul jur─âm├ónt al Regelui Ferdinand:ÔÇ×Jur s─â fiu un bun rom├ónÔÇŁ

Lui Ferdinand i-a fost dat s─â-┼či ├«nceap─â domnia ├«n ├«mprejur─âri care pretindeau patriotismul ┼či abnega┼úia ca un imperativ indiscutabil. Carol I, ├«n Consiliul de Coroan─â de la Sinaia, declarase mini┼čtrilor s─âi care se pronun┼úaser─â pentru neutralitate:ÔÇ×Ca rege constitu┼úional, m─â supun voin┼úei dumneavoastr─âÔÇŁ. A doua zi dup─â moartea lui, la 28 septembrie/11 octombrie 1914, Ferdinand I a jurat s─â fie ÔÇ×un bun rom├ónÔÇŁ, cuvinte care erau un angajament c─â va respecta sentimentul na┼úional, de la care nu s-a ab─âtut niciodat─â. Agita┼úiilor care c─âutau s─â gr─âbeasc─â interven┼úia Rom├óniei de partea Antantei, som├óndu-l pe Ferdinand s─â se ├«ncoroneze la Alba Iulia sau s─â moar─â pe c├ómpia Turzii, ┼či presiunilor sau corup┼úiei exercitate de Puterile Centrale li s-a r─âspuns printr-o intens─â activitate diplomatic─â. Succesul ei, din momentul ├«n care Fran┼úa, Rusia, Marea Britanie ┼či Italia au recunoscut drepturile rom├óne┼čti asupra Transilvaniei ┼či Bucovinei, a decis direc┼úia luat─â de ofensiva noastr─â. ├Än Consiliul de Coroan─â de la Cotroceni (14/27 august 1916), regele s-a mul┼úumit s─â comunice factorilor politici o hot─âr├óre, a sa ┼či a primului s─âu ministru, I.I.C. Br─âtianu, care-l costa personal foarte mult, ca Hohenzollern ┼či ca german.

5 188 jpg jpeg
Carol al II-lea al─âturi de fiul s─âu, Mihai, la campionatele militare de ski organizate la Predeal (1932)

Carol al II-lea al─âturi de fiul s─âu, Mihai, la campionatele militare de ski organizate la Predeal (1932)

Obligat─â s─â lupte pe dou─â fronturi, armata rom├ón─â sufer─â dezastrul de la Turtucaia, pierde Dobrogea ╚Öi se retrage f─âr─â a putea salva Capitala. Gr├ónarul B─âr─âganului ┼či terenurile petrolifere, par┼úial distruse, cad prad─â inamicului. Parlamentul ┼či guvernul l-au urmat pe rege la Ia┼či, ├«n refugiu. Nu numai c─â aliatul rus a asistat aproape pasiv la ├«nfr├óngere, ci, dup─â revolu┼úia din martie 1917, a intrat ├«n dezintegrare. O ├«ncercare de puci, care ar fi instalat autoritatea unui soviet militar ├«n locul regelui, arestat ├«mpreun─â cu familia sa pentru a ├«ndura soarta lui Nicolae al II-lea, a e┼čuat. Dar la Bucure┼čti colabora┼úioni┼čtii organizau o umbr─â de guvern, presa ocupa┼úiei ├«i acuza violent pe responsabilii de intrarea ├«n r─âzboi ┼či s-au g─âsit chiar oameni politici (C. Stere ┼či al┼úii) care s─â trateze cu Germania ┼či Austro-Ungaria detronarea lui Ferdinand. Coroana Rom├óniei ar fi fost de oferit ├«mp─âratului german Wilhelm al II-lea, altui Hohenzollern sau unui Habsburg. ├Änsu┼či mitropolitul primat, la cererea ocupan┼úilor, a dezlegat poporul de jur─âm├óntul fa┼ú─â de rege ┼či i-a ├«ndemnat pe osta┼čii rom├óni s─â depun─â armele.

├Än aceste condi┼úii, ceea ce a provocat redresarea, manifestat─â prin biruin┼úele scump pl─âtite de la M─âr─â┼čti ┼či M─âr─â┼če┼čti, a fost, pe l├óng─â sfaturile energicului general Berthelot, ┼čeful misiunii franceze, atitudinea regelui ├«nsu┼či. Apelurile pe care le-a adresat trupelor sale, ├«n martie-aprilie 1917, c├ónd dou─â treimi din ┼úar─â se aflau sub ocupa┼úie (la 40 de ani dup─â luarea Plevnei), au f─âg─âduit reforma agrar─â ┼či votul universal, invoc├ónd numele sacru al lui ┼×tefan cel Mare.

Cu at├ót mai dureroas─â a fost necesitatea de a cere un armisti┼úiu, dup─â ce Petrogradul bol┼čevizat a ├«nceput tratativele cu germanii, care ├«┼či deschiser─â drum spre Odessa ┼či Kiev. Pacea de la Buftea-Cotroceni (24 aprilie/7 mai 1918) nu era dec├ót un dictat, prin a c─ârui for┼ú─â i se impuneau Rom├óniei mutil─âri teritoriale (├«n Dobrogea ┼či pe linia Carpa┼úilor), condi┼úii economice extrem de ├«mpov─âr─âtoare ┼či chiar modific─âri constitu┼úionale (acordarea colectiv─â a drepturilor civile pentru evrei, ├«n termenii tratatului de la Berlin, de la ├«ndeplinirea c─ârora Rom├ónia se sustr─âsese p├ón─â atunci). Din nou, piesa central─â a acestui joc de ┼čah s-a dovedit a fi regele, care a tergiversat ratificarea tratatului p├ón─â c├ónd acesta a fost anulat prin ├«ns─â┼či desf─â┼čurarea evenimentelor. Relu├ónd ostilit─â┼úile contra Puterilor Centrale la 5/18 noiembrie, Rom├ónia a participat la ultima s─âpt─âm├ón─â de r─âzboi al─âturi de ├«nving─âtori.

Rom├ónia Mare:progrese ╚Öi ├«ncerc─âri 

Ferdinand va deveni primul rege al tuturor rom├ónilor ca urmare a actelor de unire adoptate succesiv ├«n Basarabia de Sfatul ┼ó─ârii (27 martie/9 aprilie), ├«n Bucovina de Congresul General (15/28 noiembrie) ┼či ├«n Transilvania de Adunarea Na┼úional─â de la Alba Iulia (18 noiembrie/1 decembrie). La consolidarea acestei situa┼úii se va ajunge doar cu pre┼úul ├«nc─â unui r─âzboi, cu republica sovietic─â din Ungaria, ┼či prin lupta dus─â la Conferin┼úa P─âcii pentru ap─ârarea independen┼úei ┼či autorit─â┼úii statului, ├«n cuprinsul noilor sale hotare. Revizionismul ├«nvin┼čilor va crea probleme la grani┼úele de vest, sud ┼či est ale Rom├óniei Mari. Raporturile cu Iugoslavia, Cehoslovacia ┼či Polonia, vecinii asocia┼úi prin aceea┼či situa┼úie de beneficiari ai victoriei, vor fi ├«ns─â de o loialitate reciproc─â.

Din interior, cea dint├ói amenin┼úare a acestui echilibru o reprezint─â ac┼úiunea de opozi┼úie ┼či de dezagregare a unui grup socialist (din 1921 comunist). Chiar ├«n decembrie 1918, ├«n Bucure┼čti, ├«ndat─â dup─â ├«ntoarcerea regelui, o grev─â transformat─â ├«n manifesta┼úie pentru republic─â a fost reprimat─â de armat─â. Instaurarea legii mar┼úiale se poate justifica prin necesitatea de a ap─âra statul na┼úional unitar, abia creat, contra tendin┼úelor centrifuge ┼či revolu┼úionare, dirijate de la Moscova. Din direc┼úia opus─â, asaltul ├«mpotriva regimului adopta acela┼či stil brutal:1922 este data de na┼čtere a mi┼čc─ârii fasciste, bazate pe antisemitism. Efectul retoric al declara┼úiilor ├«mpotriva injusti┼úiei sociale va fi mai conving─âtor dec├ót consisten┼úa lor teoretic─â.

Replica puterii a fost de a oficializa cultul na┼úiunii ┼či de a-i da o interpretare monarhist─â. ├Än omagiul adresat de Academie regelui Ferdinand ┼či reginei Maria cu ocazia ├«ncoron─ârii din 1922, Nicolae Iorga sublinia datoria de recuno┼čtin┼ú─â a societ─â┼úii rom├óne┼čti:ÔÇ×├Än cea mai ad├ónc─â din suferin┼úele ┼či umilirile noastre am avut ├«n mijlocul nostru cele dou─â mari suflete de credin┼ú─â, de r─âbdare, de demnitate na┼úional─â ┼či regal─â pentru care ├«ncoronarea de ast─âzi nu este un act de splendid─â solemnitate me┼čte┼čugit─â, ci consacrarea ├«naintea lumii ├«ntregi a meritelor c├ó┼čtigate prin eroismul ├«n suprema ├«ncercare a neamului c─âruia i s-au devotatÔÇŁ (inedit, n.a.).

Mai eficient─â a fost activitatea tehnocra┼úilor liberali care au elaborat Constitu┼úia din 1923 (cea mai larg─â expresie a libert─â┼úilor democratice din Europa vremii), reforma agrar─â, care a ├«mpropriet─ârit 1.400.000 de ┼ú─ârani cu peste 6.000.000 hectare, ┼či legile de na┼úionalizare din 1924. Pentru compara┼úie, reforma agrar─â din 1945 n-a distribuit dec├ót 1.600.000 ha la 800.000 de ┼ú─ârani. Votul universal fusese introdus printr-un decret-lege din 1920.

├Än via┼úa politic─â a Rom├óniei, prezen┼úa majoritar─â a ┼ú─âr─ânimii ├«n noul corp electoral a determinat lichidarea partidului conservator ┼či ascensiunea partidului ┼ú─âr─ânesc (na┼úional-┼ú─âr─ânesc din 1926, c├ónd a fuzionat cu cea mai veche ┼či mai puternic─â organiza┼úie politic─â din Transilvania, partidul na┼úional rom├ón).

Faptul c─â, din popula┼úia statului rom├ón (18 milioane ├«n 1930), maghiarii reprezentau 1.400.000, evreii 1.080.000 ┼či alte minorit─â┼úi na┼úionale, ├«n frunte cu germanii, ├«nc─â 1.850.000, nu putea s─â nu dea na┼čtere unor tensiuni interetnice. Exploatarea lor politic─â de c─âtre extremi┼čti era ├«ns─â abia la ├«nceput, iar ├«n via┼úa cultural─â domnia lui Ferdinand ┼či anii urm─âtori, ai regen┼úei, au fost perioada unei coexisten┼úe normale. Se adaug─â ├«nc─â dou─â universit─â┼úi, la Cluj ┼či Cern─âu┼úi, al─âturi de care mai apar o academie de drept la Oradea, o facultate de teologie la Chi┼čin─âu ┼či o politehnic─â la Timi┼čoara. Este vreme ├«n care Rom├ónia participa activ la dezbaterile prestigioasei Comisii interna┼úionale de cooperare intelectual─â de la Geneva. Din 1922 func┼úionau ┼×colile din Fran┼úa ┼či Italia, ca centre de specializate post-doctoral─â, atr─âg├ónd ┼čtiin┼úei rom├óne┼čti pre┼úuirea str─âin─ât─â┼úii. Personal, Ferdinand I a sprijinit dezvoltarea culturii prin ├«ntemeierea a┼čez─âm├óntului care-i purta numele la Ia┼či, o bibliotec─â universitar─â menit─â a fi perechea celei din Bucure┼čti.

6 154 jpg jpeg
Regele Mihai participă alături de mama sa și Prinţul Nicolae, membru al regenţei, la inaugurarea unui spital pentru copii (1928)

Regele Mihai participă alături de mama sa și Prinţul Nicolae, membru al regenţei, la inaugurarea unui spital pentru copii (1928)

Era el ├«nsu┼či un om de carte, probabil cel mai cult dintre regii no┼čtri, pasionat de botanic─â, interesat de arheologie ┼či arhitectur─â, capabil s─â descifreze f─âr─â greutate pisania chirilic─â a unei vechi biserici. Spre deosebire de predecesorul s─âu, avea o fire mai degrab─â subtil─â dec├ót viguroas─â. Sufletul s─âu ad├ónc religios ascundea cu sfial─â sentimentul misiunii sale, curajul senin ┼či nem─ârginita putere de jertf─â.

Sacrificiul cu care se ├«ncheie aceast─â domnie, ├«nceput─â printr-o alt─â hot─âr├óre a regelui de a-┼či c─âlca peste sentimentele omene┼čti, a fost cel mai greu la care se poate ├«ndupleca un p─ârinte. ├Än interesul statului, Ferdinand I ┼či-a dezmo┼čtenit primul n─âscut, schimb├ónd ordinea succesiunii la tron ├«n favoarea nepotului s─âu.

Speran╚Ťe ╚Öi dezam─âgiri ├«n jurul lui Carol al II-lea 

Fiul cel mai mare al regelui Ferdinand, Carol al II-lea, s-a n─âscut ├«n 1893 la Sinaia, fiind primul Hohenzollern rom├ón. De el se legau cutez─âtoare speran┼úe ale celor convin┼či c─â lui ├«i va fi dat s─â ├«nf─âptuiasc─â unitatea na┼úional─â. La majoratul lui, ├«n 1915, tat─âl s─âu g─âsea prilejul de a-i adresa ├«n public pove┼úe ca acestea:ÔÇ×Nu uita niciodat─â c─â un rege trebuie s─â fie ├«nt├óiul servitor al Statului ┼či de aceea Poporul poate cere ca El s─â fie pild─â ├«n ├«ndeplinirea datoriilor sale. Aminte┼čte-┼úi c─â un exemplu r─âu poate s─â duc─â un Stat la pieire... Un suveran are datorii foarte mari c─âtre Poporul care i-a ├«ncredin┼úat destinele sale, dar puterea lui este ├«ngr─âdit─â ┼či nimeni nu trebuie s─â observe cu mai mult─â sfin┼úenie Constitu┼úia ┼či legileÔÇŁ.

De┼či vl─âstarul regal fusese educat ├«n acest spirit, o serie de acte impulsive ┼či iresponsabile au d─âunat imaginii prin┼úului mo┼čtenitor ┼či au adus prejudicii morale dinastiei. A┼ča a fost, ├«n septembrie 1918, escapada de o s─âpt─âm├ón─â la Odessa, cu ocazia c─âreia Carol a contractat o c─âs─âtorie morganatic─â pe care ├Änalta Curte de Casa┼úie a anulat-o ca incompatibil─â cu legile ┼ú─ârii. Fiul lui Carol cu Ioana Lambrino, Mircea, n─âscut un an mai t├órziu, ├«n 1920, este deci nelegitim. De altfel, tat─âl lui renun┼úase la dreptul de succesiune ├«n numele s─âu propriu ┼či al viitorilor descenden┼úi din aceast─â leg─âtur─â. Decizia a fost re├«nnoit─â, din cauza altei rela┼úii sentimentale, cu Elena Lupescu. Consiliul de coroan─â de la Sinaia (30 decembrie 1925), Camera ┼či Senatul (4 ianuarie 1926) au luat acte de retragerea voluntar─â a lui Carol. Ca mo┼čtenitor al tronului a fost proclamat singurul s─âu fiu legitim, Mihai, n─âscut ├«n 1921 din c─âs─âtoria cu Elena, prin┼úes─â a Greciei ┼či Danemarcei.

Situa┼úia nu era f─âr─â precedent, cel pu┼úin ├«ntr-o ┼úar─â vecin─â. Dintre fiii regelui Petru I al Serbiei, cel dint├ói, Gheorghe, a fost ├«nl─âturat de la succesiune, pentru via┼úa sa particular─â criticabil─â, ┼či ├«nlocuit cu al doilea, Alexandru, soldat viteaz ┼či strateg capabil. Monarhia constitu┼úional─â ├«ndeplinindu-┼či func┼úia ÔÇ×prin gra┼úia lui Dumnezeu ┼či voin┼úa na┼úional─âÔÇŁ, elementul ereditar al puterii sale nu-l poate cov├ór┼či pe cel electiv.

Anii unei chinuitoare suferin┼úe, fizice ┼či suflete┼čti, s-au scurs pentru regele Ferdinand p├ón─â ├«n ziua mor┼úii sale, 19 iulie 1927, c├ónd Mihai I a fost chemat la tron pentru prima oar─â. O regen┼ú─â ├«ns─ârcinat─â s─â exercite puterile regale, conform Constitu┼úiei, ├«n timpul minorit─â┼úii, a fost alc─âtuit─â din prin┼úul Nicolae, fratele mai t├ón─âr al lui Carol, patriarhul Miron ┼či primul pre┼čedinte al ├Änaltei Cur┼úi de Casa┼úie, Gh. Buzdugan. La moartea acestuia din urm─â (1929), alegerea magistrului C. S─âr─â┼úeanu ca regent a ├«nt─ârit pozi┼úia partidului de guvern─âm├ónt, cel na┼úional-┼ú─âr─ânesc.

Criza dinastică zdruncină România

O politic─â economic─â de apel la capitalul str─âin erodeaz─â popularitatea acestui partid (78% din voturi ├«n 1928). Criticile opozi┼úiei erau atrase ┼či de regionalismul elitei sale (notabilii ardeleni ca Iuliu Maniu, Al. Vaida-Voevod etc.). Principala dificultate cu care se confrunta era aceea de a adapta ideea democra┼úiei rurale la exigen┼úele urbaniz─ârii ┼či industrializ─ârii. Succesivele guverne na┼úional-┼ú─âr─âniste n-au avut nici unitate programatic─â, nici continuitatea care s─â fac─â posibil─â o oper─â trainic─â. ├Än condi┼úiile unei crize economice mondiale, recesiunea a fost resim┼úit─â de cele mai vulnerabile sectoare ale popula┼úiei productive, ceea ce le-a determinat s─â-┼či ├«ntoarc─â privirile spre extrema dreapt─â. E semnificativ faptul c─â Lupeni, dup─â ├«n─âbu┼čirea grevei minerilor din 1929 cu zelul brutal al autorit─â┼úilor locale, a devenit un centru de agita┼úie legionar─â. Nici neoliberalismul anilor ÔÇÖ30 nu va reu┼či ├«ns─â aplicarea programului s─âu de autarhie, sus┼úinut de o solid─â structur─â bancar─â. Oligarhii liberali erau mai preocupa┼úi de a controla politica dec├ót de a dezvolta industria. Ineficien┼úa partidelor a dus treptat la pierderea creditului lor ├«n fa┼úa unui electorat tot mai sensibil la sloganurile na┼úionaliste ┼či populiste.

┼óara era ├«nc─â epuizat─â de un efort militar f─âr─â precedent:mor┼úii, r─âni┼úii ┼či prizonierii reprezentaser─â 71% din for┼úele mobilizate. Dificult─â┼úile materiale exasperau iritarea, ├«ntre┼úinut─â ┼či de o pres─â agresiv─â, ├«mpotriva ÔÇ×├«mbog─â┼úi┼úilor de r─âzboiÔÇŁ ┼či a corup┼úiei ├«n genere. Solu┼úia omului providen┼úial se impunea de la sine. Ea s-a ├«ntrupat ├«n trei figuri alternative:Carol al II-lea, Corneliu Codreanu ┼či Ion Antonescu.

Nu numai retrospectiv, ci chiar dup─â aprecierile contemporanilor, ├«ntoarcerea din surghiun a prin┼úului Carol a fost o r─âscruce. La 8 iunie 1930, cu acordul tacit al guvernului ┼či armatei, al regen┼úei chiar (care se gr─âbe┼čte s─â demisioneze), Carol al II-lea e proclamat rege de Adun─ârile Legiuitoare, cu 485 de voturi pentru ┼či unul singur contra. ÔÇ×Voin┼úa na┼úional─âÔÇŁ, rostindu-se ├«n sensul indicat ┼či de manifesta┼úia spontan─â din Bucure┼čti, a triumfat iar─â┼či asupra formelor legalit─â┼úii. Titlul decorativ de ÔÇ×mare voievod de Alba IuliaÔÇŁ mascheaz─â faptul c─â Mihai I a ├«ncetat s─â domneasc─â.

Un rege cu ambi╚Ťii autocratice

Paranteza de zece ani care se deschide ├«n 1930 ├«nseamn─â o personalizare accentuat─â a puterii, din considerente economice, sociale ┼či politice, mai mult dec├ót din cauza caracterului monarhului. Ambi┼úia autocratic─â de care e ├«nvinuit a crescut cu vremea, sub influen┼úa adulatorilor. Ar fi nedrept s─â i se nege puterea de munc─â, inteligen┼úa ml─âdioas─â, energia ┼či sinceritatea cu care ┼či-a luat ├«n serioas sarcina de a moderniza statul ┼či societatea. Nu defectele lui Carol al II-lea l-au f─âcut inadecvat pentru rolul s─âu simbolic, de┼či publicul, pe care ├«nainta┼čii s─âi ├«l obi┼čnuiser─â cu decen┼úa ┼či onestitatea, ├«nregistra dezaprobator diferen┼úa, reac┼úion├ónd cu explicabil─â ner─âbdare la exager─ârile oficiale. Ci chiar calit─â┼úile lui Carol, care erau ale unui om politic, nu corespondeau demnit─â┼úii func┼úiei regale.

Faptul c─â a manipulat reprezentarea na┼úional─â, p├ón─â aproape de abolirea ei despotic─â, se datoreaz─â situa┼úiei imposibile create de partide care, ├«n concuren┼úa lor f─âr─â scrupule, au pus interesele particulare ale clientelei lor mai presus de interesul general. Ispita cezarismului, care-┼či g─âsi ├«n 1938 o expresie emfatic─â, a ocupat locul l─âsat vacant de democra┼úie prin demisie ├«naintea mi┼čc─ârii de extrem─â dreapta.

7 141 jpg jpeg
Carol al II-lea alături de prim-ministrul Nicolae Iorga, într-o vizită oficială la Timișoara

Carol al II-lea alături de prim-ministrul Nicolae Iorga, într-o vizită oficială la Timișoara

Fenomenul fascist a angajat at├ót Italia ┼či Germania, al c─âror front se va l─ârgi ulterior prin adeziunea Spaniei, c├ót ┼či statele Europei centrale ┼či r─âs─âritene:Austria, Ungaria, Bulgaria, Rom├ónia. ├Än cele dou─â r─âzboaie mondiale, Rom├ónia a ├«mp─âr┼úit soarta ┼ú─ârilor care-┼či realizaser─â n─âzuin┼úele de unificare na┼úional─â, sau, ca Polonia, de restaurare ┼či care, dup─â acel moment de apogeu, au fost sacrificate prin acordurile marilor puteri. Izolarea lor a fost urmarea unei deterior─âri a rela┼úiilor interna┼úionale de care s-a f─âcut vinovat─â complicitatea dintre Germania ┼či U.R.S.S. Interesul vital al Rom├óniei era s─â-┼či apere noile grani┼úe, tendin┼ú─â pe care tradi┼úionala orientare c─âtre Fran┼úa ┼či Anglia n-a exprimat-o destul de ferm. Speran┼úele legate de sistemul de tratate construit de N. Titulescu au tr─âit numai at├óta timp c├ót Moldova ┼či-a p─âstrat interesul fa┼ú─â de ├Än┼úelegerea Balcanic─â. De la pactul germano-sovietic din august 1939 soarta Rom├óniei ├«nc─â neutre era pecetluit─â.

Trebuie spus totu┼či c─â, ├«n rela┼úiile cu Polonia, Iugoslavia, Cehoslovacia, rolul personal al regelui fusese deosebit de activ, introduc├ónd ├«n aceste tratative luciditate ┼či dinamism. ├Än jurnalul s─âu, Carol al II-lea noteaz─â, ├«n leg─âtur─â cu vizita la Londra din 1937:ÔÇ×Lui Eden i-am atras aten┼úia c─â exist─â o primejdie continu─â a unei posibile ├«n┼úelegeri ├«ntre Soviete ┼či Germania. Mi-a r─âspuns c─â acestu lucru nu este cu putin┼ú─â, iar c├ónd am replicat c─â informa┼úia o aveam, indirect, chiar de la Intelligences Services, a fost dezagreabil mirat, dar tot nu m-a crezutÔÇŁ (inedit).

├Änc─â de atunci regele era convins de necesitatea de a gr─âbi ├«narmarea ┼ú─ârii. Preocuparea lui fa┼ú─â de modernizarea armamentului ┼či a concep┼úiilor de comand─â a dat armatei acea preg─âtire care i-a permis s─â ├«nfrunte condi┼úiile foarte grele ale r─âzboiului din 1941-1945.

├Än politica intern─â, ├«ncerc─ârile de a guverna cu o coali┼úie de partide sau cu personalit─â┼úi independente au dat gre┼č. Partidul na┼úional-┼ú─âr─ânesc s-a cantonat ├«ntr-o opozi┼úie c─âreia conflictul personal dintre Carol ┼či Maniu i-a dat un caracter antimonarhic. Partidul liberal, lipsit prin asasinarea lui I.G. Duca de figurile capabile s─â ├«nt─âreasc─â contra unor veleit─â┼úi autoritare ale regelui, a colaborat docil cu Carol ┼či cu favori┼úii s─âi pe care opinia public─â ├«i acuza de corup┼úie.

Adev─âratul resort al vie┼úii publice nu se mai afl─â ├«n competi┼úia partidelor parlamentare, ci ├«n contestarea cea mai radical─â a regimului. Violen┼úa se ├«nst─âp├óne┼čte pe aceast─â via┼ú─â public─â. Garda de Fier, cu programul ei xenofob, antisemit, antimarxist ┼či anticapitalist, va reu┼či s─â ob┼úin─â la alegerile din 1937, 15, 5% din voturi. Chem├ónd la putere partidul na┼úional-cre┼čtin (cu numai 9, 15%), apoi concediind guvernul Goga pentru negocierile sale secrete cu legionarii ┼či recurg├ónd la dictatur─â ca ultim baraj contra fascismului, regele a c─âutat a treia cale. ├Än Bulgaria, contra comuni┼čtilor, ┼či ├«n Iugoslavia, contra separatismului croat, Boris al III-lea ┼či Alexandru I instauraser─â mai demult autoritatea lor personal─â, pe c├ónd regele Greciei, Gheorghe al II-lea, cedase conducerea efectiv─â unui dictator, ca ├«n Italia sau ├«n Spania. Primul exemplu a fost imitat de Carol p├ón─â ├«n ajunul sf├ór┼čitului, c├ónd trecerea la al doilea exemplu l-a pus pe urma┼čul s─âu sub tutela generalului Antonescu. Noua constitu┼úie din 1938, crearea partidului unic Frontul Rena┼čterii Na┼úionale (├«nlocuit ├«n 1940 cu Partidul Na┼úiunii), legile de discriminare rasial─â, represaliile contra terorismului legionar, proclamarea ÔÇ×statului corporativ etnic rom├ónescÔÇŁ, cu demagogia sa de stil dacic ┼či ortodox, ÔÇô toate aceste m─âsuri destinate s─â consolideze regimul au dus, ├«n cele din urm─â, la reducerea prerogativelor monarhiei ┼či au angajat responsabilitatea acesteia ├«n politica intern─â ┼či extern─â a dictaturii militare.

Bilan╚Ťul epocii Carol II

Formarea guvernului Antonescu la 5 septembrie ┼či abdicarea lui Carol al II-lea, a doua zi, au fost consecin┼úa disper─ârii produse de pierderile teritoriale (28 iunie, Basarabia ┼či Bucovina de nord ÔÇô 30 august, nordul ┼či centrul Transilvaniei ÔÇô septembrie, sudul Dobrogei). Reac┼úie democratic─â ├«mpotriva dictaturii regale? C├ótu┼či de pu┼úin, c─âci nucleul manifesta┼úiilor, reduse numai la Capital─â, era format din aderen┼úii mi┼čc─ârii legionare ┼či agen┼úii provocatori ai lega┼úiei germane.

Plec├ónd ├«n exil ├«n Portugalia, Carol a crezut c─â-i va fi posibil s─â se ├«ntoarc─â a doua oar─â. Fusese ├«nl─âturat de Germania hitlerist─â, la cererea unor politicieni potrivnici sau oportuni┼čti. Pentru a reveni, se pare c─â a acceptat chiar o propunere sovietic─â, blocat─â imediat de opozi┼úia Marii Britanii. La moartea sa, ├«n 1953, Rom├ónia era de cinci ani o ÔÇ×republic─â popular─âÔÇŁ.

8 142 jpg jpeg
Regele Mihai alături de regina-mamă Elena în mijlocul mulţimii

Regele Mihai alături de regina-mamă Elena în mijlocul mulţimii

Ceea ce, ├«n ultima instan┼ú─â, poate r─âscump─âra insuccesul politicii lui este ac┼úiunea perseverent─â de dezvoltare a institu┼úiilor culturale, chiar dac─â, ├«n ultima faz─â a domniei, regele i-a dat ┼či un sens de ├«ndrumare personal─â absolut neobi┼čnuit p├ón─â atunci. ├Änc─â din 1922 el avusese ini┼úiativa Funda┼úiei Carol. Aceasta a fost centrul unei activit─â┼úi de educare a mediului rural, prin sutele de c─âmine culturale, prin ├«nfiin┼úarea de biblioteci s─âte┼čti ┼či prin organizarea asisten┼úei juridice ┼či sanitare. Mai t├órziu, echipele sociologice ale lui D. Gusti au primit de aici mijloacele lor de lucru, fiind ├«ncadrate ├«n sistemul Funda┼úiei. Muzeul Etnografic din Cluj ┼či Muzeul Satului din Bucure┼čti ├«┼či au originea ├«n acela┼či program de valorificare a civiliza┼úiei noastre populare. Al doilea aspect al ac┼úiunii Funda┼úiei a urm─ârit s─â dea statornicie ┼či prestigiu prezen┼úei culturii rom├óne┼čti ├«n str─âin─âtate (expozi┼úii, concerte, difuzare de informa┼úii). Din 1933 a ap─ârut ÔÇ×Revista Funda┼úiilor RegaleÔÇŁ, publica┼úie de excep┼úional─â calitate intelectual─â. Funda┼úia pentru literatur─â ┼či art─â, creat─â tot atunci, a l─âsat amintirea unei impetuoase activit─â┼úi editoriale. Onor├óndu-se prin asemenea ctitorii, mecenatismul regal a intervenit ostentativ spre a influen┼úa cota de valori culturale:Carol al II-lea are meritul de a-i fi sus┼úinut, cu un sigur gust artistic, pe Blaga ┼či Arghezi, pe Enescu, George Georgescu ┼či Ion Jalea.

Mihai I, regele care nu conduce

La 6 septembrie 1940 aceste preocup─âri erau de domeniul trecutului ┼či nimeni nu putea prevedea c├ót va trece p├ón─â la reluarea unei vie┼úi normale. Un t├ón─âr rege de 19 ani, ├«nconjurat numai de cei care-l tr─âdaser─â pe tat─âl s─âu ├«n ajun sau care-l du┼čm─âniser─â de mult─â vreme, mo┼čtenea o ┼úar─â amputat─â ┼či o autoritate ┼čtirbit─â.

L├óng─â Mihai I ├«┼či va lua locul, pentru a-l sf─âtui ┼či sprijini, regina-mam─â Elena (1896-1982, fiica regelui Constantin I al Greciei). Hotarele nu s-au ref─âcut nici ast─âzi ├«n cuprinsul deplin pe care l-au avut de la 1918 la 1940. Basarabia ┼či Bucovina de nord au revenit Rom├óniei ├«ntre 1941 ┼či 1944, cu pre┼úul unor lupte grele. Conferin┼úa de pace de la Paris a consim┼úit s─â satisfac─â preten┼úiile Uniunii Sovietice asupra acestor teritorii care, de altfel, se g─âseau ca ┼či restul ┼ú─ârii sub ocupa┼úia Armatei Ro┼čii ├«nc─â din 1944. Numai pentru acea parte a Transilvaniei pe care dictatul de la Viena a predase Ungariei ├«n 1940 ┼či pe care trupele rom├óne o dezrobiser─â ├«n septembrie 1944, dreptul nostru a fost recunoscut. Dar ├«n condi┼úii care, ├«n martie 1945, reprezentau un ┼čantaj cinic al lui Stalin:├«n schimbul accept─ârii guvernului Groza de c─âtre rege.

Autoritatea monarhului, p├ón─â la 23 august 1944, n-a dep─â┼čit limitele fixate prin actul de la 5 septembrie 1940:a distribui decora┼úii ┼či a-┼či avea chipul gravat pe moneda na┼úional─â ├«nseamn─â un rol pur formal. ÔÇ×Conduc─âtorul statuluiÔÇŁ nici nu a┼čtepta mai mult dec├ót o colaborare pasiv─â. Regele evita c├ót putea s─â apar─â la ceremoniile publice, fiindc─â nu i-au pl─âcut niciodat─â festivit─â┼úile ┼či uniformele, ┼či fiindc─â prezen┼úa lui ar fi fost perceput─â ca o asociere cu Antonescu. Acestuia, ├«n arogan┼úa sa, ├«i displ─âcea s─â ┼úin─â seama de formele protocolare. ├Än acela┼či timp, el vede ├«n suveran o autoritate poten┼úial rival─â, pe care era imposibil s-o nesocoteasc─â. Din acest motiv, Antonescu ┼či-a atribuit cel mai ├«nalt grad militar, cu inten┼úia de a diminua prerogativele regelui de comandant suprem al for┼úelor armate. Mai mult, acordarea titlului de mare┼čal lui Mihai I trebuia s─â sublinieze c─â Regele ┼či Conduc─âtorul, ca ├«n Italia, se g─âseau pe acela┼či plan. Pozi┼úia onorific─â de ÔÇ×cap al puterii armateÔÇŁ, ├«n termenii Constitu┼úiei din 1923, avea s─â se dovedeasc─â ├«n cur├ónd decisiv─â.

10 103 jpg jpeg
Regele Mihai I participă, alături de Ion Antonescu, la o slujbă de comemorare a Regelui Ferdinand și a Reginei Maria

Regele Mihai I participă, alături de Ion Antonescu, la o slujbă de comemorare a Regelui Ferdinand și a Reginei Maria

Pentru Hitler, a c─ârui ur─â fa┼ú─â de ÔÇ×forma anacronic─âÔÇŁ a monarhiei era nevrotic─â ┼či obsesiv─â, t├ón─ârul rege era ÔÇ×stupidÔÇŁ, dup─â cum ÔÇ×┼ú─âranii rom├óni sunt ni┼čte vite nenorociteÔÇŁ, iar ÔÇ×clasa conduc─âtoare, putred─â p├ón─â ├«n m─âduva oaselorÔÇŁ. Pun├ónd al─âturi aceste declara┼úii ofensatoare ┼či admira┼úia F├╝hrerului pentru Antonescu, e la fel de greu de sus┼úinut c─â primul avea dreptate sau c─â al doilea era un mare patriot rom├ón. Identitatea de vederi a celor doi dictatori, lega┼úi prin pactul din noiembrie 1940, s-a men┼úinut p├ón─â la cap─ât.

Dup─â e┼čecul diarhiei din perioada 14 septembrie 1940-21 ianuarie 1941, timp ├«n care generalul Antonescu fusese ÔÇ×┼×eful Regimului LegionarÔÇŁ ┼či Horia Sima ÔÇ×Comandantul Mi┼čc─ârii LegionareÔÇŁ, Rom├ónia avea s─â se supun─â, pentru interesele ei sau ├«mpotriva lor, puterilor nelimitate ale lui Antonescu. Acesta ├«┼či afirma ├«nc─â la 5 august 1944 inten┼úia de a r─âm├óne credincios Reich-ului ÔÇ×pentru c─â ┼čtie c─â sf├ór┼čitul Germaniei ├«nsemn─â ┼či sf├ór┼čitul Rom├ónieiÔÇŁ.

├Än aceste condi┼úii, era firesc ca regele Mihai s─â ia distan┼úa fa┼ú─â de aventura militar─â ┼či fa┼ú─â de consecin┼úele ei ├«n spatele frontului. Se ┼čtie c─â singura dat─â c├ónd suveranul a amenin┼úat cu abdicarea a fost ├«n toamna anului 1942, pentru a ├«mpiedica unele m─âsuri de deportare ├«n mas─â a evreilor din Rom├ónia ├«n lag─ârele germane de exterminare. Deoarece, ├«n aprilie 1944, Antonescu refuzase s─â accepte oferta de armisti┼úiu a Alia┼úilor, iar ├«n mai l─âsase f─âr─â r─âspuns propunerea sovietic─â, oamenii politici din jurul regelui erau ├«ndrept─â┼úi┼úi s─â-┼či continue eforturile de a salva fiin┼úa de stat a Rom├óniei. Telegrama despre care se spune c─â ar fi fost trimis─â de la Moscova prin Stockholm, cu acordarea unor condi┼úii avantajoase, ┼či interceptat─â de c─âtre conspiratori n-a existat niciodat─â. De asemenea, ├«nsemn─ârile lui Ion Antonescu din dup─â-amiaza zilei de 23 august sunt probabil apocrife. Pentru oricine examineaz─â cu bun─â credin┼ú─â informa┼úiile p├ón─â acum disponibile, gestul lui Mihai I a fost necesar, nu numai pentru a ┼čterge ru┼činea de a fi luptat al─âturi de Hitler, ci ┼či pentru a revendica, ├«n ultimul moment, drepturile Rom├óniei la integritate ┼či independen┼ú─â. De┼či c─âlcate ├«n picioare de revan┼ča sovietic─â, aceste drepturi au fost chez─â┼čuite de contribu┼úia noastr─â la victoria final─â a Alia┼úilor, prin jertfa ultimelor 400.000 din milionul de pierderi omene┼čti al r─âzboiului.

Ultima suflare a monarhiei

ÔÇ×Poporul nostru ├«n┼úelege s─â fie st─âp├ón pe soarta saÔÇŁ, spusese regele ├«n proclama┼úia de la 23 august. Unul din primele sale decrete a restabilit constitu┼úia din 1923. Vechiul echilibru al puterilor nu putea fi ├«ns─â reconstituit c├ót─â vreme se g─âseau fa┼ú─â ├«n fa┼ú─â suveranul, popular ┼či respectat, ├«ncrez─âtor ├«n sprijinul rom├ónilor, iar de partea cealalt─â partidul colabora┼úioni┼čtilor cu noile for┼úe de ocupa┼úie. Dictatul acestor for┼úe se va traduce prin lovitura de stat de la 30 decembrie 1947. Cei trei ani preceden┼úi pot fi descri┼či fie ca etape ale sovietiz─ârii Rom├óniei, fie ca o serie de lupte de ariegard─â ├«n care, invariabil, rezisten┼úa anticomunist─â a fost ├«nvins─â.

12 111 jpg jpeg
Mihai I și Carol I: ultimul rege al românilor, în faţa unui bust al fondatorului dinastiei

Mihai I și Carol I:ultimul rege al românilor, în faţa unui bust al fondatorului dinastiei

Regele care-┼či asumase ini┼úiativa ├«n vara 1944 se bizuia ├«n continuare pe solidaritatea na┼úional─â, dar, prizonier al condi┼úiilor negociate de anglo-americani cu sovieticii, nu mai putea apela f─â┼úi┼č la ea. Aceste evenimente au fost desfigurate cu st─âruin┼ú─â de istoriografia regimului comunist, creatoare de legende care ├«nc─â mai d─âinuie. Trebuie s─â li se dea crezare contemporanilor supravie┼úuitori ┼či documentelor de arhiv─â c├ónd afirm─â c─â opozi┼úia fa┼ú─â de guvernul Groza, legalizat─â prin ÔÇ×greva regal─âÔÇŁ (21 august 1945-ianuarie 1946), a recunoscut ├«n Mihai I personificarea independen┼úei na┼úionale. Aceast─â opozi┼úie nu f─âcea gre┼čeala de a-i pune ├«n seam─â aplicarea verdictelor Kremlinului (de pild─â, sentin┼úa de condamnare, inevitabil─â de altfel, a lui Antonescu sau cea, neomenoas─â ca injusti┼úie, a lui Iuliu Maniu). Ea ├«ndrepta c─âtre regele t├ón─âr, frumos, viteaz ┼či chibzuit speran┼úele ┼či devotamentul ei. A ar─âtat-o la manifesta┼úiile de la 8 noiembrie 1945 ┼či 10 mai 1946. ┼×i ea a┼čteapt─â de la el salvarea miraculoas─â de propria ei neputin┼ú─â. C├ónd, ├«ntr-o camer─â str├ómt─â ┼či ├«ntunecoas─â a re┼čedin┼úei regale de la ┼×osea, pe care o ├«nconjoar─â trupe sovietice, Mihai I, amenin┼úat c─â orice ├«mpotrivire ar fi pl─âtit─â cu via┼úa unor ostatici, ├«┼či pune semn─âtura pe un fals ÔÇô actul de abdicare, imediat ratificat de parlamentul comunist printr-un alt fals ÔÇô, societatea rom├óneasc─â este r─ânit─â ad├ónc, pentru o jum─âtate de secol.

Dou─â genera┼úii mai t├órziu, e timpul de a reveni la normalitate ┼či de a reg├óndi, la alt─â r─âsp├óntie de drumuri, trecutul ┼či viitorul Rom├óniei. Ele sunt ├«nc─â legate, prin personalitatea demn─â, modest─â, sever─â ┼či uman─â a regelui. El nu e numai mo┼čtenitorul celor trei b─ârba┼úi care au f─âcut Rom├ónia a┼ča cum era, cu luminile ┼či urmbrele ei. Este el ├«nsu┼či un personaj istoric, prin prezen┼úa c─âruia se manifest─â o incredibil ┼či brusc─â apropiere a destinului, ca ┼či cum el ar aduce unui popor vitregit de ├«mprejur─âri iertarea ├«nainta┼čilor pentru gre┼čelile sale ┼či ├«ndemnul de care con┼čtiin┼úa acestui popor are nevoie pentru ziua de m├óine. Ca urma┼č direct al bunicului s─âu Ferdinand, este ultimul care a mai domnit asupra Rom├óniei Mari ne┼čtirbite. Este comandantul suprem al armatei care a eliberat Ardealul de Nord. Om al ┼ú─ârii, a┼ča cum a fost ea odat─â, ├«ntre hotarele ei cele mai cuprinz─âtoare, el dore┼čte s─â o insufle┼úeasc─â iar─â┼či pentru rea┼čezarea ei din─âuntru.

Andrei Pippidi (profesor la universitatea din Bucure┼čti) a scris acest text ├«n anul 1992, ├«n ajunul primei ├«ntoarceri a Regelui Mihai ├«n ┼úar─â.