Povestea uitată a unui conac din Dolj și speranța ce se arată pentru reședința boierilor Davidescu
În sudul Olteniei, într-un sat liniștit din apropierea Craiovei, memoria unei lumi dispărute mai trăiește încă prin glasul celor care au cunoscut-o. Povestea boierilor Davidescu din Ghindeni nu este doar istoria unei familii, ci o cronică vie a unei epoci în care satul românesc respira altfel – într-un echilibru fragil între tradiție, muncă și generozitate.
Această lume a fost evocată de Marin Radu, născut în 1938, care a trăit întreaga sa viață în sat și a păstrat, până la final, amintirea vie a conacului și a oamenilor care au modelat destinul locului.
Un conac ridicat cu inspirație transilvăneană
Conacul boieresc din Ghindeni a fost construit după anul 1821, la inițiativa lui Teodor Davidescu. Potrivit mărturiei lui Marin Radu, lucrările au fost realizate de meșteri italieni, aduși special pentru a reproduce un model arhitectural văzut de boier în Transilvania.
Clădirea impresiona prin dimensiuni și organizare: 14 camere la parter, alte 14 la etaj și beciuri generoase. În jurul său se întindea o adevărată gospodărie aristocratică – grajduri, hambare, pătule de porumb, locuințe pentru servitori și chiar un refugiu subteran, gândit pentru vremuri tulburi.
„Conacul era excepțional… când stăteau boierii la umbră, se auzeau numai câinii lătrând rar și blând”, își amintea bătrânul.
Alei pietruite, plantații de brazi și castani, flori aduse din alte regiuni și o celebră alee de liliac completau tabloul unei reședințe boierești de altădată, unde natura și arhitectura se împleteau armonios.
O moșie bogată și o economie rurală complexă
Domeniul familiei Davidescu se întindea pe sute de hectare: aproximativ 450 de hectare de teren arabil și peste 200 de hectare de pădure. Livezi, vii, grădini de zarzavat și heleșteie completau peisajul unei economii agricole diversificate.
„Era o bogăție de nespus… Valea Jiului era o splendoare”, povestea Marin Radu.
De-a lungul Jiul, zăvoaiele ofereau locuri de recreere, iar animalele – cai, bivolițe, vaci, oi și porci – erau îngrijite de oameni pricepuți. Grădinăritul era realizat, în mod interesant, de specialiști bulgari, de la care localnicii au învățat meserie.
